Titlul e o întrebare, fără semnul de întrebare după ea! Cum ne îmbrăcăm pentru biserică? Păi asta depinde de o mulţime de factori. Când eram în ţară mergeam la biserică îmbrăcaţi (bărbaţii) în costume faine, cămaşă şi cravată, pantofii de duminca în picioare. Duminica şi mâncarea era „de duminica”: adică, supă de ceva carne, friptură cu pireu de cartofi, sarmale, prăjitură. Îmi amintesc că odată, când eram cam de 18 ani, am rămas până mai târziu la adunare (nu locuiam departe) şi acolo am văzut un frate care a răams şi el mai la urmă. Era necunoscut. L-am întrebat de unde e, ce treabă are prin oraş, mi-a spus că de la ţară şi-şi vizitează sora la spitalul judeţean. Dar vizita e de la două la patru şi că până atunci aşteaptă… I-am spus că o să închid adunarea şi că îl invit la noi acasă să mănânce un blid de zeamă, şi apoi se poate duce la spital. Read the rest of this entry »