Kai Leigh Harriott este o fetiţă în vârstă de 7 ani. Acum patru ani, la vârsta de 3 ani şedea în pridvorul casei lor din Dorcester, Massachusetts, împreună cu sora ei mai mare, Aja. Într-o casă de vizavi nişte bărbaţi se certau când unul dintre ei a scos o armă şi a tras la întâmplare în aer. Unul dintre gloanţe a trecut pe lângă obrazul lui Aja. Ea, prevăzând pericolul în care se aflau, şi-a apucat sora mai mică şi au intrat în casă. Doar că acolo a constatat că lui Kai îi curge sânge din spate… La o cercetare mai amănunţită, Aja a văzut că surioara ei a fost împuşcată în spate.
Kai a fost dusă de urgenţă la spital, unde doctorii au constatat că glonţul i-a intrat în coloana vertebrală; ei i-au păstrat viaţa fetiţeidar nu au putut repara stricăciunea produsă la coloana vertebrală: Kai a rămas invalidă pe viaţă. După operaţii a urmat recuperarea şi, desigur că învăţarea folosirii unui cărucior cu rotile. Mama lui Kai, Tonya se bucura că fetiţa îi trăieşte şi că poate şedea într-un scaun cu rotile, dar nu se putea uita la ea fără să o năpădească lacrimile.
La trei ani după accident, bărbatul care a tras gloanţele în aer, pe nume Anthony Warren era adus în faţa judecătorului de la tribunal. Kai s-a oferit să participe la judecată. În faţa instanţei, ea a depus mărturie. A fost un moment emoţionant. În timpul depoziţiei, Kai s-a uitat ţintă la Anthony şi i-a zis: „Anthony Warren, ceea ce ai făcut a fost rău, dar eu te iert!” Fraza aceasta l-a făcut pe Anthony Warren să-şi recunoască vinovăţia.
Warren a fost condamnat la închisoare între 13 şi 15 ani. După pronunţarea sentinţei, el s-a întins din boxa acuzatului pentru a da mâna cu mama lui Kai, cu Tonya. Şi-a cerut iertare. Tonya l-a îmbrăţişat şi i-a spus că Dumnezeu i-a dat o a doua şansă, aşa că ar fi bine ca să o folosească.
Tonya a spus că nu ştie de ce, dar nu a simţit niciodată ură sau dor de răzbunare pe Warren. „Nu ştiu de ce mi s-a dat să beau paharul acesta, dar nu l-am urât niciodată.” Kai a spus: „nu-i uşor (să ierţi) dar după ce ai iertat, nu-i chiat atât de greu.”
Doctorii au spus că fetiţa nu va mai umbla niciodată, dar Tonya crede în Dumnezeu şi crede că Domnul îi va vindeca fetiţa. Şi Kai visează la rândul ei că într-o zi va putea umbla.
Mai multe informaţii la http://www.sheshallwalkagain.org/
The Puterea Iertării by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Comments
Un fapt real emotionant…
Citindu-l mi-am adus aminte de o intimplare traita cu multi ani in urma…
Pe atunci eram la liceu in Bucuresti… Era iarna si ma intorceam din vacanta, cu citeva zile mai tirziu, ca sa evit aglomeratia… In compartiment mai era o singura persoana, o doamna probabil la 40 de ani, a carei tinuta, trada apartenenta la o clasa sociala peste medie… Imi pregateam creionul si nelipsita (din calatoriile mai lungi de o ora) revista Rebus (cei mai in virsta poate si-o mai amintesc, scoasa de Editura Flacara, cind fara nici o introducere, doamna m-a intrebat: “care ti-e primul cuvint care iti vine in minte cind ma privesti?” Cu sinceritatea unui copil inca, am privit-o si i-am spus “nefericita”. A fost a doua oara in viata cind am vazut o persoana plingind in hohote de la un singur cuvint, aparent nevinovat…
Nu am mai completat nici un rebus… am ascultat (chiar daca nu as fi vrut) fel de fel de intimplari triste, prin care persoana de linga mine a trecut… toate accentuind parca o idee in care credea cu strasnicie “fericirea e o himera”…
La un moment dat i-am spus, lucrurile ar fi mai simple daca ai incerca sa ierti… Mi-a spus atunci “a ierta e apanajul celor slabi spui ca ierti pentru ca oricum nu poti sa faci altceva…” De fapt aceasta e afirmatia care mi-a venit in minte atunci cind citeam povestioara ta, Doru… Am fost debusolat pentru un moment, apoi i-am spus, cunosc cel putin o persoana care ar fi putut sa nu ma ierte… dar a facut-o pe cruce, nu pentru ca a fost slab, ci pentru ca a fost puternic… M-a privit si a spus din nou, toate cele ce am povestit, sunt lucruri oarecum vechi… parca nu mai ma dor asa cum m-au durut atunci cind s-au intiplat… dar nu le pot uita…
M-am intrebat de multe ori daca intre iertare si uitare exista sau trebuie sa existe o legatura… O zicala prin Romania, despre locuitorii dint-o anumita parte a tarii suna cam asa ” au doua calitati: nu iarta si nu uita” De cite ori in viata nu am iertat… dar oare am avut tot timpul puterea de a si uita… Spuneam odata cuiva ca “as vrea sa uit tot ce de-a lungul timpului am iertat…”
Sunt lucruri care provoaca cicatrici interiore, singurele cicatrici ce contribuie la frumusetea interioara a unor persoane. Cele mai placute pe care le-am intilnit au fost persoane care in viata lor au suferit mult… Au iertat mult… au uitat ce trebuia uitat… Sper intr-o minune in cazul de fata, pentru ca e important sa ierti… dar si sa uiti! Iar daca intr-o zi caruciorul va deveni istorie… uitarea va fi mai usoara… Multi spun ca iertarea adevarata implica uitarea… Sa ne gindim la experientele personale… si sa ne intrebam dar, de cite ori am iertat cu adevarat?
S-auzim de bine!
on 8 August, 2007 at 11:36 am #
asta e un subiect care nu imi este inca clar. Cand iertam, iertam persoana pentru ce a facut, sau e o iertare pentru noi, ca sa putem merge mai departe fara amaraciune, fara ura??
Scrie in Biblie sa iertam de 70 de ori cate 7, dar cum putem ierta o persoana care continua sa faca ce face rau, si nici sa nu-i para rau? Adica la Dumnezeu trebuie sa venim sa ne cerem iertare, pentru ca sa primim iertare.
Si daca ai iertat pe cineva, cum aratam acelei persoane ca ai iertat-o chiar daca nu ii pare rau? Oare nu ii dam apa la moara sa continue sa faca rau?
Sunt multe intrebari, stiu, dar cum stim raspunsul??
on 8 August, 2007 at 9:34 pm #
Ovidiu,
Tactul si sinceritatea trebuie sa mearga mina in mina. Doamnei din tren i-ai spus sincer ce gindeai si ai simtit despre ea (si ai avut dreptate) dar citeodata trebuie sa manifestam o tzira de tact. In rest, ai perfecta dreptate. Trebuie sa iertam. Si nu-i usor, dar celor carora li s-a iertat mult, pot acum iubi mult (Luca 7:47). Cicatricele? In vesnicie, doar Isus le va avea. Noi, NU!
Aveam probabil 16-17 ani… pasionat de filosofie, dar cu mintea unui copil… Ai atita dreptate cind spui de tact… dar oare discutia ulterioara ar mai fi urmat? Ar fi fost la fel de sincera? Finalul discutiei… sigur nu va apare pe nici un blog…
S-auzim de bine!
on 8 August, 2007 at 10:39 pm #
Cristina,
O sa incerc sa raspund intr-un post viitor la problema iertarii. pina una-alta, poti asculta daca ai bunavointa si timp o predica a mea de pe site-ul de http://www.predici.net din cadrul seriei ‘rugaciunea Tatal nostru”.
Philip Yancey spunea ca iertarea nu este dreapta dar e singura solitie pentru o lume atatat de rea..
on 9 August, 2007 at 9:12 pm #
O lacrimă să-ţi laşi pe-un supt obraz
Înduioşându-ţi gândul cu divin…
Iertarea face morţii în necaz
Cum Domnul meu s-a-mpodobit cu spin.
on 9 August, 2007 at 9:14 pm #
Multumesc pentru site. Am ascultat predica despre iertare si am gasit-o foarte instructiva. As fi vrut sa stiu si finalul. Cum se termina? Sau numai a inceput? S-a legat prietenia din nou?
Va multumesc inca o data si Domnul sa va foloseasca mai departe.
on 9 August, 2007 at 10:40 pm #
Ceea ce spun despre mine este ca pot sa iert dar nu pot sa uit. In sensul ca pot sa-mi impun sa iert dar nu pot sa-mi impun sa uit. Memoria nu asculta de porunca. Ba dimpotriva, cu cat ma straduiesc sa uit, cu atat mai mullt imi aduc aminte.
Este asta o nenorocire ?
on 10 August, 2007 at 12:16 am #
Sebastian,
Phillip Yancey are mare dreptate! Da el le gindeste bine si este si inspirat!
on 10 August, 2007 at 12:18 am #
Frate Ionatane,
Ce faine versuri! Te citesc mereu cu atita placere! Domnul sa iti dea si inspiratie si sanatate!
on 10 August, 2007 at 12:25 am #
Cristina,
prieteni aceea nu s-a mai legat. Mi-am pierdut increderea intr-un om care nu avea dde gind sa-si schimbe caracterul si obiceiurile. Din pacate! Ca a fost o prietenie… mai rar!
on 10 August, 2007 at 12:29 am #
Damaris,
Singura persoana din univers care poate sa uite este Dumnezeu! Pentru ca vrea, pentru ca alege! Noi nu putem uita! Nici nu ni se cere! Iertarea nu inseamna a uita ci a nu mai ingadui ca lucrul ce ne-a produs suparare sa ne mai supere. Cind iertam, eliberam atit persoana care ne-a gresit de “urmarirea noastra” cit si pe noi de consecintele grave ale neiertarii. Asa ca nu-i o nenorocire ca nu uiti. Daor sa nu te mai lasi ranita de amintire, nici de dorinta de razbunare.
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
Ze List
Designed By :
