PERSPECTIVE CRESTINE

„Domnule preşedinte?  Aici este Ion de la Viişoara, România.  Vă sun să vă spun că eu şi cu prietenii mei declarăm război Statelor Unite!”
„Ioane!  Asta e o veste mare şi nu-i bună!  Dar cât de mare este armata ta şi a prietenilor tăi?”
„Păi, îs io, cu văru´ Vasile, cu Dumitru şi cu Petrea, plus cei patru din echipa care joacă popice la crâşmă.  Deci, suntem opt persoane.”
„Da Ioane, a zis preşedintele, eu am la dispoziţie o armată de un milion de soldaţi!”
„Zău?  O să vă sun înapoi, domnule preşdinte!”

A doua zi:
„Domnule preşedinte, aici e Ion din nou.  Nu ne-am răzgândit, războiul e încă valabil.  Am făcut rost de ceva armament şi echipament de luptă.  Avem două combine, un buldozer şi un tractor universal.”

Cu un suspin, preşedintele zise:
„Ioane, dar eu am 16 mii de tancuri, zece mii de avioane de luptă şi mii de maşini şi vapoare!”
„Chiară?  O să vă sun înapoi domnule preşedinte!”

A treia zi:
„Domnule preşedinte, am făcut rost de un avion de la şcoala de zburat şi o să luăm două puşti cu noi, a lui Petrea şi a lui Vasile, puştile de vânătoare!”
„Da Ioane, zise preşedintele, eu am peste zece mii de bombardiere, 20 de mii de avioane F-16 Falcon şi acum s-au mai înscris încă un milion de voluntari în armata mea!”
„O să vă sun mâine înapoi!” zise Ion.

A patra zi:
„Domnule preşedinte, vă sun să vă anunţ că anulăm războiul împotriva SUA.”
”Îmi pare rău să aud asta, zise preşedintele.  Pot să întreb de ce?”
„Am vorbit între noi şi am ajuns la concluzia că nu avem cum să hrănim două milioane de prizonieri!”

* **

Acum, după tevatura şi comoţia cauzate de deschiderea primei şcoli în limba arabă la New York, urmează povestea asta: Debbie Almontaser (vezi poza) directoarea şcolii care urmează să se deschidă peste câteva zile a fost văzută purtând o bluză pe pieptul căreia stătea înscris: „Intifada NYC”. După ce directoarea a sucit-o pe toate părţile, că „intifada” se referă la oportunitatea oferită femeilor din New York de a-şi exprima apartenenţa la societatea New York-ului şi de a scutura jugul oprimării (unii oameni chiar cred că ceilalţi sunt cu toţii nişte proşti! Ca şi cum acum am făcut ochi şi nu ştim ce înseamnă „intifada”!) directoarea a demisionat pentru a nu mai destabiliza posibilitatea deschiderii şcolii.

Şi când te gândeşti că directoarei i-a mers vestea că e o doamnă de treabă! Dacă o „doamnă de treabă” face aşa ceva, atunci ce face o doamnă care nu e de treabă? Îşi pune dinamită în jurul brâului şi explodează în public, într-o piaţă aglomerată de „necredincioşi”? Read more »

* **