Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
* 
**
Numele de „Elvis” era destul de necunoscut până acum 53 de ani. Nu ştiu să fi fost cineva faimos cu numele acesta, până când l-a făcut unic Elvis Aaron Presley, băiatul născut în Tupelo Mississippi în 1935 şi care cu începere de la anul 1954 l-a făcut atât de faimos încât lumea l-a cunoscut pe purtătorul lui doar ca „Elvis” sau ca „The King” sau de ce nu, „The King of Rock ´n Roll”. De origine scandinavă şi însemnând „atot-înţelept” numele a fost adus în proeminenţă de Elvis Presley. Şi astăzi, dacă zici „Elvis”, puţini se gândesc la Elvis Costello (deşi şi acest cântăreţ este faimos şi bun) sau la alţi „elvişi”, şi cei mai mulţi se gândesc la cântăreţul de la a cărui moarte azi se împlinesc 30 de ani.
Între 1992 şi1997 am locuit în Brentwood Tennessee (o suburbie a Nashville-ului) şi când am călătorit la Memphis, capitala statului, am avut dorinţa de a vizita Graceland. 
Din nefericire, nu am avut aparat de fotografiat cu mine, deoarece aveam treabă la guvernul local şi mă gândeam că după ce mă voi familiariza cu împrejurimile, voi reveni (Memphis fiind doar la vreo 200 km de Nashville) cu soţia, echipaţi cu tot ce trebuie pentru a face turul fostei reşedinţe aşa cum se cuvine. Era o zi de luni, prin decembrie, memorialul era închis pentru public, m-am uitat împrejur, şi am plecat mai hotărât ca oricând să revin… Din păcate nu s-a mai întâmplat până astăzi! Noi ne-am mutat din Tennessee fără să ne mai reîntoarcem la Memphis. Nu că îmi pare foarte rău, dar este ca un lucru ce ţi l-ai propus şi la care ai ţinut oarecum, şi nu s-a împlinit! Poate altădată… 
Oricum, azi împreună cu alţii care am crescut în perioada de „domnie a regelui Elvis” nu am putut să nu-mi amintesc de muzica lui. Viaţa lui Elvis? M-a întristat şi mă întristează oridecâte ori mă gândesc la valori risipite. La lipsa de înţelepciune de a trăi sublim când poţi. Şi mi-e ciudă în acelaşi timp! Ce i-a lipsit băiatului din Mississippi care avea la picioare tot ce şi-ar dori (pe pământ) un om? De ce la tot ceea ce a avut a simţit că avea nevoie de droguri, de medicamente, de analgezice? Ce suferinţă teribilă era în spatele strălucirii? Ce gol imens încerca Elvis să umple? Întrebarea de la urmă este retorică! Noi avem cu toţii acel gol în inimă! E golul lăsat de Dumnezeu, după ce L-am dat afară din viaţa noastră! Şi nimic altceva nu poate înlocui spaţiul lui Dumnezeu în viaţa noastră, oricât încercăm iluzia bogăţiei, faimei, petreceriii, orgiilor, alcoolului, drogurilor, sexului, sau orice altceva! Cred că Elvis, care şi-a petrecut copilăria în biserică şi a cunoscut pe Dumnezeu, simţea nevoia după El!
Am ascultat de atâte ori „crying in the chapel” şi ştiu că în afară de analgezice, Elvis se întorcea din când în când la Dumnezeu aşa cum un copil se întoarce la sânul mamei când s-a lovit şi-l doare, şi când îmbrăţişarea mamei îl linişteşte… ca apoi copilul să uite de durere şi să se ducă mai departe la joacă, până o altă nevoie îl va împinge către mama sa!
Astăzi, o mulţime de admiratori aşteptau la Graceland într-o căldură de peste 100 grade Fahrenheit (peste 38 grade celsius) să re-apară „regele” despre care unii mai cred încă că ar fi în viaţă…
Am pus mai în jos nişte clipuri cu Elvis. Nu toate-s religioase, dar sunt toate frumoase.
* **
I-am promis prietenului meu Emi că o să spun o istorisire despre adventişti. Iat-o:
Mama se trage dintr-o localitate, Milaş acum în judeţul Bistriţa-Năsăud. Bunicul meu, întors la Domnul după primul război mondial (război în care şi-a pierdut o mână) şi om înstărit a construit biserica baptistă din localitate pe terenul său. Clădirea o concura pe cea a bisericii ortodoxe, construită pe un deal opus celui pe care-şi avea bunicul casa şi unde construise şi biserica. Era cu turn şi cruce, aşa cum zic, la concurenţă cu biserica ortodoxă.
Ei… multe vacanţe am petrecut eu acolo! Bunicul era un om sever dar drept. Imi plăcea să-l urmăresc cum muncea fără un braţ. Mâna lipsă de la umăr a fost înlocuită cu o proteză pe care învăţase să o folosească cu mare dexteritate. Aproape nu era lucrare care să n-o poată face bunicul. Citea zilnic ore în şir din Biblie şi cânta. Imi plăcea să mă uit la obiectele sale: la binoclul militar, la puşca de vânătoare, la orologiul uriaş cu pendulă care anunţa sferturile de oră şi ora exactă. Imi plăcea să mă joc în clădirea morii bunicului (pe care venirea comuniştilor au oprit-o dar în care au lăsat pietrele de moară, Read more »
* **
on 
on 
