iPod a devenit foarte popular zilele acestea. Banca la care depun banii oferă un iPod gratuit celui ce deschide un cont nou. Cândva prohibitiv ca preţ, acum a devenit la fel de popular ca telefonul mobil. Apple a vândut peste 100 de milioane de unităţi iPod şi circa 35 de milioane de cântece în format MP3 sunt trasnferate zilnic prin intermediul internetului. Toată lumea ascultă la muzica în acest format! Este digital, nu ocupă loc mult pe hard drive, este portabil, uşor de transferat sau ataşat la un email, uşor de pus pe o pagină de web.
Dar, cât de calitativă este muzica în acest format? Nu prea calitativă! De fapt, la comprimarea muzicii de pe CD în format MP3, programul folosit elimină cam 90% din muzica de pe CD! Şi dacă te gândeşti că CD-ul conţinea doar 50% din ceea ce a înregistrat studioul muzical care a făcut înregistrarea originală a bucăţii muzicale… atunci MP3 este fără calitate! 10% din 50% este extrem de puţin! Adică, doar pentru că este „digital” nu înseamnă că este calitativ!
Acum, te poţi obişnui şi cu răul, nu-i aşa? Junghiul care te-a înspăimântat acum şase luni, nu te mai deranjează! Sunt zile când ţi se pare ciudat că-ţi lipseşte, că nu-l mai simţi! Te-ai deprins cu el şi între tine şi junghi s-a stabilit un fel de simbioză: junghiul are nevoie de tine ca să existe, tu simţi că trăieşti pentru că el există! Problema cu obinuinţa cu răul este că uiţi cum a fost când era bine. Binele devine ca o himeră foarte îndepărtată, un vis utopic. Cu trecerea timpului o senilitate precoce te posedă şi te văduveşte de bine. Răul devine noul bine.
MP3-ul a devenit noul „fast-food” al înregistrărilor muzicale. Şi a câştigat războiul cu alte formate (îţi mai aminteşti, prietene în vârstă de peste 35 de ani de placa din plastic pe care o ascultai în vechiul tău … patefon?) din cauza tehnologiei şi nu a calităţii. Dar tehnologia ne-a cucerit pretutindeni. Am optat pentru rapiditatea cuptorului cu microunde, deşi mâncarea nu mai are nici gustul mâncării făcute în oala familiei pe plita de tuci, şi nici bucătarul nu mai trebuie să ştie altceva decât să apese zece butoane numerice pe un aparat. Este ca şi când te-ai afla în faţa unui lift şi nu trebuie să ştii decât la ce etaj vrei să urci ca apoi să butonezi tasta cu etajul respectiv.
Cu MP3 este ca şi cum ai lua hamburgherul îngheţat de acum trei ani, l-ai pune pentru un minut în cuptorul cu microunde, l-ai aunca între două bucăţi de pâine cu un pic de maioneză, muştar şi ketchup şi l-ai mânca pe fugă în 2-3 minute, fără să-i ştii gustul şi fără să prevezi efectele aditivilor, conservaţilor şi impactul absenţei nutrienţilor reali. Îţi umple burta, îţi alină foamea pentru câteva ore şi atât.
Acum, poate că pentru ceea ce cântă alde Britney Spears şi alţii ca ea, calitatea nu contează, decât cifra de afaceri şi popularitatea, iar pentru ceea ce aşteaptă de la muzica ei tinerii de astăzi, e bine şi calitate proastă. Dar pentru un Beethoven sau Bach MP3 nu-i suficient de bun şi nici pentru cei care vor să-şi trezească emoţiile la muzica lor.
Desigur că „ştirea” asta este privită ca o nouă posibilitate afacere pentru cei ce pun la dispoziţie muzica pe internet; ei vor oferi muzică de „calitate mai bună” la un preţ, desigur mai mare! Deşi, diferenţa de calitate va fi inobservabilă. Aşa că, deocamdată, îmi păstrez CD-urile… până apare ceva mai bun! Că de mai prost, sunt sătul!
The MP3 by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Comments
on 28 August, 2007 at 3:35 pm #
Ideea e faina.
Nu “cade” insa la “sistemul de referinta”. Mp3-urile pot atinge un nivel calitativ foarte inalt.
Daca doriti pot detalia.
Guta Ciucur - Petru, Radio “Vocea Evangheliei” Sibiu, editor, prelucrator etc etc de sunet.
P.S.
Idee e superba.
Pety,
Mie mi se pare ca MP3 nu este calitativ! Poate-s de moda veche, dar nu-mi place sunteul digital! Il prefer pe cel cu care eram eu obisnuit, cind ascultam pe banda (aveam pe vremuri un tascam profesional) sau la pickup. Dar, asta sunt eu!
on 29 August, 2007 at 8:16 pm #
Evident, nu se compara sunetul digital cu cel analog. Analogul este de departe cel mai bun. Este folosit tocmai pentru super calitatea sa.
Dar chiar si mp3-urile ating un nivel calitativ destul de bun daca se folosesc instrumentele de codare adecvate (cel mai bun instrument de codare mp3 este Lame).
Pety,
Mie-mi place mp3 doar pentru portabilitate. Punct. Restul, nu ma intereseaza chiar deloc! Sorry!
on 5 September, 2007 at 12:27 am #
E bine ca ati precizat lucrul acesta. Anume ca sistemul de referinta, intr-o discutie tehnica este “placerea” dumneavoastra.
Am inteles (din nefericire).
Punct.
Pety,
Gindurile din post le-am scris nu dupa placerea mea, ci dupa ce am citit materiale scrise si publicate nu de niste “habar-n’am” ca mine si ca tine, ci de niste specialisti in domeniul muzicii. Adica, oameni care sunt in industria muzicii (studiouri de inregistrari, ingineri de sunet, specialisti, etc). Ei sunt in mare proportie de acord ca MP3-ul este subcalitativ. Chair si cei mai tineri dintre ei. Acum, daca asta coincide cu placerea mea, e cu atit mai bine. Si daca este impotriva parerii tale, este din nou bine! Iti respect parerea, iti dau dreptul sa ti-o aperi, dar eu nu sunt de acord cu tine.
Iar daca ai inteles ceva, nu din nefericire ai inteles (ca asta ar fi jalnic) ci din fericire! Ai inteles pentru ca ai primit capacitatea de a intelege! Si intelegerea e drumul ce duce spre cunoastere! 
on 6 September, 2007 at 6:53 am #
Daca sunteti amabil sa-mi dati si mie referintele de aici (citat):
“Dar, cât de calitativă este muzica în acest format? Nu prea calitativă! De fapt, la comprimarea muzicii de pe CD în format MP3, programul folosit elimină cam 90% din muzica de pe CD! Şi dacă te gândeşti că CD-ul conţinea doar 50% din ceea ce a înregistrat studioul muzical care a făcut înregistrarea originală a bucăţii muzicale… atunci MP3 este fără calitate! 10% din 50% este extrem de puţin! Adică, doar pentru că este „digital” nu înseamnă că este calitativ!” (citat inchis)
In ceea ce priveste (citat): “habar-n’am” ca mine si ca tine… 
(citat inchis)
N-are rost sa comentez, dar cred ca v-ati pripit.
Mult har in predicare.
M-as bucura daca ati gasi pe cineva sa codeze in mod corespunzator predicile dvs. Pentru ca se poate si am un simtamant de “pierdere” daca nu putem difuza predicile dvs si la RVE Sibiu. Iar calitatea in mp3, inca o data, poate atinge cote foarte inalte.
Spune unul “habar am”. SINCER!!!
Este insa o conditie. Wav-ul sa fie la randul lui de calitate. Adica inregistrarea sa fie in format wav de la bun inceput si de inalta calitate.
Cred ca din cauza spatiului pe server s-a ajuns la un compromis negativ (sunet - spatiu). La o codare ff buna nu se mai castiga asa de mult spatiu.
Multumesc de dialog si sper ca e doar polemizant nu si de alta factura.
on 6 September, 2007 at 11:21 am #
Pety,
o sa caut referintele si ti le trimit.
on 26 October, 2007 at 4:37 pm #
Dupa cate stiu, compresia de tip mp3 consta in eliminarea prin
decuparea inteligenta din cadrul spectrului de frecvente al
inregistrarii originale, a unor benzi de frecventa “nesonore”, adica
neaudibile sau prea putin audibile pentru urechea umana (infrasunete si ultrasunete in primul rand), frecvente care incarca insa foarte tare (dpvd al marimii in numar de Mb) fisierul de tip *.wav original . Cum decuparea nu poate fi perfecta (incercati sa taiati coaja unui mar fara sa ciupiti putin din miez…), apare si o anumita depreciere a calitatii inregistrarii originale. Daca decupajul de acest “balast” nesonor este delicat (adica o compresie mica/fisier mp3 de marime mai mare) nici nu vom avea urechi suficient de sensibile sa deosebim originalul de fisierul mp3. Dar daca taiem coji grosolane din “mar” o sa taiem si din frecventele din spectrul audio care ne intereseaza (de obicei frecventele inalte sunt primele sacrificate in atare operatiuni, adica cele care sunt “sarea si piperul” in inregistrarile audio).
Un “decupaj fin” inseamna o redare mp3 cam de la min 160kbit/s in sus, grad de compresie care face greu de sesizat diferenta intre redarea mp3 si wav-ul original. Numai ca in loc sa am un fisier tip wav stereo de 40 Mb, voi avea un mp3 de doar 4,5 Mb. “Portabilitatea”, da, aceasta este marea revelatie a tehnologiei de azi. De la magnetofoanele grele de 10-15 kg pe care abia le puteam cara acum 30 de ani, cu benzi scumpe si greu de manevrat am ajuns sa purtam un “nasture” (mp3 player) de 1 Gb capacitate de stocare sau mai mult, pe care il atarnam la gat, sau ni-l agatam ca breloc la curea… Vom putea asculta vreo 220 melodii de circa 4 min fiecare (adica aprox 880h de muzica non stop la cca 160kbit/s calitate mp3) avand ca sursa de energie o baterie minuscula! S-a ajuns la concluzia ca la o redare la parametri peste 96KHz/24bit, urechea umana nu mai poate face deosebirea de calitate (suficient de mare). Tehnologia actuala ar permite si o redare la 256KHz/32bit, doar daca nu cumva dorim sa ne montam niste senzori cu laser auxiliari pe timpan ca sa ii depasim pe lilieci…Nu cred insa ca problema din timpurile noastre mai este CU CE sa ascultam, ci mai degraba CE sa ascultam.
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
-
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
-
-
Designed By :
