PERSPECTIVE CRESTINE

artzar

Doru,
am inteles ca tot mai multi caini vor sa emigreze in Romania. cica ei o vor duce bine…e viata de caine acolo…

Damaris

Cine a citit “Attack Dogs of Christendom” din Christianity Today ?

——————————————————————————————– am tras linie de despartire pentru ca ceea ce scriu acum este cumplit. Articolul de mai sus mi-a amintit de o stire cum un barbat si-a pretuit cainii asa de mult ca a lasat cu limba de moarte sa-i fie taiat cadavrul in bucati si dat la cainii lui sa-l manance. Si asa a fost.

Despre altul scria ieri ca asa de tare l-a enervat iubita, ca i-a luat acesteia petul – adica sarpele si i-a rupt capul cu gura.
Puah !

Cristina,
probabil ca unii dintre ‘homeless’ nu vor sa lucreze, dar am cunoscut si multi care au ajuns homeless nu prin voia lor: o boala, un divort, o concediere la un moment nepotrivit, etc… i-a pus in situatia de a nu mai avea casa, loc de munca, si incet au alunecat (cu ajutorul disperarii) in starea prezenta. Nu neg ca si categoria despre care vorbesti exista!

ioan birtar

recunosc povestea de mai sus si in Romania.
Cum s-ar putea constientiza oamenii sa-si pastreze bunul simt si echilibrul? Se pare ca orice lucru dus la extrema e daunator.
Cu exceptia cunoasterii lui Dumnezeu si a trairii in imitarea lui Hristos.

un zambet:
un copil isi intreaba tatal: ” tati, cainele e om?”
” nu, cainele nu e om, dar omul poate fi caine”

Ted Doru Pope

A.Dama,
Multumesc de aprecieri. Venite din partea ta… sunt binevenite!
Acum, Romania are preferinte filtrate prin “cit costa” si “unde tin animalele”. Adica, daca un caine costa sa zicem in medie $1,000 si trebuie sa-l tin la bloc, si sa-l scot afara de 2x pe zi, si sa-i cumpar de mincare… etc, mai bine o iguana, care probabil costa tot atita, dar nu trebuie scoasa afara, nu face galagie, la bloc e ok…

Ce sa zic? Nu stiu de ce preferintele romanilor sa indrepata spre serpi!
Domnul sa fie INTOTDEUNA cu tine!

Ted Doru Pope

Viorica,
eu sunt alergic la pisici… dar cainii imi plac! Si caii! Am obisnuit sa am caini, de obicei mari, si-i tineam afara. Nu-mi plac in casa nici mie, dar nu din cauza mirosului ci din cauza ca am asa o chestie care ma face sa-mi spal mainile dupa ce ating orice animal… si daca as avea caini, cred ca as umbla cu mainile tot in apa!

Acidutule,
si eu am fost speriat de caini… nu o data! Cind eram copil, am plecat la tzara dupa ceva oua si alte produse de la unchii mei… Mama mi-a spus sa nu iau o anumita pereche de pantaloni (de la un costum nou) ca se murdaresc si o sa arate vechi pe linga sacoul costumului. Crezi ca am ascultat-o? Nu! Asa ca am luat pantalonii (ascunsi intr-o plasa) pentru ca acolo urma seara sa merg la adunare si voiam sa arat bine… Noaptea, dupa adunare, impreuna cu un var, incarcati de plase am pornit spre gara ca sa prindem trenul de oras. Eu, imbracat cu pantalonii aceia. Tacere deplina, liniste ca-n mormint, noaptea la tzara! Deodata, de dupa un gard, un caine a facut catre noi doar un singur “ham”. Era puternic, gros si stiam precis ca in spatele glasului e un caine nu gluma! Speriat, am vrut s-o iau la fuga. M-am impiedicat de ceva, si m-am intins cit am fost de lung pe pamint. Plasele din mina, cu tot continutul oor au zburat cit colo.

Ce crezi ca s-a intimplat (in afara de spargerea unor oua)? Mi-am rupt in genunchi pantalonii noi, de la costum! Restul istoriei… o banuiesti!

Si mie mi-e frica de caini, dar nu chiar asa tare… Iar Coltz Alb? Amintiri din copilarie! Nu-i nimic mai fain decit amintirile din copilarie!

Damaris

Nu Semper Fidelis am vrut sa scriu, ci OLD YELLER. Daca il vedeti, plangeti