PERSPECTIVE CRESTINE

Va multumesc tuturor pentru rugaciuni si pentru ca ati stat alaturi prin cuvintele voastre si atitudini!  Am sa va raspund pe indelete tuturor dupa ce ma intorc acasa in SUA.  Patratosule, trimite-mi numarul tau de telefon la adresa tedpope@gmail.com.  O sa te sun Vineri - simbata si poate ca luni, in drum spre Budapesta de la Tg Mures o sa fac un scurt popas doar sa ne cunoastem si sa ne imbratisam.  Desigur, daca ai timp!

Ted

Dragii mei,

pentru următoarele 10 zile sau aşa, voi fi plecat.  Nu voi mai posta.  Mama mea a plecat la Domnul Isus.  Am aflat vestea acum două ore şi-mi caut bilet să zbor spre România să particip la înmormântare.  Voi, cititorii mei dragi îmi sunteţi prietenii mei necunoscuţi, dar pe care vă simt adesea atât de apropae.  Voi aprecia din inimă rugăciunile vostre.

Mulţumesc.

Ted

(Poza: Mama, la ziua ei de naştere în Martie curent).

Poliţistul a făcut semn individului care conducea evident în stare de ebrietate să tragă pe dreapta.  Apoi poliţistul s-a îndreptat spre geamul şoferului, l-a salutat politicos, i-a cerut actele, după care a început următoarea conversaţie:
- Va trebui să suflaţi în aparatul acesta!
- Îmi pare rău domnule poliţist dar nu pot: am astmă şi dacă mă forţez să suflu, o să am un atac de astmă cumplit.
- Atunci, vă rog să veniţi cu mine la secţia de poliţie: acolo o să vi se va lua sânge pentru proba de laborator.
- Nu pot să dau sânge domnule poliţist pentru că sufăr de hemofilie şi o să sângerez până-mi voi pierde tot sângele şi o să mor.
- Atunci, veniţi la secţie ca să daţi o probă de urină!
- Nu pot să dau o probă de urină deoarece sunt diabetic şi o să-mi scadă tare zahărul dacă urinez, şi o să intru în comă diabetică.
- Atunci vă rog să ieşiţi din maşină şi să mergeţi drept pe linia aceea albă, de-acolo.
- Nu pot face nici asta, domnule poliţist pentru că-s beat! spuse şoferul după ce se gândi câteva clipe.  Rămăsese fără scuze!

Puteţi zice ce vreţi despre Bush, dar mie-mi place asta!

Proclamaţie a preşedintelui Statelor Unite ale Americii.

Familiile sunt piatra de temelie a naţiunii noastre. De Ziua Familiei, noi subliniem dedicarea noastră pentru întărirea familiilor Americii şi pentru recunoaşterea importanţei rolului legăturilor dintre părinţi şi copii pentru viitorul ţării noastre. Continue Reading »

A trecut aproape un an de când Charles Carl Roberts, un şofer de camion din statul Pennsylvania a intrat în şcoala acestei comunităţi de Amish din comitatul Lancaster (Amish-ii sunt creştini anabaptişti de tip menonit, care se trag din teritoriile germane şi elveţiene, şi care au emigrat în SUA în secolele XVIII-XIX.  Ei se remarcă printr-o viaţă simplă, de obicei în comunităţi rurale, muncind în ferme particulare dar ajutându-se conform principiului de „clacă”.  Nu folosesc maşini, telefoane, electricitate.  Nu acceptă ajutor financiar de la stat, au ales să nu se asigure medical, trăiesc în comunităţi închise, se căsătoresc între ei, au familii numeroase cu media de 7 copiii pe familie, nu folosesc armele de foc, nu sunt violenţi, vorbesc un dialect germanic.  Cine a urmărit filmul Witness cu Harrison Ford îşi aminteşte că mare parte din acţiunea filmului se desfăşoară într-o astfel de comunitate). Continue Reading »

Îţi mai aminteşti de filmul cu Marlin Monroe?  Ea e blonda voluptoasă, mutată într-un apartament deasupra celui în care locuieşte Richard Sherman (rolul jucat de Tom Ewell).  Sherman şi-a trimis familia în vacanţă la ţară, el rămânând în oraş pentru a munci.  Bucurându-se încă o dată de viaţa de burlac, Sherman decide ca totuşi să se ferească de ispitele şi păcatele celorlalţi burlaci.  Doar că blonda e tare frumoasă şi sipititoare!  Noroc că învinge raţiunea şi credincioşia faţă de familie!

 De ce mi-a venit asta în minte?  Deoarece o politiciană din Germania, pe nume Gabriele Pauli vrea să modifice legea în Bavaria.  Adică, legea cu privire la căsătorie.  Pauli doreşte ca o căsătorie să fie automat dizolvată după 7 ani.  Apoi, dacă cei doi doresc să mai rămână căsătoriţi, o pot face pe încă 7 ani!

Alte amănunte citiţi aici.

Hugo Chavez dă ceasul înapoi!  Nu, nu cu oră, cum se obişnuieşte, ci în stilul lui, cu 1/2 de oră!  De luni parcă!  De ce?  Pentru ca să meargă copiii la şcoală cu lumina soarelui (acel soare care cândva răsărea de la Moscova iar acum numai în câteva ţări mai dogoreşte cu lumina sa, care e mai curând din iad, decât de pe cer!).  Astfel Venezuela va avea propriul ei fus orar în întreaga Americă de Sud şi nu numai. 

De ce 1/2 de oră şi nu o oră, cum se obişnuieşte?  Deoarece, conform lui Chavez, America imperialistă a determinat ca fusele orare să se împartă în ore întregi!    Apoi, Venezuela nu va mai da ceasul înainte vara şi înapoi iarna cu o oră ci va rămâne la aceeaşi oră. 

La capitolul de fuse orare diferite, mai sunt şi alte ţări care au adoptat jumătăţi de oră diferite de alte ţări.  Astfel, Nepalul e cu 15 minute înaintea Indiei!

Am găsit asta undeva, şi am luat testul!  Ap primit următorul răspuns!  Nu, nu sunt flatat, deoarece din 3-4 întrebări câte mi s-au pus, era normal că răspunsul va fi… satisfăcător

Iatăl: ***Your Blogging Type is Confident and Insightful***
You’ve got a ton of brain power, and you leverage it into brilliant blog.
Both creative and logical, you come up with amazing ideas and insights.
A total perfectionist, you find yourself revising and rewriting posts a lot of the time.
You blog for yourself - and you don’t care how popular (or unpopular) your blog is!
What’s Your Blogging Personality?
http://www.blogthings.com/whatsyourbloggingpersonalityquiz/

Mi-am propus ca din când în când să scriu câte un articol care să pună întrebarea din titlu. Adică, voi relata istorisiri care pe unii îi va face sigur să exclame: coincidenţă! Iar pe alţii, să zică: minuni! Eu fac parte din ultima categorie. Adică, în timp ce pe de-o parte nu sunt nici naiv nici credul, pe de alta cred în existenţa unui Dumnezeu suveran care este în controlul universului. Cred într-un Dumnezeu aşa cum este descris în Biblie: care se îngrijeşte de păsări, de firele de păr, care ştie totul şi poate totul. Nimic nu este necunoscut Lui: El citeşte gândurile şi vede în întuneric. De aceea, fără a vedea „minuni” la toate colţurile şi a bagateliza extraordinarul, sunt totuşi întâmplări şi trăieşti ocazii când nu poţi să nu te gândeşti că cineva, mai puternic decât tine, a potrivit totul (timingul, personajele), câteodată parcă cu un zâmbet în colţul gurii, spre a te face să te minunezi. Continue Reading »

Luni am fost obosit.  Lunile sunt grele pentru mine.  Weekend-urile le petrec în Canada, la biserica pe care o slujesc.  De acolo mă întorc de obicei duminică seara şi ajung acasă după trei ore de condus, cam pe la miezul nopţii.  Mai stau de vorbă cu soţia (dacă ea nu a fost cu mine) sau mai citesc emailuri, aşa că mă culc de obicei pe la 1-2 dimineaţa.  Acum, aceasta este ora la care mă culc de obicei, doar că duminică seara sunt obosit din cauza călătoriei şi a programului de adunare.  Luni trebuie să mă scol ca de obicei, la 7 dimineaţa.  Eu mă mai întreţin material şi făcând contabilitatea la nişte firme, sau făcând taxe la indivizi.  Aşa că luni am program de birou!  Continue Reading »

Ce înseamnă să ai un păstor intreprinzător!  În anul 2005, Marty Baker, pastor al bisericii Stevens Lake Church din Augusta, Georgia, a instalat în holul bisericii sale o maşină pe care ei o numesc ATM  sau Automatic Thithing Machine, adică un aparat care citeşte Credit Cards şi alte carduri bancare (iniţial, în limbaj bancar ATM înseamnă Automatic Teller Machine, sau bancomate, aparate unde poţi scoate bani lichizi de pe carduri bancare).  Marty Baker a realizat că o mulţime de americani nu mai folosesc cash (bani lichizi) nici cecuri ci cardurile.  „Trebuie şi ei să-şi plătească zeciuielile, nu-i aşa?” şi-a zis el. 

Ceea ce a pornit doar ca un experiment a dat rezultate: în primul an după instalare, ATM-ul a adus donaţii în valoare de peste 100 mii dolari, în anul  al doilea, peste 200 mii dolari.  Asta reprezenta peste 25% din venitul total anual al bisericii, care şi el a crescut cu 18%. 

Păstorul intreprinzător a dus ideea mai departe: a deschis o companie pentru profit, care instalează şi întreţine (contra cost desigur) astfel de aparate în holurile altor biserici.  Sunt deja 25 de biserici care au astfel de aparate în holurile clădirii lor.   Membrii ai bisericilor care ar fi donat bani şi nu o făceau pentru că veneau la biserică fără bani sau cecuri, acum pot dona fără probleme.  Banii nu mai merg la casierul bisericii, ci intră direct în contul bancar al adunării.  Aparatul eliberează de asemenea la fiecare tranzacţie o chitanţă care poate fi folosită pentru a dovedi donaţia în faţa organului federal care colectează taxele (se ştie că în SUA banii donaţi organizaţiilor caritabile sunt scutiţi de taxe).

Cred că este o idee bună!  Poate s-ar putea introduce şi-n România?  La oraşe?  Nu ştiu!  Sunt curios dacă va încerca cineva şi când!  Până atunci, se primesc zeciuielile în bani, produse agricole şi-n ce poate şi are omul disponibil.  Dacă darul e dat din inimă şi cu bucurie, e primit, nu-i aşa?

Despre OJ Simpson, ştiu sau au auzit o mulţime de oameni. Jucătorul de fotbal american şi starul de cinema care acum câţiva ani (în 1995 mai precis) a avut un proces televizat, proces în care a fost acuzat că ar fi ucis cu sălbăticie pe soţia sa şi un prieten al acesteia. Beneficiind de o echipă de avocaţi excepţionali, de nişte greşeli a poliţiei, de atitudini rasiste a poliţistului principal şi de un juriu alcătuit dintr-un număr de oameni de culoare, OJ a fost achitat. Cei ce au urmărit procesul s-au împărţit în două tabere: unii care credeau că este nevinovat, şi alţii care credeau că e vinovat dar a scăpat basma curată din cauză că era om de culoare. Continue Reading »

Cum să te pregăteşti pentru a ţi se spune adevărul în dragoste!

Adevărata faţă a feminismului conform unor… femei.

Gasiti informaţii despre filmul documentar The Monstrous Regiment of Women aici.

O blondă frumoasă vizita Washington DC.  Era pentru prima dată în capitala americană şi avea de vizitat anumite obiective turistice.  Printre acestea, Capiolul.  Neputându-l găsi, opri un poliţist care îşi făcea turul său în maşina poliţiei, şi-i ceru informaţii despre cum se ajunge la Capitol.  Poliţistul o luă în maşina sa şi o duse la o staţie de autobuz, unde o lăsă pe blondă spunându-i să aştepte autobuzul nr. 54 care o va duce direct la Capitol.

Blonda mulţumi, după care se puse pe aşteptat.  Peste trei ore, poliţistul trecu pe lângă staţia de autobuz, şi o văzu pe blondă aşteptând.  Poliţistul opri maşina, coborî geamul de către trotuar şi-i zice blondei:

„Scuzaţi-mă, dar v-am lăsat aici acum trei ore şi v-am spus să luaţi autobuzul numărul 54.  Este vreo problemă?  De ce sunteţi încă tot aici?”

„Nu vă îngrijoraţi, domnule” răspunse blonda.  ”Nu mai este mult până vine autobuzul 54.  Autobuzul numărul 45 tocmai a trecut prin staţie acum vreo două minute!”

Matei 24:17 cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă.

Când plec la drum nu-mi place să împachetez decât în ultima clipă. Nevastă-mea ba râde de mine, ba tună şi fulgeră pe mine. Zice că-s lăsător. Ea îşi face bagajele cu zile înainte, şi dacă trebuie să plecăm undeva numai pentru o singură zi. Are întotdeauna geanta de haine plină cu de toate. Haine groase în toiul verii, sau pantaloni scurţi şi bluze fără mânecă în timpul iernii. Zice că trebuie să fii pregătit pentru orice împrejurare. Sandale şi cizmuliţe, ciorapi trei sferturi şi pentru adidaşi şi de gală, lenjerie, rochii, fuste, costumaşe, pantaloni, ce mai: un dulap la purtător! Continue Reading »

2 Petru 3:9  Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Oare primim toate lucrurile pentru care ne rugăm?  Nu chiar!  Nu m-am gândit şi nici nu am auzit să fi făcut cineva o statistică cu procentajul rugăciunilor împlinite.  Şi dacă ar fi făcut cineva un astfel de sondaj, cred că ar fi extrem de inexact!  Cunosc oameni ale căror rugăciuni au fost ascultate după ce au plecat la Domnul.  Ei nu mai pot fi chestionaţi în sondaj, nu-i aşa? Continue Reading »

Autorităţile din Eritrea au torturat şi omorât pe Nigsti Haile, o creştină în vârstă de 33 de ani, pentru că nu avrut să renunţe la credinaţ ei în Christos. Haile este a patra persoană creştină omorâtă pentru credinţă în ultimele 12 luni. A fosty arestată acum peste un an împreună cu alte 18 persoane cu care se închina într-o casă particulară. Ea făcea parte dintr-un număr de peste două mii de creştini care sunt arestaţi pentru credinţă din 2002 încoace, de când guvernul eritrean le-a spus creştinilor evanghelici că ei nu mai au voie să aibă servicii religioase şi activităţi de nici un fel. Doar cele patru religii istorice (Catolică, Luterană, Ortodoxă şi Islamul) sunt permise şi legale.

Să ne rugăm pentru evanghelicii din Eritrea şi mai ales pentru cei peste 2000 de arestaţi, precum şi pentru familiile celor omorâţi pentru credinţă. Să facă Domnul ca sângele acestor martiri să fie sămânţa din care va rezulta o mare trezire în Eritrea!

1 Tesaloniceni 5:17  Rugaţi-vă neîncetat.

De câte ori nu am auzit întrebarea, la lansarea unei invitaţii la rugăciune, „pentru ce să ne rugăm?”  Nu că NUam avea motive de rugăciune, dar în mintea noastră, noi împărţim „motivele de rugăciune” în două categorii: pentru noi şi pentru alţii.  Problemele noastre le împărţim şi acestea în două: lucruri pentru care nu merită să ne rugăm (aici intră categoria problemelor în care ne descurcăm singuri, sau probleme cu care nu merită să-l întrerupem pe Dumnezeu din problemele Sale serioase Continue Reading »

Scrisă pentru ziarul „Romanian Times” din Portland, Oregon, la câteva zile după atacul terorist de la 9/11/2007. Dacă o judecaţi, încercaţi să vă puneţi în postura mea… Continue Reading »