Uită-te la poza de mai jos:

este senatorul Larry Craig, din Idaho, având alături pe soţia sa, şi încercând să explice că el nu este homosexual. Că arestarea sa într-un aeroport de către un poliţist îmbrăcat civil, căruia Craig i-a făcut avansuri a fost doar o greşeală. Săraca femeie, cu jumătate faţa ascunsă după nişte ochelari uriaşi, ca de cal, crispată, trecută dincolo de lacrimi (sau încă neajunsă la ele din cauza stuporii), trebuie să stea lângă soţul ei, într-un ultim effort de suport public.

Urmăreşte clipul acesta:

Senatorul David Vitter, are alături de el pe soţia sa. Săraca femeie, este ca o căprioară prinsă în farurile maşinii pe şosea. Pare a vrea a fugi şi a se ascunde… dar „datoria” o cere acum lângă bărbatul ei, care a fost dat în vileag că a beneficiat de serviciile celebrei curve numită DC Madam şi acum explica fapta sa.

Sau clipul acesta:

Gayle Haggard, soţia lui Ted Haggard stând lângă el şi ajutându-l să răspundă la întrebările reporterilor. Soţul eio era acuzat de consumarea metamfetaminei şi de folosirea unui prostituat homosexual.

Sau clipul acesta:

Jimmy Swaggart a umblat şi el pe la prostituate. Soţia sa intră cu el în adunarea pe care Swaggart o păstorea şi în care, în faţa celor cinci mii de mebri, va mărturisi păcatul său (ca apoi peste un an-doi să fie prins din nou în el…).

E de înţeles că bărbaţii aceştia care ajung în poziţii proeminente, care devin puternici, care petrec mult timp plecaţi de acasă, care au adesea femei frumoase ca secretare sau asistente, să fie tentaţi să cadă în păcat. Unii dintre ei îşi chestionează sexualitatea (ce-o mai fi şi asta, nu înţeleg! Adică, ei nu ştiu că-s bărbaţi? S-a privit Haggard în oglinda de la baie înainte de a face duş şi a crezut o clipă că este… femeie?) şi decid că sunt homosexuali! Plecaţi la convenţii şi şedinţe, singuri prin hoteluri scumpe, mâncând la restaurante selecte, plictisiţi sau obosiţi, curioşi sau indiferenţi, ei cad pradă ispitelor. Garda este abandonată, mintea rămâne goală, ochii se aprind de pofte, trupul reacţioneazî mecanic.

Nu încerc să-i scuz, căci faptele sunt greu de acceptat. Încerc doar să explic! Dar dacă explicaţia aceasta poate fi înţeleasă de un ne-participant la dramă, de un privitor de la (mare) distanţă, ce cred ele, soţiile acestor bărbaţi? Ele care au stat alături când ei creşteau spre statura la care erau acum, care s-au trezit noaptea la copiii pentru ca soţul să se poată odihni ca mâine să facă faţă la şedinţa importantă, ele care au ţinut singure gospodăria ani de zile ca soţul să se poată realiza. Soţiile care i-a încurajat, sprijinit, îmbărbătat, corectat cu duioşie, care au fost mândre când vedeau reuşitele soţilor, cu convingerea că ele au avut un rol important în ceea ce sunt ei astăzi şi vor deveni mâine!

Soţiile înţeleg greu. Mai ales când toate visele se năruie într-o clipă. Când soţul vine acasă şi spune „am probleme… am folosit serviciile unei curve… ştii, nu m-am gândit, am avut o clipă de scăpare, îmi pare rău, te rog să mă ierţi, hai stai lângă mine în semn de suport la conferinţa de presă.. mai scapă-mi fundul încă o dată…” Prin capul soţiilor aleargă cu viteza infinitului întrebările: „cum, dar de ce, când, ce-ai gândit, acum ce va fi de noi, ce se va întmpla cu mine şi copiii, dar cu serviciul tău, carierea la care ai muncit ani de zile?” Apoi urmează conferinţele de presă, întrebările incomode şi intrusive ale ziariştilor şi reporterilor, flashurile apartelor de fotografiat, obiectivele aparatelor de filmat înfipte până-n faţă, microfoane şi reportofoane. Şi-n tot timpul acesta, soţiile trebuie să fie acolo, să pară suportive, să dea impresia că mariajul va rezista, că totul este în regulă.

Dar înăuntru, în inimă, nimic nu este în regulă. Stomacul li s-a strâns şi le zvâcneşte, inima este frământată… Pe faţă însă trebuie să fie afişat calmul, serenitatea. Bietele soţii… Oare au şi ele o parte de vină în tot scandalul acesta? Şi dacă da, care este vina lor? Sunt sigur că aceasta este una dintre întrebările ce şi le pun şi ele, bietele soţii!

Viewed 10 times by 4 viewers