Ceea ce a pornit doar ca un experiment a dat rezultate: în primul an după instalare, ATM-ul a adus donaţii în valoare de peste 100 mii dolari, în anul al doilea, peste 200 mii dolari. Asta reprezenta peste 25% din venitul total anual al bisericii, care şi el a crescut cu 18%.
Păstorul intreprinzător a dus ideea mai departe: a deschis o companie pentru profit, care instalează şi întreţine (contra cost desigur) astfel de aparate în holurile altor biserici. Sunt deja 25 de biserici care au astfel de aparate în holurile clădirii lor. Membrii ai bisericilor care ar fi donat bani şi nu o făceau pentru că veneau la biserică fără bani sau cecuri, acum pot dona fără probleme. Banii nu mai merg la casierul bisericii, ci intră direct în contul bancar al adunării. Aparatul eliberează de asemenea la fiecare tranzacţie o chitanţă care poate fi folosită pentru a dovedi donaţia în faţa organului federal care colectează taxele (se ştie că în SUA banii donaţi organizaţiilor caritabile sunt scutiţi de taxe).
Cred că este o idee bună! Poate s-ar putea introduce şi-n România? La oraşe? Nu ştiu! Sunt curios dacă va încerca cineva şi când! Până atunci, se primesc zeciuielile în bani, produse agricole şi-n ce poate şi are omul disponibil. Dacă darul e dat din inimă şi cu bucurie, e primit, nu-i aşa?