Luni am fost obosit.  Lunile sunt grele pentru mine.  Weekend-urile le petrec în Canada, la biserica pe care o slujesc.  De acolo mă întorc de obicei duminică seara şi ajung acasă după trei ore de condus, cam pe la miezul nopţii.  Mai stau de vorbă cu soţia (dacă ea nu a fost cu mine) sau mai citesc emailuri, aşa că mă culc de obicei pe la 1-2 dimineaţa.  Acum, aceasta este ora la care mă culc de obicei, doar că duminică seara sunt obosit din cauza călătoriei şi a programului de adunare.  Luni trebuie să mă scol ca de obicei, la 7 dimineaţa.  Eu mă mai întreţin material şi făcând contabilitatea la nişte firme, sau făcând taxe la indivizi.  Aşa că luni am program de birou! 

Luni însă am fost obosit!  Mi-am călcat obiceiul cu privire la cafea!  Beau dimineaţa un „espresso doppio” făcut la maşina mea de acasă, apoi mai beau una seara făcută la un aparat numit „french press”.  Cafeaua de dimineaţa e foarte puternică, zice soţia că ar trezi un elefant, nu un om (dar ţinând cont că-s voluminos…); cafeaua de după-masa e mai slabă, dar catifelată la gust.  Luni însă a trebuit să-mi mai fac o cafea „la picurător” ca să-mi ţin capul pe umeri şi nu pe masa de birou.

Chestia asta cu oboseala şi cu faptul că m-am gândit mai tot timpul să termin ce am de făcut pentru a merge acasă să trag un puişor de somn, m-a făcut să mă gândesc la… somn!  Ce este somnul?  Când a apărut el?  Cum?  A dormit Adam în grădina Edenului, adică, a gustat el oboseala pentru a avea nevoie de somn?  Sau să fi apărut somnul ca urmare a căderii în păcat a omului şi a nevoii de recuperare?   Ştim că Dumnezeu l-a adormit pe Adam pentru „operaţia” de facere a Evei.  Dar să fi fost acesta un caz excepţional de adormire doar pentru a se deosebi de cazurile „obişnuite” de somn?

Ne petrecem o treime din viaţă dormind.  De ce este necesară o aşa de mare cantitate de timp pentru a ne reface?  De ce nu ne-a făcut Domnul să dormim o oră şi să putem folosi 23 de ore pe zi pentru a fi productivi, sau a ne distra sau a face altceva?  De ce să dormim 8 ore din 24?  Ce se întâmplă cu noi în cele 8 ore de somn?  În timp ce habar n-avem ce se întâmplă în jurul nostru, creierul ne este ba mai activ ca-n timpul zilei ba mai relaxat (fazele de somn profund alternând cu cele de somn lent).  Restul organismului (muşchii) se relaxează, se reface.  Din toată activitatea creierului nostru nu ne amintim decât crâmpeie de vis urmărite cu ochii închişi, zbătându-se sub pleoape şi urmărind frenetic imagini sprijinite pe imaginaţie.

O să părăsesc terenul acesta de specialitate a somnului, că tot ce mai ştiu, este din aducerea aminte de acum aproape 30 de ani, de când am citit cartea „Patologia stărilor de veghe şi somn” scrisă de profesorul Liviu Popoviciu din Târgu Mureş.  Dânsul mi-a dat cartea cadou pe vremea când soţia mea făcea cercetare în ştiinţe farmaceutice (cred că se ocupau de unguente, dar nu sunt sigur) împreună cu soţia domnului  Popoviciu şi când am vrut să pot conversa cu profesorul dacă se va ivi ocazia, care nu s-a mai ivit…

Noi ne aruncăm în somn cu atâta nonşalanţă, fără să ne pese de pericole din jurul nostru, de împrejurări, de nimic.  Că de ne-ar păsa (aşa cum se întâmplă când suntem îngijoraţi de ceva) nu am mai dormi niciodată!  Nu ne-am mai arunca niciodată atât de complet în această stare de completă lipsă de apărare.  Dar ne dăm cu totul somnului pentru că ştim că în timpul lui stări acumulate în ziua precedentă, frustrări şi angoase, nervi şi nemulţumiri, sunt anulate adesea pentru totdeauna.

În grija cui ne lăsăm când ne culcăm?  Cine ne va proteja?  Doar în timpul somnului devenim la fel de vulnerabili ca nişte prunci fără protecţie.  Dacă nu ai un Dumnezeu sau nu crezi în El, poate gândeşti că e totuna dacă te mai trezeşti sau nu.  Sau te bazezi pe statisticile care arată că omul se culcă şi se scoală de atâtea ori într-o viaţă… în afară de o singură dată, când se scoală pentru a nu se mai culca, sau se culcă pentru a nu se mai scula.  Şi te linişteşti ca cel ce călătoreşte cu avioul şi e apucat de frică, dar apoi gândeşte că statistic, avioanele cad foarte rar!

Şi tutuşi, cine controlează viaţa ta când nu ţi-o controlezi tu?  (Ştiu că viaţa noastră este un procentaj extrem de redus sub controlul nostru, de aceea întrebarea mea anterioară este retorică cu privire la viaţă în general şi adresată cu precădere somnului).

Îmi vin în minte cuvintele lui David, scrise cu ocazia răscoalei fiului său Absalom.  Psalmi 3:5 Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu.  Absalom a uzurpat scaunul de domnie al tatălui său.  Unul dintre consilierii cei mai de seamă, Ahitofel, l-a părăsit pe David pentru a se alătura lui Absalom.    David cu o mână de oameni încă credincioşi lui şi cu membrii ai familiei sale erau în drum spre Iordan, fugind prin pustie.  David era în vârstă, puterile îi erau diminuate mult.  Din luptătorul de altă dată mai rămăsese o amintire.

Mefiboşet, fiul lui Ionatan, nepotul lui Saul a rămas la Ierusalim cu nădejdea că va obţine tronul bunicului său, chiar dacă David a manifestat bunăvoinţă pentru el.  Şimei, ceva neam de-al lui Saul se ridică împotriva lui David şi-l batjocoreşte.  David l-ar putea nimici pe Şimei, dar ce rost ar avea o victorie atât de mică în faţa unui dezastru total?  Nu ar ajuta nici măcar orgoliului!

Cu trudă, frică şi oboseală, David trece Iordanul şi ajunge la Mahanaim, unde îşi stabileşte tabăra (2 Samuel 17:24  David ajunsese la Mahanaim…).  Aici scrie psalmul care a primit numărul 3.  Mă culc, adorm, mă trezesc… pentru că Domnul este cel ce mă păzeşte!  El este sprijinul meu!  David şi-a pierdut scaunul de domnie, un fiu s-a alienat faţă de el, prieteni şi consilieri l-au abandonat, oameni cărora le-a făcut bine acum se răzbună, dar David nu are poziţii, prieteni, bunăstare şi alte lucruri de genul acesta în centrul vieţii sale.  David îşi găseşte slava şi plăcerea în Dumnezeu.  De aceea se poate culca, poate dormi fără probleme şi dimieaţa se trezeşte ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.  Acum este gata să se confrunte cu zeci de mii de inamici.

Somnul este o ocazie pentru a te lăsa în întregime în grija lui Dumnezeu.  Chiar dacă nu crezi în Dumnezeu, El tot se îngijeşte de tine!  Isus a spus că Dumnezeu face să răsară soarele şi dă ploaie şi peste buni şi peste răi, în egală măsură.  Somnul este şi o ocazie de a face practică în vederea.. morţii!  Domnul căruia te încredinţezi în timpul somnului te vei încredinţa o dată când vei adormi somnul morţii!

Aşa că luni am venit acasă pe la 3 după-masa şi m-am culcat!  Mi-a prins atât de bine!  Şi când m-am trezit, am continuat gândurile acestea despre somn.  Sper să-ţi prindă şi ţie bine!  Doar, şi tu te culci din când în când, nu-i aşa?

Viewed 59 times by 45 viewers

The Somnul by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.