2 Petru 3:9 Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
Oare primim toate lucrurile pentru care ne rugăm? Nu chiar! Nu m-am gândit şi nici nu am auzit să fi făcut cineva o statistică cu procentajul rugăciunilor împlinite. Şi dacă ar fi făcut cineva un astfel de sondaj, cred că ar fi extrem de inexact! Cunosc oameni ale căror rugăciuni au fost ascultate după ce au plecat la Domnul. Ei nu mai pot fi chestionaţi în sondaj, nu-i aşa?
Apoi, Dumnezeu ne surprinde: nu ştii niciodată cum răspunde Dumnezeu la rugăciune, nu-i aşa? Relaţia dintre cerere şi primire poate fi considerată în contextul mai larg al relaţiei dintre un tată şi fiul său; unele lucruri cerute fiul le primeşte imediat, altele mai târziu, altele cu unele condiţii, altele vor primi răspunsul NU, altele nu acum. Ascultarea rugăminţilor copilului este o parte importantă a relaţiei dintre tată şi fiu, dar nu este doar atât; relaţia propriuzisă este mai importantă decât oferirea de lucruri. Aşa-i şi cu Dumnezeu. Nu ne dă toate lucrurile pe care le cerem. Câteodată le amână, uneori, le primim prea târziu şi nu ne bucurăm de ele decât din perspective veşniciei.
Trebuie să mărturisesc aici că nu-mi cade bine când cer şi nu primesc. Ar trebui să fiu un copil bun, ascultător şi spiritual, care sare de bucurie şi strigă Domnului „Aleluia!” şi atunci când nu primeşte ceea ce cere. Domnul ştie mai bine decât mine, nu-i aşa? Dacă nu-mi dăceva, este spre binele meu, nu-i aşa? Dar eu, nu! Eu sunt frustrat. Recurg la versete biblice ca să-I sucesc cumva Domnului mâna. Îi amintesc că El a spus că cine cere, capătă. Încerc să trasnform dorinţa mea într-un fel de tragedie din mijlocul căreia strig către El… iar când strigă un nenorocit, Domnul aude, nu-i aşa? Sunt trist. Domnul mă întreabă de ce-s trist iar eu îi răspund că sunt necăjit că nu m-a ascultat; apoi, îi amintesc că El a zis: „cheamă-mă în ziua necazului…” Nimic nu-L mişcă pe Domnul! Dintr-această încleştare a voinţelor, eu cedez primul. Dar rămân trist un timp.
În sfârşit, într-o zi m-am uitat la versetul de mai sus dintr-o perspectivă diferită: nici Dumnezeu nu capătă tot ceea ce doreşte! El doreşte ca toţi oamenii să vină la pocăinţă, dar nu toţi oamenii vin! Se întristează Domnul? Este frustrat? Nu cred! Îşi vede mai departe de „treabă” ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Versetul acesta mi-a adus consolare. Nu, nu este consolarea care-ţi vine când ţi se întâmplă ceva rău, dar te bucuri că nu eşti singurul căruia i s-a întâmplat! Nu este asemănătoare cererii comerciantului în competiţie cu vecinul de vizavi, care a primit într-o noapte vizita unui înger, care l-a întrebat: cere-mi ce vrei să-ţi dau, şi orice-mi vei cere, o să-i dau vecinului tău dublu! La care comerciantul, zâmbind şmechereşte, a spus: aş dori să orbesc de un ochi! Nu consolare de-asta. Consolarea că Domnul ar avea puterea să-mi dea tot ce cer aşa cum ar avea puterea să-i facă pe toţi oamenii să se pocăiască. Dar dacă i-ar face pe toţi să se pocăiască, cum s-ar potrivi asta în contextul libertăţii ce ne-a garantat-o de a alege ce vrem să facem cu viaţa noastră? De a ne aşterne propriul pat ca să „dormim” veşnicia cum ne-am aşternut-o? Sau, dacă mi-ar da mie tot ce cer, cum s-ar potrivi asta în contextul suveranităţii lui Dumnezeu şi a calităţii sale de stăpân, şi a calităţii mele de rob al Său? Sau în contextul libertăţii pe care o am nu de a face tot ce vreau, ci tot ce trebuie?
Aşa că mi-am împachetat frustrările, le-am făcut ghem şi le-am aruncat în Marea Uitării. Voi continua să fac ceea ce trebuie să fac, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Din când în când voi revizita cererea mea şi o voi reintroduce la Domnul. S-ar putea să-mi amintească că a spus o dată „nu” şi că tot „nu” rămâne… Sau, s-ar putea să zică „da!” Da-ul mă va bucura, dar nu-ul nu-mi va diminua consolarea că-n viaţă, nu poţi avea tot ceea ce doreşti: nici Dumnezeu nu are tot ce-şi doreşte! Mai ales când dorinţele noastre se intersectează cu libertăţile altora!
The Consolare by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Comments
Foarte interesant gândul că nici Domnul nu primeşte tot ceea ce doreşte. Mai ales din partea copiilor Săi cred. Ascultarea, timpul, inimile noastre… Le doreşte cu ardoare şi le primeşte căteodată sau parţial.
Cel mai mult îmi place când Domnul îmi schimbă dorinţele. Şi ajung să Îi mulţumesc pentru ce nu mi-a dat. Pentru că mi-a descoperit că nu era bun. Mai tărziu ce-i drept, după frustrări şi revoltă. Dar e minunat!
on 14 September, 2007 at 5:38 am #
Pune-l pe Dumnezeu la incercare! Maleahi 3;16Daca iti inchini viata Domnului,poti sa te astepti ca Dumnezeu sa deschida cerul si sa toarne binecuvintarile Sale peste tine.,pentru ca El a promis aceasta! Alegerea este a ta -fie traiesti sub un cer deschis fie sub unul inchis .Trebuie sa-L pune pe Dumnezeu la incercare ca sa-L poti vedea.
Ioa,
Suntem mereu un lut in mina Domnului! Si probabil ca nu vom fi cu adevarat “gata” decit in “ziua aceea”!
Viorica,
Ai primit de la Domnul INTOTDEAUNA, TOT ce ai cerut, CIND ai cerut?
on 15 September, 2007 at 5:33 am #
Am primit de la Domnul tocmai cind nu am cerut .cind Domnul a consimtit ca il merit .Noi trebuie sa ne rugam la timp si nelatimp ,iar Domnul ne va raspunde la timpul potrivit.Slavit sa fie Domnul!
Viorica,
Nu vreau sa pornesc o polemica cu tine, dar sa stii ca parerea mea este ca noi nu meritam nimic din ceea ce primim! CU partea a doua a comentariului sunt de acord! Cred insa ca sunt multe lucruri care le cerem si nu le primim. Asta nu are nimic de-a face cu meritele noastre sau cu puterea lui Dumnezeu.
on 15 September, 2007 at 10:14 am #
Sint de acor si cu partea ta fratioare ,intre noi nu trebuie sa fie nici o polemica.Ne vede taticu si ia nuiaua…..Iti spun sincer, eu cind gresesc ceva ,Domnul ma loveste.Eu nu stiu sa fi cerut ceva Domnului sa nu imi fi dat,sau mai bine zis sa-mi fi dorit . .Paharul meu este plin de da peste el .Am trecut prin multe experiente ,dar in incercari am vazut mana Lui!
on 16 September, 2007 at 12:53 am #
Interesant! Nu m-am gandit niciodata chiar asa. Mi s-a intamplat asa cum i s-a intamplat Vioricai (doamna sau domnisoara). Dumnezeu mi-a dat mai mult cand am renuntat sa mai cer.
Eu cand ii cer fetitei mele sa faca ceva, o rog frumos. Doar cand e nevoie de o interventie conforma cu situatia nu o mai rog ci ii impun (dar sunt situatii rare). Si Dumnezeu ne roaga sa facem cutare si cutare lucru. Intr-adevar, nu primeste totdeauna raspuns favorabil. Sau mai deloc.
Multumesc de noua perspectiva. O sa caut un pasaj din Scriptura cat mai adecvat ca sa aprofundez si eventual sa si predic. Sa ne hranim cu totii.
Productie binecuvantata in continuare, de ganduri bune.
on 16 September, 2007 at 3:49 pm #
Apropos!
Sund de acord cu dumneavoastra frate pastor, si dumneavoastra cu Scriptura.
Nu meritam absolut nimic.
Nu de mult am avut o discutie polemizanta constructiva cu fratele meu. Imi prezenta un punct de vedere in care argumenta ca dragostea apostolului Pavel fata de Dumnezeu L-a facut pe Creatorul sa-L aleaga. I-am spus, evident ca nu este biblic argumentul. Chiar apostolul Pavel recunoaste ca el, starpitura, nu merita dragostea divina. Tot marele apostol spunea: “Caci El a zis lui Moise: Voi avea mila de oricine-mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa ma indur”. “Asa dar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.”
SLAVIT SA FIE EL !!!
N-am nici un merit !!!
on 17 September, 2007 at 9:23 pm #
: “Caci El a zis lui Moise: Voi avea mila de oricine-mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa ma indur”. “Asa dar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.”
—————–
Cat de diferiti suntem !
Textul acesta care il entuziasmeaza pe Pety si-l face fericit, pe mine ma infricoseaza putin. Predestinatia !
De ce te infricoseaza, Damaris? Daca crezi in Domnul Isus Christos ca Mintuitorul tau, ai sosit la tinta predestinatiei tale!
on 18 September, 2007 at 10:04 pm #
Eu m-am framantat mult cu predestinatia asta. Si credeam ca daca mi-am pus inima si mintea sa inteleg, Dumnezeu va veni in intampinare si-mi va explica dupa dramul meu de intelegere.
O mandrie mare, mare, sa doresc sa inteleg predestinatia functionand in acelasi timp cu libera vointa - o filosofie ce inca teologii lumii n-au reusit
s-o inteleaga si explice deplin.
Dar mai sunt atatea pe care eu nu le inteleg… de ex. pilda cu cele zece fecioare.
O, saracuta de mine !
on 19 September, 2007 at 12:24 pm #
Fiecare explicatie se pare logică şi este susţinută cu texte de fiecare teolog! Dacă nu vei înţelege vreodată, nu trebuie să descurajezi! Mântuirea este prin credinţă, şi dacă crezi că Domnul Isus este Mântuitorul tău, dacăţi-ai pus viaţa 100% în mâinile Sale, eşti mântuită!
Dacă doreşti să înţelegi, nu e mândrie ci e nobil! Când vei înţelege, aşa cum ziceam anterior, vei înţelege doar un punct de vedere al cuiva care ţi-a explicat mai bine. Asta nu te va lipsi de frustrarea întrebării că de ce alţii înţeleg altfel, şi care este până la urmă adevărul?
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
Ze List
Designed By :
