Telefonul sună scurt. George ridică repede receptorul şi răspunse „alo!” Am înţeles de la primele cuvinte că vorbea cu Angela. „Angela, frumoasa mea prinţesă mi-a purtat de grijă şi am scăpat cu bine de răceala de săptămâna trecută! zise George.
„Frumoasa lui prinţesă”? George se referea desigur la soţia sa, Agnes. Agnes suferea ea de gripă acum, şi era în pat. Am văzut-o în treacăt pe Agnes, când s-a ridicat să meargă la baie: ochii roşii, cu cearcăne mari sub ei, faţa palidă, nasul roşu de atâta şters, părul nearanjat şi stându-i în cap ca miriştea rămasă după trecerea secerătorilor prin arie. Agnes, ca şi George, nu mai era tânără. Amândoi cred că era trecuţi cu bine de 60 de ani. Şi amândoi au pus pe ei, odată cu vârsta, kilograme în plus. Acum, eu nu pot pretinde că aş avea gusturi într-ale frumuseţii, dar Agnes nu a fost niciodată o femeie frumoasă! Chiar m-am întrebat adesea ce-o fi găsit George la ea… Era gospodină bună şi harnică şi îşi crecuse bine copiii, dar frumoasă Agnes nu era.
George continua să vorbească la telefon cu Angela, şi ascultând conversaţia, am înţeles care era percepţia lui George despre „frumos”:
„M-a acoperit mereu în pat”, „mi-a făcut de câteva ori pe zi ceai fierbinte”, „mi-a adus medicamentele la timp”, „mi-a făcut frecţie”, „m-a încurajat”, „s-a rugat pentru mine”, „m-a mângăiat pe faţă”. Am înţeles şi mi-a fost ruşine că pentru o clipă, am judecat frumuseţea lui Agnes după cum arăta ea. George văzuse probabil de mulţi ani o frumuseţe care poartă de grijă, care iubeşte când eşti bolnav şi neputincios, care te mângăie şi încurajează. O frumuseţe invizibilă pentru ochiul liber dar care se revelează la vreme de nevoie. O frumuseţe practică, care o cunoşti doar dacă trăieşti cu ea mereu şi o descoperi puţin câte puţin, zi de zi.
Cum putea exclama psalmistul despre Domnul (deoarece El este subiectul acestui psalm, după cum reiese mai târziu în versetul 6) că este „frumos” când nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu?
Acum noi ştim din Sfintele Scripturi că unii au avut vedenii sau revelaţii despre Dumnezeu. Dar ei nu L-au văzut pe Dumnezeu ci au văzut ci o reprezentare a lui Dumnezeu: un îmbătrânit de zile, o persoană cu înfăţişarea unor pietre preţioase (iaspis şi sardiu spunea Ioan în Apocalipsa 4), un chip de om (Ezechiel 1). Pavel scrie despre Dumnezeu: 1 Timotei 6:15-16…. fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea veşnică. Pentru ca să-L vedem pe Dumnezeu, va trebui să aşteptăm o clipă numită „atunci” de Ioan: 1 Ioan 3:2 Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.
Cum este Dumnezeu frumos? Apropo, eu nu am nici o îndoială că Domnul ESTE frumos, dincolo de orice posibilitate de descriere în termeni omeneşti. Dar NIMENI nu L-a văzut şi dacă l-ar fi văzut, nu ne-ar fi putut comunica frumuseţea lui Dumnezeu! Rămâne să ne delectăm descoperind frumuseţea lui Dumnezeu o veşnicie întreagă.
Domnul este „frumos” prin ceea ce face. Prin iubirea Sa manifestată zilnic faţă de noi, când ne ascultă rugăciunile, ne fereşte de primejdii, este cu noi în suferinţele inerente unei lumi căzută în păcat, este bun cu noi sprijinindu-ne şi încurajându-ne. Ne poartă de grijă astfel încât tot psalmistul exclamă: Psalmi 37:25 Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.
Acum, nu ştiu cum areţi tu, nici nu mă interesează, nici nu contează! Du-te şi caută pe cineva astăzi şi fii frumos/frumoasă pentru persoana respectivă, cu o frumuseţe ca cea a lui Agnes din povestirea de mai sus, o frumuseţe ca a lui Dumnezeu! Du-te şi fă un bine cuiva! Încurajează pe cineva! Mângăie! Dă cuiva o bucată de pâine! Bate pe cineva pe umăr în semn de apreciere! Ca să facem acestea nu trebuie să arătăm într-un fel anume, nu-i aşa? Şi putem primi calificativul de „frumos” şi pentru un gest, nu-i aşa? Cum spunea Domnul Isus despre femeia care şi-a spart vasul de parfum pentru a-i unge Domnului trupul: Marcu 14:6 Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.
Viewed 6 times by 3 viewers
The Frumusete by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Comments
on 9 September, 2007 at 1:48 pm #
E bine sa fii “frumos” cu oamenii, dar ma uit la povestirea asta mai departe: fii frumos cu cel de langa tine. Cu viteza cu care se desfasoara viata de azi, ocupati fiind cu cariera, sau cu altceva, de multe ori uitam ca prioritatea #1 este cel de langa noi. Cate sotii/soti nu au timp sa aduca un pahar de apa? De cate ori zicem “Lasa-ma draga sa-mi termin lucrul/proiectul/…. nu am timp pt altceva” ?
Cât e de important să îl pui pe celălalt mai presus de tine însuţi! Asta se învaţă. Şi ar fi bine ca noi, tinerii, să o invăţăm acum, înainte de căsătorie.
on 10 September, 2007 at 11:46 am #
Cristina,
tocmai de aceea trebuie sa ne rearanjam prioritatile acasa pentru a avea mai mult timp unul pentru celalalt! Viata trece extrem de repede… si celor mai multi cu care am vorbit, le pare rau de ocaziile de a fi frumosi pierdute; ele nu se mai recupereaza niciodata!
on 10 September, 2007 at 11:55 am #
Ioa,
Acestea sunt deprinderi dobindite. Primul loc in care se invata, este in familia. Tata si mama au obligatia de a se comporta astfel incit sa invete pe copiii lor frumusetea relatiei sot-sotie in camin. Problema pe care o vad eu adesea este ca de exemplu daca ii lipsesc cuiva sa zicem cei 7 ani de-acasa, nu-i va avea nici dupa nasterea din nou! Acest proces care trebuie sa-ti transforme viata (nasterea din nou) nu iti repara carentele in comportamentul primar! Ciudat, dar adevarat! Adica, nu spun ca nu am vazut cazuri in care cineva a fost total transformat de nasterea din nou… ci doar ca astfel de cazuri le vad extrem de rar; prea rar!
Apoi vine biserica (pentru cei credinciosi). Biserica ar trebui sa fie o institutie de invatamint nu doar religios ci si social. Si aici vad probleme. Cite biserici cunosti care au un departament al familiei? Cite invataturi ai auzit despre familie (cu exceptia celor de la nunti, in care li se spun femeilor sa fie supuse barbatilor)? Citi pastori au un program de “counselling” al tinerilor ce urmeaza sa se casatoreasca? Program care sa inceapa cu 3-6 luni inainte de casatorie si sa aiba intilniri saptaminale cu ambii miri?
Vezi, noi invatam pentru o meserie 17-20 de ani si nici macar o luna pentru viata de casatorie! Ciudat, nu-i asa?
on 10 September, 2007 at 9:24 pm #
Va dau dreptate ca nu sunt programe pentru familie sau pentru tinerii care urmeaza sa se casatoreasca. Dar eu cred ca mult mai important sunt si studii despre cum sa devii partenerul adevarat si dupa ce sa te uiti in viitorul partener. Sunt multe fete si baieti care de multe ori se uita dupa lucruri total diferite de ce ar trebui sa vada daca respectivul/a ar fi un partener adecvat. Parintii nu stiu intotdeauna cum sa-si indrume copii in privinta asta, ar ajuta sa se faca ceva studii in biserica pentru asta.
Si totusi care sunt sansele sa se faca asa ceva????
Sanse nu prea sunt decit in masura in care pastorii se vor ocupa de asta (inteleg prin asta ca ar putea cauta pe cineva care sa se ocupe, nu neaparat sa se ocupe ei personal).
Mai greu este când creşti într-o familie care nu îl cunoaşte pe Dumnezeu, sau o familie cu un singur părinte. Eu am crescut cu mami doar. Şi astfel nu am imaginea unei familii, decât din cărţi şi din jurul meu. Ştiu că Domnul îmi va da un soţ în care El a construit această imagine 
Eu îi mulţumesc Domnului pentru deschiderea păstorului nostru faţă de propuneri şi idei. E important să fie ajutat în lucrare, nu poate duce totul singur. Vreau să vorbesc cu el despre pregătirea tinerilor pentru căsătorie, nu a celor care deja sunt logodiţi, ci a celor care încă aşteaptă. Să vedem ce se întâmplă
on 11 September, 2007 at 11:05 pm #
Cineva spunea ca inainte de casatorie barbatul asteapta sa i se spuna o singura data ” Te iubesc ” pe cand femeile dupa ce se casatoresc asteapta sa li se spuna ” Te iubesc ” in fiecare zi ! 
Dau slava D-lui ptr. ca am fost binecuvantat cu cea mai potrivita sotie !…fapt care practic inseamna nu doar sa-i spun ca o iubesc ci sa-i si arat lucrul acesta in fiiiiiecareeeeeeee ziiiiii !! Amin de Amin
on 12 September, 2007 at 10:56 am #
Pastreaza ce ai… cu bucurie si multumire!
on 16 September, 2007 at 12:08 am #
TDP intreaba : “Citi pastori au un program de “counselling” al tinerilor ce urmeaza sa se casatoreasca?”
Eu cred cai pastorii isi fac ad-hoc program de consiliere la nevoie si la cerere. Numai ca multi tineri se cred foarte stiutori si merg inainte de capul lor. Ca doar ei au vazut prin filme ce si cum… Au citit romane… Au rasfoit reviste… Au instincte…
Eu cunosc un pastor mult cautat de tineri si tinere pentru ca are si cunostinte medicale temeinice si imbina lucrurile sufletesti cu cele trupesti.
Despre frumusetea interioara ce stiu eu este ca da pe dinafara si scalda in frumusete tot trupul.
Despre Domnul Isus cred ca a fost cel mai frumos dintre oameni. Fascinant de frumos ! Dar cum altfel ar fi putut fi Fiul lui Dumnezeu ?
Scrie despre El ca crestea in frumusete si intelepciune si Maria il hranea cu miere, lapte si smantana.
Damaris,
Frumos ai mai scris! Si adevarat. La gindul consilierii, eu cred ca ar fi bine ca toti pastorii sa aiba programe de consiliere pre-maritala. Ca de consilieri pompieristice va fi nevoie, asta iarasi e adevarat, dar s-ar putea diminua numarul lor daca cei ce se casatoresc ar fi cel putin educati cu privire la ce inseamna casatoria, mai ales din punctul de vedere al iubirii practice (nu doar din cuvinte), al sacrificiului, al renuntarii la sine.
on 18 September, 2007 at 9:26 pm #
Multumesc .
Eu mi-am dat toata silinta iar Dumneavoastra aveti darul incurajarii.
Acuma stiu ca cineva ma va arata cu degetul ca citesc
“multe”, dar nu m-am putut rabda sa nu rasfoiesc in librarie revista Glamour pe oct.2007, unde la pag.266 scrie in titlu: “This Guy Loves Woman”,
Este un interviu cu Antonio Banderas. Uimitor cat de credincios si iubitor de sotie poate fi acest actor intr-o lume unde parternerii se schimba cum schimba tiganii caii. Ce mai zice el acolo este ca se mai cearta si ei cateodata dar fiecare impacare este un nou inceput, o noua indragostire. Mai puternica.
on 19 September, 2007 at 11:13 am #
Imposibil să nu existe ceartă în familie! Doi oameni, cu personalităţi diferite, gusturi şi preferinţe deosebite, mood-uri diferite, vnind adesea în timpul zilei din circumstanţe diferite, se mai ciocnesc! este inevitabil, şi cine zice că nu se ceartă niciodată este ori un erou, ori un mincinos! Important este cum soluţionăm conflictul, cum îl aplanăm, ne cerem iertare, reparăm, evităm pe viitor asemenea împrejurări, ce învăţăm din el.
Banderas pare a fi o excepţie într-o lume a Hollywood-ului extrem de superficială la capitolul credincioşie în căsătorie
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
-
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
-
-
-
-
Ze List
Designed By :
