Laut de cancer la pancreas, la vârsta de doar 71 de ani (ştiaţi că datorită creşterii longevităţii umane, vârsta de 60 de ani începe să se considere a fi… o vârstă tânără?!) Luciano Pavarotti a plecat în veşnicie. Rămân amintirile şi înregistrările care să ni le stârnească din când în când.

Alături de Enrico Caruso, Pavarotti rămâne una dintre cele mai importante figuri ale operei italiene. Cu o voce răsunătoare, care putea atinge tonurile înalte fără nici un efort sau forţare, cu un timbru ce-l făcea recunoscut de la primele câteva sunete emise, cu faţa rotundă (poate prea rotundă! Cred că ŞI de la asta i s-a tras) şi luminoasă, jovial, mereu cu o batistă albă desfăcută într-o mână (de obicei mâna stângă) cu care gesticula sau îşi ştergea traspiraţia abundentă, Pavarotti şi-a săpat numele şi memoria cu litere de aur în istoria muzicii. Interpretările sale (Riccardo în Un Ballo Maschera de Verdi, Manrico în Il Trovatore de acelaşi Verdi, Calaf în Turandot de Puccini, Radames în Aida lui Verdi, şi altele) rămân memorabile.

Păcat. Îmi pare rău.
Iata citeva clipuri muzicale:

Viewed 8 times by 4 viewers

The S-a dus si Pavarotti la cele vesnice… by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.