Chiar mă gândeam dacă un bărbat poate rezista unor asemenea ispite, dacă nu îl are pe Dumnezeu…

Ioa,
nu vreau să diminuez nici într-un caz importanţa de a-L avea pe Dumnezeu în vieţile noastre, bărbaţi şi femei. Doar că vreau să spun că am cunoscut şi bărbaţi nepocăiţi, care erau credincioşi soţiilor lor şi se fereau de ispite şi de păcat. După cum am cunoscut şi „pocăiţi” care nu au rezistat… Cred că aceste exemple fac adesea foarte dificil să comunicăm necesitatea mântuirii: dacă unul fără Christos se poartă frumos, iar unul (care zice că-L are) cu Christos păcătuieşte, atunci, la ce foloseşte Christos?

Poate că ai întâmpinat şi tu dificultatea de a spune unui om moral că are nevoie de Christos.

E veche. De cand lumea.
Prima familie atacata de Satan a fost chiar “in the beginning”.
Si de-atunci o tine tot asa.

Tine mortis s-arate cine e “stapanitorul lumii acesteia”.
Sper ca nu mai face job-ul asta mult timp.

Pety,
Nu, nu-l va mai face mult timp! O să ne bucurăm o veşnicie de strălucire, şi o să uităm ispitele! Dar, cred că o să amintim victoriile? E oare posibil? Să-ţi aminteşti de biruinţe fără să-ţi aminteşti ispitele? O să vedem!