Ştiţi de-acum că eu călătoresc în fiecare weekend de la Seattle la Vancouver, Canada unde păstoresc o biserică evanghelică (Agape Christian Church; site în limba română, www.bisericaagape.ca). Acum este al patrulea an că fac asta aproape în fiecare săptămână. De fiecare dată trebuie să trec frontiera. De fiecare dată ofiţerul de la frontieră mă întreabă unde locuiesc, unde merg, dacă am cu mine arme de foc, tutun, droguri sau alcool. Răspunsul meu este invariabil „nu”. Şi pot pleca. Câteodat însă ofiţerul are mai multe întrebări. O doamnă m-a întrebat ce parfum folosesc, că-i place (l-a remarcat şi altă dată) şi vrea să-i cumpere soţului ei! Alţii întreabă a cui e maşina, câţi bani duc cu mine, unde o să stau în Canada, etc.
Rar de tot, câte un ofiţer mă întreabă ce fac la biserica unde merg. Adică, particip la slujbă cu o predică, etc., sau doar ca spectator. De fiecare dată când am spus adevărul, m-au trimis înăuntru la ofiţerul de la ghişeul de imigrare ca acesta să stabilească dacă pot merge şi „munci” în Canada fără permis de lucru (orice altă muncă necesită permis de lucru, în afară de muncile în domeniul religios, artistic sau sportiv). Ofiţerul de la imigrare îmi dă drumul îndată, fără probleme, dar pierd cam 10-15 minute până rezolv problema. Astea-s minute preţioase la un drum de 3-4 ore!
Săptămâna trecută, era la graniţă un ofiţer nou, pe care nu l-am mai văzut niciodată. M-a întrebat o mulţime de întrebări, şi ultima a fost dacă voi predica la biserica la care merg sau merg ca spectator. Când am auzit întrebarea, ştiam că nu am timp de mers înăuntru la ofiţerul de imigrare. Ştiam că de obicei ofiţerii noi nu cunosc legile, cei vechi ştiu că pot merge să predic fără viză de lucru. Am fost tentat acolo, pentru o clipă, să răspund că voi merge la biserică ca spectator. Ştii cum sunt gândurile, cum judeci în astfel de momente cu viteza luminii la puterea a mia! Am răspuns totuşi cu adevărul: merg să predic, deci să lucrez! Şi, mă aşteptam să-l văd pe ofiţer cum ia în mână formularul de trimitere la birouri, la ofiţerul de imigrare.
Spre mirarea mea, ofiţerul acesta cunoştea legile! Mi-a răspuns că e în regulă, ştie că nu am nevoie de permis de muncă! Şi mi-a dat drumul!
Am meditat la posibilitatea de a fi spus o minciună (nu 100% minciună, deoarece în orice serviciu divin există şi un dram de spectacol, la care priveşti fără să participi) pentru a scăpa de o pierdere de timp inutilă (oricum eram îndreptăţit să „muncesc” în Canada fără viză de lucru) sau de a fi spus adevărul şi a risca să fiu trimis înăuntru. M-am simţit bine că am spus adevărul şi că totul a ieşit cu bine. Apoi, m-am gândit dacă Dumnezeu ne apără întotdeauna când spunem adevărul, chiar dacă adevărul spus e în dezavantajul nostru! Nu ştiu exact: se pare că, câteodată da, câteodată nu!
Azi dimineaţă, citind ştirile creştine recente, am dat peste chestia asta, care e în ton cu experienţa mea. Iat-o!
Christia.net, un mare portal creştin specializat în tot felul de produse adresate creştinilor (şi nu numai) are obiceiul de a conduce tot felul de statistici pe diverse teme. Recent, întrebarea pusă a fost „Ai spus vreo minciună în ultima lună?” Preşedintele ChristiaNet, domnul Bill Cooper a afirmat: „prin a nu spune minciuni, creştinii sunt diferiţi de restul lumii.”
700 de creştini au răspuns întrebării de mai sus. 51% au admis că au spus o minciună în luna trecută. La întrebarea următoare „de ce?”, cei mai mulţi au spus că din cauză că nu au vrut să rănească sentimentele altora. „Dacă aş fi spus adevărul, mi-aş fi rănit prietenul/prietena. Unele lucruri trebuie lăsate nespuse”.
Alţii au spus mici neadevăruri dar cred că astea nu-s minciuni. „Am minţit doar cu privire la lucruri mici şi neînsemnate. Nu cred că lui Dumnezeu îi pasă de ele.” Alţii au zis „da, am minţit şi ştiu că este un păcat să minţi, dar de aceea a murit Christos pe cruce pentru mine.”
Procentul celor ce nu au minţit luna trecută este de 35%. „Dumnezeu urăşte minciuna” au explicat ei. Alţii dintre aceştia au spus că dacă te încrezi în Domnul în mod absolut cu problemele tale, atunci nu ai motive să minţi.
Mai rămân 14% care au răspuns că nu sunt siguri (sau nu-şi amintesc) dacă au spus o minciună sau nu în luna trecută. „În cele 10 porunci Biblia vorbeşte despre a nu depune mărturie falsă, deci nici nu ştiu dacă o minciună inocentă este păcat”. Alţii admit că nu au minţit conştient, dar poate au spus o minciună din greşeală, fără să-şi dea seama. Alţii admit că au spus minciuni în lunile precedente, dar nu-şi amintesc dacă în ultima lună au spus minciuni, deoarece ei nu ţin evidenţa minciunilor spuse!
Tu cum ai răspunde unei asemenea întrebări? Ai spus vreo minciună în ultimele 30 de zile? A! Hai să zicem în ultimele 7? Dacă nu, de ce nu? Dacă da, de ce da?
Pentru vorbitorii de engleză, uite aici un test de integritate, tot de pe Christianet: http://www.christianet.com/bible/integrity.htm
Viewed 49 times by 34 viewers
The Şi creştinii spun minciuni!? by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Comments
on 22 October, 2007 at 10:32 pm #
Minciuna = un adevar incomplet sau un adevar ‘completat’.
on 23 October, 2007 at 3:18 am #
Grea intrebare frate Ted.
Bineinteles ca luna trecuta am spus o micnciuna.
Bine ca intrebarea n-a fost: “saptamana trecuta ai spus o minciuna”?
Ce sa mai zic?
Stim ce e bine si ce e rau.
Trebuie convingeri existentiale puternice ca sa spui mereu adevarul.
Eu vreau sa spun mereu adevarul.
Stiu ca e cel mai bine sa spui adevarul.
Am constatat ca atunci cand iese minciuna pe gura lucrurile se complica in progresie geometrica si se intinde pe un foarte mare segment de timp efectul neplacut. Uneori consecintele dureaza toata viata.
Din toate punctele de vedere e mai bine sa spui adevarul.
Richard Wurmbrand avea o pozitie interesanta fata de adevar si minciuna.
Cine stie, poate o dezbateti si pe aceea.
Dar ce ne facem cu minciunile spuse fara de voie?
De exemplu, stateam de vorba cu o persoana care m-a intrebat de cati ani am plecat din tara. I-am raspuns repede, 15. Apoi m-a intrebat cat timp a trecut pana a venit primul nostru copil pe lume. Am facut un calcul scurt in minte, 15 minus 9 , si am raspuns : 6 ani.
Dar abia cateva ore mai tarziu, in drum spre casa, mi-am adus aminte ca sunt casatorit de 12 ani! Deci, raspunsul corect era 12 minus 9, respectiv trei ani.
Tehnic, a fost un neadevar. Oare intra in categoria minciuni?
Precizez ca nu am avut nici de castigat, nici de pierdut daca spuneam un alt numar de ani, era o discutie intre frati.
M-ar interesa parerea dumneavoastra.
cu multa apreciere,
Teophil
on 23 October, 2007 at 4:00 pm #
Doamne ,si cit de mult suntem ispititi cu nepotii .Ma intreaba nepotica: Nona tu cind erai mica ascultai de bunicii? Daaaaaaaa.Invatai bine la scoala? Daaaaaaa.Tata a fost copil cuminte? Daaaa! Si asa fara sa ne gindim prea mult dam friu minciunilor.Doamne iarta-ne!
Alex,
si una, si alta; si-nca multe altele! Toate continind ceva in plus, ceva in minus, sau ceva total diferit, dr niciodata ceea ce este cu adevarat!
Pety,
la ce te referi cu Wurmbrant? Un pacat mai mic pentru un bine mai mare?
Teophil,
Eu nu cred ca ceea ce ai spus tu a fost o minciuna. A fost o scapare, o neatentie, o neaducere aminte. Nu zic ca nu sunt pacate facute din nestiinta. Pentru ele se roaga si psalmistul (Psalmi 19:12 Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!) si ne rugam si noi.
Ca minciuna sa fie minciuna cred ca trebuie sa fie spusa constient si trebuie sa aiba rolul de a acoperi ceva sau de a induce in mod voit in eroare cu privire la adevar.
Viorica,
poate ca cele spuse de tine au vrut sa motiveze pe nepoteii tai ca trebuie sa fie cuminti. Sau, poate ca la vremea copilariei tale, tu credeai ca esti cuminte! 
Da, crestinii spun minciuni. UNEORI.
Necrestinii TRAIESC in minciuna.
Dar intrebarea ar trebui sa fie: Ce implicatii (personale si cosmice) sint atunci cind crestinii spun minciuni?
on 24 October, 2007 at 7:10 am #
Wurmbrand spunea ca uneori o minciuna poate fi pusa in slujba dragostei…
on 25 October, 2007 at 2:36 am #
Buna sublinierea lui Alin Cristea.
Dupa ce crestunii spun cate o minciuna, reactia urmatoare este: vai, am pacatuit.
Reactia necrestinului este: m-am descurcat si de data asta. Sunt destept.
Hotu neprins, negustor cinstit. Mincinosu nedovedit, sfantu sfintilor.
on 25 October, 2007 at 12:33 pm #
Aline,
ai dreptate! Acum, cu intrebarea ta: eu cred ca minciuna creaza o lume ireala, imaginara, inexistenta in cel ce o aude. Cel ce o rosteste daca are constiinta, creaza o lume de regrete, justificari, explicatii in sine insusi. Minciuna creaza durere in inima lui Dumnezeu. Deschide calea catre acuzatiile diavolului iar in lume, cind se afla, minciuna distruge perceptia corecta despre cum ar trebui sa fie caracterul crestin. Astea, doar asa, raspunzind cit se poate de scurt si telegrafic. Merita o aplecare mai intensa asupra subiectului. Cred ca voi reveni cind am un pic de timp.
on 25 October, 2007 at 12:40 pm #
Pety,
stiu de spusa lui Wurmbrant. Este greu de inteles ce spune el, si de inghitit. Doar daca ai trecut prin ce a trecut el si altii ca el, poti aprecia pozitia sa. O data, cind eram chemat la secu pentru a da socoteala unde am fost intr-o anume duminica, am mers pe drum faurind in mintea mea o minciuna. De ce? Pentru ca daca-ti amintesti, pe vremuri se circula in tara intr-o duminica cu masini cu sot, in cealalta cu masini fara sot. Eu aveam masina cu sot si am folosit pentru deplasarea la o evanghelizare pe un frate din biserica, care avea masina fara sot.
Marti a venit cartea postala de la secu; miercuri eram somat sa ma prezint. Stiam ca voi fi intrebat cu cine am fost… si cum sa spun ca cu fratele care avea copii si care avea serviciu si care ar fi putut fi persecutat ca m-a dus… Asa ca fauream alternative de raspunsuri. Doar ca Domnul a lucrat astfel ca intilnirea din ziua respectiva nu a mai avut loc. In timp ce eram in biroul ofiterului de securitate si am fost intrebat cu cine am fost la evanghelizare, a sunat telefonul. Un superior il chema la ceva ordine. Mi s-a spus ca acum trebuie sa plec ca el are alta treaba si ca vom continua discutia alta data! Nu m-a mai intrebat niciodata despre duminica respectiva!
Dar, probabil ca o minciuna ar fi salvat pe fratele in cazul respectiv; nu si constiinta mea, nu si parerea despre crestini, daca as fi fost descoperit ca mincinos… Domnul insa a intervenit si totul s-a sfirsit cu bine!
on 25 October, 2007 at 1:45 pm #
ce fac atunci in cazul cand o prietena/sora/femeie are un copil care mie mi se pare foarte nesimpatic, sa-i spun: “Ce copil urat ai”? Trebuie sa “mint” si sa zic “ce cute e”. Ce facem in cazul asta cand nu vrei sa ranesti sentimentele cuiva?
Cristina,
Trebuie sa spui ceva? Ti se cere, esti intrebata? Sau te simti obligata sa spui ceva? Ai amintit aici un domeniu in care e greu sa ranesti cu adevarul. Eu am obiceiul sa raspund, cind sunt intrebat de catre un prieten despre copilul sau, cam asa: `ei, copilul tau este unicat! Nu numai pentru tine ci si pentru lumea intreaga!” Oricum, spun un adevar mare , nu-i asa?
[...] vedea că e ceaţă! / Pastorul Doru Pope despre predică, treceri ale frontierei cu peripeţii, minciună şi…experienţă pastorală. Un bun exemplu de reflecţie! [...]
Ted : Intrebare scurta si clara
Alin : Raspuns scurt si la subiect la care ar fi bine de meditat mai indelung.
Minciuna are intotdeauna de-a face cu raportarea la adevar si cu modul de transmitere/comunicare al adevarului (vezi definitia lui Alex de mai sus)
O experienta haslie intr-un fel dar dureroasa am trait-o in urma cu 5 zile legate de aceasta discutie. La biserica noastra ne-am pregatit pentru alegerile de comitet care se fac din 2 in 2 ani si am avut citeva intilniri cu capii de familii pentru sfatuiri. Pentru ca exista o divizare destul de puternica in biserica s-au spus lucruri adevarate si s-au exprimat opinii personale sincere care nu i-au fost comode pastorului si grupului sustinator (penibili de-a dreptul in luarile de cuvint si in “sustinerea” lor ). La adunarea generala a bisericii au fost prezentate unele din ideile respective dar cosmetizate asa incit sa-i zugraveasca pe “carajosi” in uzurpatori ai pastorului lucru complet neadevarat. In timpul acestor argumentari a ce anume s-a spus exact la acele intilniri si in care fiecare isi aducea aminte asa cum ii convenea lui si interesului personal, un frate s-a ridicat si a spus “fratilor daca vreti adevarul putem asculta asculta inregistrarea pentru ca am inregistrat toata intilnirea” . Au sarit ca arsi in frunte cu pastorul si au deviat subiectul la legalitatea sau ilegalitatea unei astfel de actiuni, la lipsa de caracter al autorului inregistrarii, etc. Pina la urma au dovedit clar ca nu i-a interesat adevarul , pe care probabil ca-l stiau , ci doar partea aceea din el care lucra intereselor unora.
Rezultatul? “Incomozii” n-au intrat in comitet .
S-au jucat deci cu adevarul ca sa-si implineasca ageda lor.
Trist, regretabil, pagubos pentru biserica .
Asa ca revenim la intrebarea :”Si crestinii spun minciuni ?”
Raspunsul meu este DA (asa ne dovedeste realitatea )ca n-am dreptul sa-i categorisesc ca necrestini pe cei care totusi “jongleaza” cu adevarul. Domnul sa-si apere pricina ca a Lui e si ADEVARUL si BISERICA .
Florin Molnar
O alta experienta in contextul discutiei daca mint si credinciosii am avut-o cu ani in urma pe vremea studentiei la Timisoara. A fost invitat un teolog renumit am inteles dar al carui nume nu mi-l mai amintesc exact (ceva de genul Chris Wright sau pe aproape )si in timp ce conferentia in fata multor studenti a facut urmatoarea afirmatie “Viata e mai importanta decit adevarul” , moment in care traducatorul si care era liderul miscarii studentesti s-a oprit si l-a intrebat daca chiar asta a vrut sa spuna. Cind s-a convins ca asta voia sa transmita vorbitorul respectiv, s-a oprit si l-a confruntat chiar atunci si acolo “live” pentru o asemenea afirmatie. Sigur ca aceasta a fost directia in care a luat-o conferinta ulterior si zilele urmatoare au avut loc o gramada de discutii pe aceasta tema. Punctele de vedere din care poti aborda o asemenea discutie sint multiple argumentele de un fel sau altul sint diverse si multiple la fel , discutiile interesante.
Ce frumos insa toate se implinesc si se armonizeaza in persoana Domnului Isus si amintesc Ioan 14:6 “Eu sint Calea, Adevarul si Viata ”
A apara viata si a promova adevarul sint provocari la care trebuie sa raspunda fiecare crestin .
Florin Molnar
Florine,
Multumesc pentru punctele de vedere si istorisirile impartasite. Prima, cea cu alegerile, imi stirnesc multe amintiri (neplacute) de prin bisericile romanesti. Certuri, acuzatii, ruperi de biserici, etc. Chiar si faptul ca o biserica trebuie sa-si aleaga comitetul tot la 2 ani e o problema! Oamenii din lume-s mai destepti decit noi! Alege pe macar patru ani, ca cel ales sa poata duce la capat un program pe care l-ar avea, platforma pe care a ‘concurat’ pentru postul din comitete!
In ceea ce priveste citatul din Ioan, acolo se spune un mare adevar: Isus a pus inainte de ‘adevarul” calea, si dupa ‘adevarul’ viata. Eu cred ca intentionat Domnul a lasat sa se inteleaga ca trebui o astfel de conduita, o asemenea viata in care adevarul sa fie mereu la mijloc, mereu esential. Apoi, trebuie trait astfel incit s nu fii obligat niciodata sa recurgi la minciuna pentru a te salva dintr-o situatie sau alta.
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
-
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
-
-
-
-
Ze List
Designed By :
