Exista in Islamul actual o dezbatere foarte aprinsa in privinta atentatelor sinucigase. Exista argumente si pro, si contra.

Argumentul impotriva tine de interdictia existenta in orice religie de a comite sinuciderea, sub orice pretext ar fi. Viata e mult prea pretioasa pentru a fi risipita, fie si intr-o situatie de criza. Iar centura cu explozibili nu da nici o sansa unui combatant.

Pe de alta parte, exista un principiu in shari’ah islamica ce suna cam asa: “Chiar si ceea ce nu este permis, devine valid in situatii exceptionale.” Baza lui nu e in Coran, ci in Vechiul Testament (asta a propos de cei care vor sa-i invete pe musulmani despre “superioritatea” Bibliei), si anume in episodul in care Profetul David mananca painea Templului. Acolo se vede clar ca un gest aparent impotriva normelor poate fi dezlegat atunci cand situatia o impune.

Oricum, ideea ca musulmanii au nevoie de la crestini sa afle ce este “terorismul” si ca acesta este rau are la baza ei multa trufie si ignoranta in privinta lumii islamice si a profunzimii paradigmei intelectuale ce o domina.

Radule,
Sper să învingă raţiunea celor ce sunt împotriva atentatelor; ar fi normal pe de o parte şi ar dovedi profunzimea paradigmei intelectuale care domină islamul pe de altă parte. Până atunci, cred că iniţiativa de a deschide căi de comunicaţie între creştini şi musulmani este de apreciat, şi din cauza poziţiilor trufaşe manifestate de ambele părţi! Sau crezi că musulmanii-s mai puţin vinovaţi de trufie?

În altă ordine de idei, folosirea exemplului cu David (care a mâncat pâine interzisă oamenilor de rând pentru a supravieţui) pentru ca să justifici metodele sinucigaşe la care apelează unii terorişti m-a luat (cel puţin) prin surprindere! Nu mă aşteptam de la un tip raţional, ca tine!

“Nu exista nimic mai plin de dragoste decat adevarul.”

Sf Fotie cel Mare

Fain de tot, Romeo! Fain de tot! Dar adevărul şi doare, nu-i aşa? Numai ca rana produsă de adevăr este spre reparare, nu distrugere!

Draga Ted,

eu nu sunt rational. Adica sper din toata inima mea ca folosesc mult mai mult din intelect decat felia subtire si insipida numita “ratiune”. Cand ai sa ai timp si chef, intra pe blogul “Care este” si cauta pe coloana din mijloc numele celorlalte bloguri pe care pe tin si pe care le-am startat de-a lungul timpului. Vei putea in felul asta sa completezi imaginea pe care o ai despre mine. Si vei vedea, iarasi, daca vei avea chef si rabdare, ca sunt preocupat de religii intr-un mod care ma absoarbe.

Pe de alta parte, exemplul lui David nu este folosit pentru a justifica “metodele sinucigase”, ci pornind de la el s-a ajuns la un principiu, intr-un mod corect si onest, zic eu si secolele de religie islamica. Intrebarea este, intr-adevar, daca circumstantele pe care le parcurge Palestina, Irakul, Afghanistanul sunt comparabile cu cele prin care a trecut Profetul David. Lucrurile sunt discutabile, si ma tem ca nu noi doi le vom transa.

In privinta trufiei care exista de partea crestinilor si de cea a musulmanilor, eu cunoscand bine cum sta situatia si intr-o tabara si in cealalta, iti dau dreptate. Exista tipi batuti in cap si printre crestini si printre musulmani. La fel cum exista si tipi luminati in ambele religii. Totusi, si aici nu voi fi subiectiv, daca mi-a fost dat sa cunosc musulmani care, pornind de la litera si spiritul Coranului, sunt constienti ca exista si alte religii perfect valide, ba chiar unii sunt si capabili sa le identifice, ma tem ca situatia este absolut exceptionala pentru crestinism, unde istoricitatea hristica actioneaza ca o frana in calea admiterii, fie si strict intelectuale, a mantuirii intr-o alta religie. Ma poti contrazice, fireste…

Sper ca mi se permite un comentariu.
Trebuie sa fim foarte atenti si sa incercam sa nu ne
entuziasmam foarte tare legat de asa zisul mesaj de
pace al Islamului. In acest moment nu doresc sa
contest nimic din ceea ce apare in acest “dialog”.
Vreau doar sa atrag atentia asupra unui aspect al
teologiei islamice care se refera la “Minciuna pentru
binele Islamului”. Acest aspect al teologiei lor le da
dreptul sa minta pentru inaintarea Islamului si nu o
data liderii musulmani s-au folosit de minciuna pentru
a inchide ochii si gura multor lideri crestini. Noi,
crestini fiind, si traind o religie a dragostei
acceptarii si tolerantei ne dorim sa ii credem si sa
avem incredere in ei. Totusi, e nevoie de foarte mare
atentie si in acelasi timp realism in ceea ce priveste
dialogul real si concilierea care pare sa apara intre
crestinism si Islam. Eu nu contest aici faptul ca pot
exista anumite grupuri islamice care sa fie mai
deschise fata de crestinism si fata de ideea de dialog
si toleranta, dar in ansamblu, Islamul nu este o
religie a dragostei si tolerantei.
Acum, noi vom sprijini in rugaciune initiativa
dialogului si credem ca Dumnezeu poate sa atinga inima
unor lideri islamici.

4 His Glory, Pastor Sergiu M. Bradean

Draga Radu,
Eu am fost gasit de Adevar si nu mai am timp de alte religii! E interesant studiul incercarilor omului de a explica sau atinge divinul, dar din nefericire, Divinul trebuie sa ti se reveleze pentru a-L primi. Apreciez activitatea ta laborioasa in domeniul religiilor si in mentinerea atitor site-uri! Poate imi spui si mie cum ai timp… ca eu nu prea am!

Ca si crestin, ma declar “guilty as charged!” Sunt intr-adevar intransigent cu alte religii! Le trec la categoria “false” fara sa clipesc din ochi! Din acest punct de vedere pot fi categorisit “habotnic”. In timp ce nu pot nega existenta de valori umane in alte sisteme religioase, trebuie sa recunosc ca aspectul acesta este secundar. Primordial este mintuirea. Cum se ajunge la ea? Daca omul are in el resurse, capacitatea de a se mintui pe sine prin urmarea unui anume sistem de invataturi si practici, atunci probabil ca mai multe religii s-ar califica la criteriul adevarului. Dar daca nimic bun nu locuieste in mine, cum zicea Apostolul Pavel, atunci eu nu mai pot face nimic pentru mintuirea mea ci va trebui sa faca Divinitatea ceva pentru mine iar eu nu pot decit accepta ceea ce a facut Dumnezeu. Din nefericire, probabil ca cei mai multi dintre oameni vor descoperi prea tirziu ca au incercat sa intre pe usi care nu au dus nicaieri. Sper ca tu sa nu fii printre ei!

Draga Sergiu,
Bun venit pe blog. Te astept sa mai comentezi!

Draga Sergiu M. Bradean,

ceea ce spui tu, si anume “Minciuna pentru binele Islamului”, este o constructie odioasa care nu exista in al-kalam, teologia exoterica islamica.

In realitate, exista un verset coranic care permite unui musulman supus torturii sa abdice de la islam pentru a-si scurta suferinta, Dumnezeu stiind ca cele spuse in astfel de momente nu valoreaza nimic si nu antreneaza credinta in Cel Unic.

De la acest verset, propaganda a ajuns departe. Propaganda celor rauvoitori dublata de ignoranta celor nestiutori.

Si mai este un verset care spune ca cei rauvoitori trebuie lasati in ale lor, polemicile neducand nicaieri.

Am incercat sa citesc pana la sfarsit scrisoarea acestui om, dar n-am putut. E plina de aberatii si de prostii. Cred ca n-a avut de lucru si s-a apucat sa viseze. Oameni de felul asta fac de rusine crestinismul si duc in eroare o multime de oameni. Sper sa nu-l bage nimeni in seama.

Cristina,
Trebuie sa citim pina la capat. Altfel nu avem de unde sti ce gindesc oamenii vizavi de diferite subiecte.

Mi-am putut da seama din paragrafele care le-am citit deja. Nici in clin nici in maneca cu crestinismul.

redeti intr-adevar ca musulmanii si crestinii cred in acelasi Dumnezeu? Eu nu cred asa ceva. Alahul lor este zeul lunii daca nu stiati.

Crestinule,
cum sa cred asa ceva? Dimpotriva! ‘dumnezeul’ musulmanilor e un duh strain!