Matei 6:34 Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.

Domnul a promis în repetate locuri şi ocazii că va purta de grijă. În înţelepciunea şi atotştiinţa Sa El ştie ce va fi mâine şi peste un an şi peste o mie de ani. De asemenea îşi aminteşte perfect ce a fost ieri şi ce am gândit într-o anume ocazie acum 40 de ani. El ştie totul. Făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ne „asemănăm ” cu Tatăl şi prin dorinţa noastră de a şti! Nu a fost aceasta momeala folosită de diavolul în păcălirea omului? „Să fiţi ca Dumnezeu!” Să ştii, să cunoşti, să explorezi ca să afli. Să ai garanţii, certitudine.

Unul dintre lucrurile pe care dorim să le ştim cel mai mult este că MÂINE noi vom avea asigurate lucrurile de care avem nevoie. Din dorinţa aceasta zidim case, fabricăm îmbrăcăminte rezistentă, ne umplem frigiderele cu mâncare, economisim bani, ne vedem de sănătate. Aproape orice din ceea ce facem are legătură cu „mâine”. Dacă nu ar exista speranţa lui mâine, aş fi foarte curios cum ar arăta lumea aceasta. Câte lucruri ar dispare instantaneu. La câte acţiuni şi gânduri nu le-am mai vedea rostul.

Vorbeam cândva cu un bolnav de cancer care ştia că va muri şi că nu mai există cale înapoi, spre sănătate. Era în favoarea eutanasiei. Era gata să voteze în favoarea legii (care mai târziu a şi trecut în statul Oregon) care să admită sinuciderea asistată de medic a bolnavilor de boli incurabile. Neavând voinţa de a se sinucide singur, era gata să se lase ucis de un doctor, cu condiţia de a nu „simţi” nimic. Nu mai avea nădejde pentru mâine. Dacă „mâine” va veni la el, va fi la fel de rău ca şi astăzi, dacă nu mai rău: mâncare vomată, durere până la transpiraţie şi urlete, apoi injecţia de morfină şi eliberarea pentru câteva ore, scăderea în greutate, aruncarea cu o privire tristă pe fereastră la copiii ce se jucau fără grijă în parcul de vizavi. Dar de rost are un asemenea „mâine?”

Vezi din experienţa acestui amic cât de împovorat era astăzi? Mai avea rost să te gândeşti la mâine, când nu-ţi ajungeau energiile pentru a face faţă lui astăzi? Dar de ce trebuie să privim un asemenea om şi să vărsăm o lacrimă în faţa neputinţei şi durerii pentru a ne da seama că de fapt, şi dacă eşti sănătos tun, mâine e la fel de nesigur ca şi în cazul celui suferind de o boală terminală?

Dumnezeu a dat mană iudeilor timp de mai mulţi ani. În fiecare dimineaţă evreii se trezeau şi îşi luau găletuţa şi pleacu pe lângă cort ca să culeagă mana ce căzuse peste noapte din cer prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Asta era singura lor grijă. Să culeagă astăzi cât le trebuia pentru astăzi.

Dacă s-ar fi culcat o familie de evrei într-o seară plini de griji cu privire la mana de mâine, L-ar fi ajutat cu ceva pe Domnul? Ar fi fost Domnul mai gata să le dea mană pentru că nişte evrei erau îngrijoraţi? Ar fi zis Dumnezeu lui Gavril „arhanghele, să nu uiţi de mană spre dimineaţă, că uite la Şimli, n-o dormit toată noaptea de grija manei!”

Nu îngrijorarea evreului era cauza căderii manei, ci promisiunea, bunătatea şi providenţa lui Dumnezeu! Îngrijorarea nu-L ajuta nici nu-L împiedica pe Domnul. Nu-L motiva nici nu-L făcea mai emoţionat cu privire la ce făcea El pentru evrei. Îngrijorarea îi făcea în schimb rău evreului. Îşi pierdea odihna necesară, se îmbolnăvea, producea agitaţie, şi era un semn de neîncredere. Ingrijorarea din punctul de vedere al lui Dumnezeu era (şi continuă să fie) un păcat.

Noi trebuie să ne încredem în Dumnezeu că ne va purta zilnic de grijă. Să facem lucrurile care depind de noi (să muncim cu hărnicie şi cu înţelepciune) şi să ne încredem pentru restul în Domnul. Problema cu încrederea în Dumnezeu este că are de învins cel mai puternic duşman care există în noi: mândria omului. Mândria face tot ce este posibil să ne îndepărteze de Dumnezeu. Ea caută mijloace proprii de „salvare” sau mântuire. De obicei prin fapte, prin merite. Creştinismul este unica religie care oferă omului mântuirea nu prin fapte, ci prin credinţa în faptele lui Dumnezeu. Este din nou vorba de încredere. Mândria vrea să fie în control: vrea „să ştie”, să fie sigură astăzi că mâine va fi în regulă. Mândria vrea doar să lucreze, să strângă şi să se uite le ceea ce a economisit ca apoi să se declare mulţumită: Luca 12:16-19 Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine, şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile.” „Iată” a zis el „ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!” Increderea spune: Habacuc 3:17-19 Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,  eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!  Domnul Dumnezeul este tăria mea.

Călătoria prin pustie a unui popor de peste un milion de suflete, fără grâne, fără alimente, fără magazine de îmbrăcăminte a fost o lecţie în încredere. Orice ar fi făcut Israel nu l-ar fi ajutat cu nimic. De aceea la un moment dat ei nu au văzut nici o altă posibilitate decât să se întoarcă înapoi în Egipt. Acolo ei aveau proviziile, şi acestea le dădea siguranţa zilei de mâine.

Dar tu? Unde ţi-ai plasat siguranţa pentru ziua de mâine? În economiile tale? În afaceri prospere? În sănătatea ta? Sau în Domnul? E astăzi. Cred că am destule poveri de purtat astăzi, ca să mă mai preocupe mâine şi să-i port sarcina. Eu o să mă încred în Domnul pentru mâine. Îl las pe El, că oricum mâine este nesigur, în timp ce El este acelaşi ieri, astăzi, mâine şi în veci.

Viewed 15 times by 8 viewers

The Sarcina unei zile. by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.