
Ştiţi de-acum că eu călătoresc în fiecare weekend de la Seattle la Vancouver, Canada unde păstoresc o biserică evanghelică (Agape Christian Church; site în limba română, www.bisericaagape.ca). Acum este al patrulea an că fac asta aproape în fiecare săptămână. De fiecare dată trebuie să trec frontiera. De fiecare dată ofiţerul de la frontieră mă întreabă unde locuiesc, unde merg, dacă am cu mine arme de foc, tutun, droguri sau alcool. Răspunsul meu este invariabil „nu”. Şi pot pleca. Câteodat însă ofiţerul are mai multe întrebări. O doamnă m-a întrebat ce parfum folosesc, că-i place (l-a remarcat şi altă dată) şi vrea să-i cumpere soţului ei! Alţii întreabă a cui e maşina, câţi bani duc cu mine, unde o să stau în Canada, etc.
Rar de tot, câte un ofiţer mă întreabă ce fac la biserica unde merg. Adică, particip la slujbă cu o predică, etc., sau doar ca spectator. De fiecare dată când am spus adevărul, m-au trimis înăuntru la ofiţerul de la ghişeul de imigrare ca acesta să stabilească dacă pot merge şi „munci” în Canada fără permis de lucru (orice altă muncă necesită permis de lucru, în afară de muncile în domeniul religios, artistic sau sportiv). Ofiţerul de la imigrare îmi dă drumul îndată, fără probleme, dar pierd cam 10-15 minute până rezolv problema. Astea-s minute preţioase la un drum de 3-4 ore!
Săptămâna trecută, era la graniţă un ofiţer nou, pe care nu l-am mai văzut niciodată. M-a întrebat o mulţime de întrebări, şi ultima a fost dacă voi predica la biserica la care merg sau merg ca spectator. Când am auzit întrebarea, ştiam că nu am timp de mers înăuntru la ofiţerul de imigrare. Ştiam că de obicei ofiţerii noi nu cunosc legile, cei vechi ştiu că pot merge să predic fără viză de lucru. Am fost tentat acolo, pentru o clipă, să răspund că voi merge la biserică ca spectator. Ştii cum sunt gândurile, cum judeci în astfel de momente cu viteza luminii la puterea a mia! Am răspuns totuşi cu adevărul: merg să predic, deci să lucrez! Şi, mă aşteptam să-l văd pe ofiţer cum ia în mână formularul de trimitere la birouri, la ofiţerul de imigrare.
Spre mirarea mea, ofiţerul acesta cunoştea legile! Mi-a răspuns că e în regulă, ştie că nu am nevoie de permis de muncă! Şi mi-a dat drumul!
Am meditat la posibilitatea de a fi spus o minciună (nu 100% minciună, deoarece în orice serviciu divin există şi un dram de spectacol, la care priveşti fără să participi) pentru a scăpa de o pierdere de timp inutilă (oricum eram îndreptăţit să „muncesc” în Canada fără viză de lucru) sau de a fi spus adevărul şi a risca să fiu trimis înăuntru. M-am simţit bine că am spus adevărul şi că totul a ieşit cu bine. Apoi, m-am gândit dacă Dumnezeu ne apără întotdeauna când spunem adevărul, chiar dacă adevărul spus e în dezavantajul nostru! Nu ştiu exact: se pare că, câteodată da, câteodată nu!
Azi dimineaţă, citind ştirile creştine recente, am dat peste chestia asta, care e în ton cu experienţa mea. Iat-o!
Christia.net, un mare portal creştin specializat în tot felul de produse adresate creştinilor (şi nu numai) are obiceiul de a conduce tot felul de statistici pe diverse teme. Recent, întrebarea pusă a fost „Ai spus vreo minciună în ultima lună?” Preşedintele ChristiaNet, domnul Bill Cooper a afirmat: „prin a nu spune minciuni, creştinii sunt diferiţi de restul lumii.”
700 de creştini au răspuns întrebării de mai sus. 51% au admis că au spus o minciună în luna trecută. La întrebarea următoare „de ce?”, cei mai mulţi au spus că din cauză că nu au vrut să rănească sentimentele altora. „Dacă aş fi spus adevărul, mi-aş fi rănit prietenul/prietena. Unele lucruri trebuie lăsate nespuse”.
Alţii au spus mici neadevăruri dar cred că astea nu-s minciuni. „Am minţit doar cu privire la lucruri mici şi neînsemnate. Nu cred că lui Dumnezeu îi pasă de ele.” Alţii au zis „da, am minţit şi ştiu că este un păcat să minţi, dar de aceea a murit Christos pe cruce pentru mine.”
Procentul celor ce nu au minţit luna trecută este de 35%. „Dumnezeu urăşte minciuna” au explicat ei. Alţii dintre aceştia au spus că dacă te încrezi în Domnul în mod absolut cu problemele tale, atunci nu ai motive să minţi.
Mai rămân 14% care au răspuns că nu sunt siguri (sau nu-şi amintesc) dacă au spus o minciună sau nu în luna trecută. „În cele 10 porunci Biblia vorbeşte despre a nu depune mărturie falsă, deci nici nu ştiu dacă o minciună inocentă este păcat”. Alţii admit că nu au minţit conştient, dar poate au spus o minciună din greşeală, fără să-şi dea seama. Alţii admit că au spus minciuni în lunile precedente, dar nu-şi amintesc dacă în ultima lună au spus minciuni, deoarece ei nu ţin evidenţa minciunilor spuse!
Tu cum ai răspunde unei asemenea întrebări? Ai spus vreo minciună în ultimele 30 de zile? A! Hai să zicem în ultimele 7? Dacă nu, de ce nu? Dacă da, de ce da?
Pentru vorbitorii de engleză, uite aici un test de integritate, tot de pe Christianet: http://www.christianet.com/bible/integrity.htm

The Şi creştinii spun minciuni!? by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Related posts:
- Să vă spun despre un membru de familie… Când aveam 18 ani, am întâlnit un prieten în cartier,...
- Ce spun bărbaţii… şi ce-ar vrea să se înţeleagă! - Dragă, ia o pauză, lucrezi prea greu! – Înseamnă,...
- Situaţii ipotetice, întrebări valide Ştiu că te poţi gândi la situaţii ipotetice până-ţi fierb...
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.


on
on 
