In ceea ce priveste citatul din Ioan, acolo se spune un mare adevar: Isus a pus inainte de ‘adevarul” calea, si dupa ‘adevarul’ viata. Eu cred ca intentionat Domnul a lasat sa se inteleaga ca trebui o astfel de conduita, o asemenea viata in care adevarul sa fie mereu la mijloc, mereu esential. Apoi, trebuie trait astfel incit s nu fii obligat niciodata sa recurgi la minciuna pentru a te salva dintr-o situatie sau alta.

Florin Molnar

Minciuna are intotdeauna de-a face cu raportarea la adevar si cu modul de transmitere/comunicare al adevarului (vezi definitia lui Alex de mai sus)

O experienta haslie intr-un fel dar dureroasa am trait-o in urma cu 5 zile legate de aceasta discutie. La biserica noastra ne-am pregatit pentru alegerile de comitet care se fac din 2 in 2 ani si am avut citeva intilniri cu capii de familii pentru sfatuiri. Pentru ca exista o divizare destul de puternica in biserica s-au spus lucruri adevarate si s-au exprimat opinii personale sincere care nu i-au fost comode pastorului si grupului sustinator (penibili de-a dreptul in luarile de cuvint si in “sustinerea” lor ). La adunarea generala a bisericii au fost prezentate unele din ideile respective dar cosmetizate asa incit sa-i zugraveasca pe “carajosi” in uzurpatori ai pastorului lucru complet neadevarat. In timpul acestor argumentari a ce anume s-a spus exact la acele intilniri si in care fiecare isi aducea aminte asa cum ii convenea lui si interesului personal, un frate s-a ridicat si a spus “fratilor daca vreti adevarul putem asculta asculta inregistrarea pentru ca am inregistrat toata intilnirea” . Au sarit ca arsi in frunte cu pastorul si au deviat subiectul la legalitatea sau ilegalitatea unei astfel de actiuni, la lipsa de caracter al autorului inregistrarii, etc. Pina la urma au dovedit clar ca nu i-a interesat adevarul , pe care probabil ca-l stiau , ci doar partea aceea din el care lucra intereselor unora.
Rezultatul? “Incomozii” n-au intrat in comitet .
S-au jucat deci cu adevarul ca sa-si implineasca ageda lor.
Trist, regretabil, pagubos pentru biserica .
Asa ca revenim la intrebarea :”Si crestinii spun minciuni ?”
Raspunsul meu este DA (asa ne dovedeste realitatea )ca n-am dreptul sa-i categorisesc ca necrestini pe cei care totusi “jongleaza” cu adevarul. Domnul sa-si apere pricina ca a Lui e si ADEVARUL si BISERICA .

Florin Molnar

Marti a venit cartea postala de la secu; miercuri eram somat sa ma prezint. Stiam ca voi fi intrebat cu cine am fost… si cum sa spun ca cu fratele care avea copii si care avea serviciu si care ar fi putut fi persecutat ca m-a dus… Asa ca fauream alternative de raspunsuri. Doar ca Domnul a lucrat astfel ca intilnirea din ziua respectiva nu a mai avut loc. In timp ce eram in biroul ofiterului de securitate si am fost intrebat cu cine am fost la evanghelizare, a sunat telefonul. Un superior il chema la ceva ordine. Mi s-a spus ca acum trebuie sa plec ca el are alta treaba si ca vom continua discutia alta data! Nu m-a mai intrebat niciodata despre duminica respectiva!

Dar, probabil ca o minciuna ar fi salvat pe fratele in cazul respectiv; nu si constiinta mea, nu si parerea despre crestini, daca as fi fost descoperit ca mincinos… Domnul insa a intervenit si totul s-a sfirsit cu bine!

Hotu neprins, negustor cinstit. Mincinosu nedovedit, sfantu sfintilor.

Necrestinii TRAIESC in minciuna.

Dar intrebarea ar trebui sa fie: Ce implicatii (personale si cosmice) sint atunci cind crestinii spun minciuni?

cu multa apreciere,

Teophil

Eu vreau sa spun mereu adevarul.
Stiu ca e cel mai bine sa spui adevarul.

Am constatat ca atunci cand iese minciuna pe gura lucrurile se complica in progresie geometrica si se intinde pe un foarte mare segment de timp efectul neplacut. Uneori consecintele dureaza toata viata.

Din toate punctele de vedere e mai bine sa spui adevarul.

Richard Wurmbrand avea o pozitie interesanta fata de adevar si minciuna.
Cine stie, poate o dezbateti si pe aceea.