Scriind un omagiu pentru mama, înainte de serviciul de înmormântare.
Trebuia să scriu necrologul mamei noastre, şi am rugat pe fraţii mei (suntem 4 fraţi şi două surori) să definească pe mama într-o frază. Iată cele şase fraze, srise de şase fraţi, fără a se fi înţeles între ei:
- mama s-a luptat să menţină familia împreună şi unită, chiar şi în ciuda distanţei la care locuiesc membrii acesteia.
- rigurozitatea şi dedicarea ei faţă de citirea Bibliei şi rugăciune;
- nu a fost niciodată într-o dispoziţie proastă ci totdeauna senină şi veselă, şi avea un simţ al responsabilităţii deosebit. Dacă cineva zicea ´mi-e sete´, mama considera că ea trebuie să sară şi să-i aducă un pahar de apă celui căruia îi e sete;
- credincioşia ei faţă de Dumnezeu;
- perseverenţa mamei în rugăciune pentru familia ei şi pentru oricine avea nevoie de rugăciune. (XY) crede că mai mulţi oameni l-au cunoscut pe Domnul din cauza că mama s-a rugat mereu pentru ei;
- sacrificiul şi dăruirea mamei: ea nu voia niciodată nimic pentru ea.
„Unele descrieri par sloganuri sau stereotipuri” ar putea spune cineva. Ştiu că-i aşa. Mai ales că-n asemenea momente, mintea îţi aleargă nebună, amintirile şi gândurile se îngrămădesc să treacă cu viteza imaginaţiei prin minte şi nu ai puterea (poate nici voinţa) de a le aranja sistematic pentru a găsi un sens, o explicaţie. Sau poate că este mai comod să foloseşti ceva auzit sau citit în altă parte. Oricum ai judeca, nici una din afirmaţiile de mai sus nu este neadevărată, gratuită sau fabricată. Mama a fost toate cele de mai sus şi încă mii de alte definiţii.
Dar, cum poţi defini o viaţă într-o frază? Vechiul Testament compară regii iudei între ei. Câte unul dintre ei devin standard în bunătate sau răutate, restul sunt comparaţi cu standardul. Dar care este standardul de „mamă”? Cu cine sau cu ce compari o mamă? Cu mama din vecini? Cu mama prietenului sau a prietenei? A colegului? Cum te compari tu cu vecinul, colegul, prietenul? Are comparaţia vreun merit? Eu cred că e doar o pierdere de timp.
Unica comparaţie care merită este cu Domnul. Adică, în ce măsură am reuşit să umblăm pe urmele Lui, să-I urmăm pilda în iubire, sacrificiu, puritate. Şi cumva mă bucur că noi am prins fiecare dintre noi un aspect al mamei raportat la Domnul, fără intenţia expresă de a scrie un epitaf ci doar de a comunica un gând instantaneu.
Acestea fiind spuse, cum ne-am defini noi pe noi înşine? Cândva Ioan Botezătorul era întrebat de către trimişii curioşilor religioşi sus-puşi cum se definea pe el însuşi, ce era el? „O Voce” a răspuns Ioan! Un sunet desluşit, care transmite un mesaj pertinent. Sunetul îşi va pierde vibraţia dar mesajul va rămâne imprimat în amintirea celor ce au auzit vocea. Nu cred că se poate reduce descrierea de sine la mai puţin de un cuvânt. Dar, care este cel ce te defineşte?
The Viata-ntr-o fraza by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Comments
Cand Domnul a hotarat sa o ia pe mama dintre noi, unul dintre lucrurile carora le-am simtit imediat lipsa a fost usa inchisa a camarutei, in spatele careia stiam ca mama se afla pe genunchi, rostind numele tuturor copiilor si al tatalui, zi de zi, inaintea Lui. Si ale altora…
Asa cum fratii si surorile tale au evocat in primul rand rugaciunea ziditoare, sustinatoare a mamei, asa am evocat si noi acele brate invizibile suprapuse bratelor vizibile care ne-au purtat.
Domnul sa va poarte in continuare pe cele mai odihnitoare brate!
on 4 October, 2007 at 2:11 pm #
A.Dama,
ştiam că dacă o sun pe mama la o anumită oră, o găsesc acasă, pentru că avea un timp de rugăciune al ei, pe care-l respecta cu stricteţe. Şi se ruga pentru fiecare dintre noi. Tocmai la asta m-am gândit zilele acestea, oare cum se va modifica viaţa mea în absenţa rugăciunilor ei? E cam egoistă întrebarea, nu-i aşa?
Nu, nu e egoista intrebarea… Experienta noastra a fost dificila in acest sens. Dupa ce Ea nu a mai fost printre noi, fiecare am avut probleme de diferita natura: de sanatate, de relatie, de accidente etc. si, inevitabil, am legat aparitia acestor probleme de absenta ei. Ca si cum, pentru ca Ea nu mai mijlocea acolo, in camaruta, printre noi, vanturile si furtunile ar fi avut acces (mai) liber asupra vietilor noastre. Doar credinta ne-a tinut. Si, uneori, ni se pare tare subtire… Eu mai cred ca rugaciunile mamei (ale parintilor) au efect pe termen luuuung.
Deci, va numarati (ne numaram) printre cei binecuvantati cu mame extraordinare! Domnul fie laudat!
Cei care le mai aveti in viata, multumiti pentru ele!!!
on 4 October, 2007 at 10:45 pm #
E o foarte bună biografie pe scurt a mamei dv.: una autentică, domnule Ted Doru Pope!
Întotdeauna dragostea şi recunoştinţa, oricât de repede sau rudimentar ar vorbi, nimeresc cuvintele care trebuie.
Încă odată vă transmitem condoleanţele noastre şi respectul nostru pentru ceea ce faceţi pentru credincioşii dumneavoastră .
Eleganţa comunicării este o formă de manifestare a conştiinţei omenităţii noastre şi ea nu stresează niciodată.
Atmosfera blogului dv. este din ce în ce mai încântătoare, pentru că devine din ce în ce mai personală.
Vă dorim spor în toate şi vă asigurăm că suntem unul dintre cititorii dv.
on 5 October, 2007 at 3:38 am #
Doru,m-ai facut sa pling,si pling cu adevarat ,Asa m-am gindit si eu dupa ce a murit tata .Cine o sa ne mai sustina in rugaciuni???? Eu cu tata aveam o ora cind amindoi eram in acelasi timp la rugaciune .Eu in America el in Romania .Si ce dulci erau orele acelea cind stiai ca te rogi cu tata .Sefa ma vedea desori ca imi dau lacrimiile si ma intreba ;” Ce s-a intimplat Viorica ? Eram pe unde cu Tata .Acum am ajuns noi sa ne rugam pentru ai noistri .Imi amintesc citeva versuri de poezie.
Pina cind traiesc parintii credinciosii cu suflet tare
E-o nadejde si de fiii cei cazuti in ne-ascultare …….
A.Dama,
Mă bucur că aţi avut o relaţie aşa de bună cu mama voastră! Ziceam cu fraţii mei că acum, dacă lipsesc rugăciunile mamei noastre, poate ar trebui să ne rugăm mai mult unii pentru alţii. Şi cred că o vom face, deşi nimic nu înlocuieşte rugăciuneile părinţilor pentru copiii, şi nici memoria noastră unii pentru alţii nu-i aşa de fidelă ca a mamei pentru copii. Cât despre efectul rugăciunilor mamei…. au într-adevăr un efect extrem de lung. Îmi pare rău când unii părinţi se roagă fără să vadă împlinirea rugăciunilor lor în viaţa aceasta. Oare le văd de dincolo? Nu ştiu!
Frate Dorin,
Îţi mulţumesc pentru aprecieri şi condoleanţe. Sper şi cred ca credincioşii „noştri” să fie ai lui Dumnezeu, că noi, în noi şi prin noi nu avem nici o destoinicie sau nici un merit! Vă doresc de asemenea succes în ceea ce faceţi, mai ales în conducerea „turmei” pe care o aveţi în sarcină tot mai aproape de Domnul şi de cunoaşterea Lui. Deoarece, viaţa veşnică spre care tânjim constă în cunoaşterea Lui, nu-i aşa?
Viorica,
plecarea mamei mi-a întărit încă o dată convingerea că nici un gest, nici o faptă, fie cât de mici, nu rămân neobservate! La înmormântare a participat o tânără de 30 de ani, vecină de-a mamei. Am întrebat-o de ce a venit? Doar între ea şi mama, ca vârstă, concepţie de viaţă, etc. era o distanţă atât de mare! Tânăra mi-a spus că mama o saluta adesea prima, chiar şi atunci când ea era preocupată, şi că o întreba mereu ce mai face, cum îi sunt părinţii, fratele, şi-i vorbea chiar şi despre pocăinţă. Asta a făcut-o acum să vină la înmormântarea unei femei în vârstă care nu a fost niciodată indiferentă.
on 9 October, 2007 at 10:01 pm #
TDP a scris…
.Îmi pare rău când unii părinţi se roagă fără să vadă împlinirea rugăciunilor lor în viaţa aceasta. Oare le văd de dincolo? Nu ştiu!
Domnule Pastor,
eu cred ca le vad si se bucura de implinirea lor acolo, in alta dimensiune. Ce-mi place mie exprimarea ” a adormit in Domnul” si s-a trezit cu Domnul. Si ca acolo, dincolo ni se incredinteaza cetati si slujbe de administrat.
Daca ma intrebati despre o baza biblica la cele de mai sus nu stiu exact referinta dar trebuie sa fie….
Ceea ce stiu sigur este ca Dumneavoastra veti primi o mangaiere si un dar special de mangaiere a celor fara mama. O sa vedeti !
on 9 October, 2007 at 10:06 pm #
Oare de ce unele nume sunt viu colorate iar al Vioricai si al meu sunt mai palide ?
Damaris,
Mai intii, bine ai venit inapoi!
la mine toate numele-s la fel, cu exceptia celor ce au un website. numele lor sunt colorate mai inchis, ceilalti mai deschis (un fel de gri).
Norocoşilor.
Dragă Manu,
nu ştiu la ce te referi. Dar, eşti şi tu printre norocoşi! Sunt convins!
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
Ze List
Designed By :
