Franklin Graham a adus anul acesta unul dintre episoadele Festivalului său aici în statul Washington, în Tacoma, la 45 de km de Seattle.  Statul în care locuiesc este unul dintre cele mai puţin încreştinate state.  De fapt, Tacoma Dome, locul unde s-a ţinut festivalul poate găzdui evenimente cu peste 20 de mii de spectatori.  Graham a pregătit doar 10 mii de scaune, spunând că dacă le umple, consideră că a reuşit foarte multe!  Vineri seara nu au fost decât 6-7 mii de oameni. 

Graham a vorbit despre iad!  Un mesaj nu prea popular zilele acestea, când toată lumea aleargă după avere iar „evangheliştii” au găsit şi ei o „nişă” de îmbogăţire pe spinarea Evangheliei!  Graham spune că ideea mesajului i-a venit după ce a vizitat recent incendiul din California.  Echipe de ajutor umanitar aparţinând organizaţiei conduse de Graham (Samaritan´s Purse) au dat o mână de ajutor în ceea ce a fost nevoie.  Văzând focul, Graham s-a gândit la flăcările iadului.

Graham a spus printre altele, răzpunzând întrebărilor reporterului Thor Tolo de la programul local de aici, „Live from Seattle”: „Iadul este un loc de judecată.  Biblia vorbeşte despre dragostea lui Dumnezeu şi despre iertarea Sa, dar te iartă de ce?  De păcat!  Şi dacă ai nevoie de iertare, atunci care sunt consecinţele păcatului?  Biblia vorbeşte despre un drum larg şi despre mulţi care umblă pe el; dar drumul acesta duce la pieire.  Există şi un drum îngust care duce la viaţă, şi sunt puţini cei ce umblă pe el.  Eu vin la Tacoma pentru a fi de ajutor celor puţini, să găsească calea îngustă”

Graham a continuat: „Domnul Isus a vorbit mult despre iad, dar iadul este un subiect evitat astăzi, deoarece produce un gând negativ…  Biblia spune că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică.  Pieire – ce înseamnă cuvântul acesta?  Locul acesta în care mergem dacă nu ascultăm, dacă refuzăm să-L urmăm pe Domnul, să primim mântuirea Lui, adică pe Domnul Isus Christos, deci, care-s consecinţele neascultării?  Eu cred că este important ca oamenii să cunoască consecinţele şi să li se ofere o şansă, o opţiune.  Ei trebuie să decidă: pot spune da, sau pot spune nu.  Eu doresc să fiu credincios şi să le spun care-s opţiunile”

Comentariu:
Este iadul o idee inventată de cineva ca să sperie pe oameni?  Este o cruzime izvorâtă din mintea unul dumnezeu crud, insensibil şi rău?  Şi, dacă există iad cu adevărat, este acesta veşnic, sau teporar?  Este doar o formă de curăţire (purgatoriu) sau este pentru pedepsirea limtată?  Este iadul un loc de anihilare a celor pierduţi?

Poate că nu ar strica când am ceva timp să mă aplec asupra acestui subiect şi să scriu ce cred cu privire la iad.  Deocamdată, doresc doar să spun că iadul este un loc în care cei nemântuiţi ajung şi suferă veşnic.  Dacă cei mântuiţi vor petrece veşnicia într-un paradis alături de Dumnezeu şi de Mântuitorul lor Isus Christos, atunci şi nemântuiţii vor petrece veşnicia în iad.  Ei nu sunt anihilaţi, suferinţa nu are rol punitiv temporar, nu-i spre „curăţirea zgurei” ca apoi sufletul să devină apt pentru a intra în cer.  Iadul e real, este un loc în spaţiu.

Unde anume a creiat Dumnezeu acest spaţiu de suferinţă, nu ştiu.  Dar ştiu că după cum avem ocazia în timpul vieţii de a alege mântuirea, avem şi ocazia de a o respinge.  Astfel, ajungerea în rai sau în iad este o chestie de alegere personală.  Atunci, nu în seama lui Dumnezeu cade responsabilitatea pentru veşnicia sau cruzimea iadului (aşa cum ştim, iniţial iadul nici nu a fost creat pentru om, ci pentru diavolul şi pentru îngerii săi) ci în sarcina omului, care a avut posibilitatea să respingă iadul şi să aleagă raiul.  Dumnezeu ar fi nedrept DACĂ te-ar duce în cer (fie şi după un timp în purgatoriu…) dacă tu ai ales voluntar iadul!

Alegerea mai este importantă şi din cauza principiului libertăţii umane.  Dumnezeu nu ne-a creat roboţi ci fiinţe libere.  După cum primul om a avut libertatea de a asculta de Dumnezeu şi de a nu mânca din fructul interzis, la fel şi noi avem oportunitatea de a alege să ascultăm de Dumnezeu şi să venim la El.  Dacă nu aş avea libertatea de a alege şi capacitatea de a cântări alternativele (sunt doar două!), atunci nu nici iadul nu ar fi iad, nici raiul rai.  Un robot nu „ştie” să se ferească de apă, aceasta stricându-i circuitele dacă cade în ea.  Pentru un robot, apa nu e nici rea nici bună.. nici măcar nu „ştie” că e apă!

Şi mai există iad şi din cauză că este necesar să existe.  Omul a construit închisori.  De ce?  De ce nu lăsăm criminalii să circule liberi printre noi?  Nu e inuman să-i încarcerezi?  Şi ce dacă au ucis la discreţie zeci de oameni?  Să mai ucidă!  Le garantăm libertatea de a face ce doresc ei!  De ce se bagă societatea?

Societatea judecă pe răufăcători şi-i pedepseşte după măsura fărădelegii lor.  Unii sunt condamnaţi la pedepse care însumează sute de ani de privare de libertate deşi ei nu trăiesc decât o viaţă!  De ce?  De ce unii trebuie să plătească cu viaţa pentru crimele lor?  Cu cât mai mare este o crimă, cu atât mai mare pedeapsa.  Cum ai vrea să fie pedepsit unul care îşi renegă Creatorul?  Care-L înjură, spune că nu există, şi chiar şi trăieşte ca şi când nici nu ar exista!

Iadul este locul de pedepsire veşnică a celor ce au trăit ca şi când Dumnezeu nu ar fi existat.  E un loc potrivit pentru cei ca Stalin, Mao, Hitler, şi alţii ca ei.  Dacă Dumnezeu e drept şi bun, El trebuie să răsplătească şi binele şi răul.  Ar fi împotriva dreptăţii Sale să răsplătească cu binele (raiul) şi pe cei buni ca şi pe cei răi.  Ar fi o gravă încălcare a libertăţii personale să ducă în cer împotriva voinţei lor pe cei răi.

Şi, dacă nu ar fi nici rai, nici iad, atunci de ce a mai venit Isus?  Să ne scape de la ce?  Să ne ducă unde?  Şi care ar fi diferenţa între a face bine şi a face rău?  De ce să fac binele dacă nu există nici iad nici rai?  Răul şi binele ar fi nişte noţiuni fără sens.  Nu ar avea nici o semnificaţie.  Ar fi o chestie de gust şi preferinţă.

În sfârşit, mă bucur că cineva, ca Graham de exemplu, vorbeşte despre o realitate despre care Isus a vorbit fără perdea de atâtea ori!  Prin biserici noi oferim oamenilor nişte „bombonele” cu care-i ademenim la Dumnezeu: „vrei pace, bucurie, fericire?  Vino la Isus!” şi uităm să le prezentăm cealaltă parte a monedei care-i la fel de importantă, şi anume iadul.  Uităm să spunem că lucrurile cu care ademenim noi pe oameni sunt reale, dar ele nu vin detaşate de suferinţe, boală, necaz, adică elemente de care suferă întreaga omenire din cauza căderii în păcat şi a efectului păcatului asupra firii.  Dacă te pocăieşti, nu scrie nicăieri că de exemplu, nu vei fi sărac!  Dar scrie că Domnul îţi va purta de grijă şi că El va fi cu tine întotdeauna.   Şi că nu e rău să spunem oamenilor şi că dacă nu vin la Isus, vor merge în iad!

The Franklin Graham în Tacoma, Wasington by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.