Nu ştiu de ce dar parcă nu mă surprinde.
Ce sunt eu curios e ce se va întâmpla în punctul culminant. În momentul în care pur şi simplu nu se va mai putea mai rău.

Dragă Manu,
când răul va ajunge la culme, (şi mi-este şi frică să mă gândesc la CÂND va fi şi CUM va fi) Dumnezeu va interveni. Ca la Turnul Babel, ca la Potop şi ca şi-n alte ocazii. Oricum, doa Dumnezeu ştie măsura lucrurilor. El cântăreşte şi capacitatea noastră de a suporta, şi îşi cunoşte şi măsura răbdării îi indelungei Sale răbdări.

Acum adulterul nu mai este condamnat de societate. Poate pe ici pe colo de cativa si de crestinii autentici.
Acum nu se mai spune adulter, ci unire consensuala. Cu alte cuvinte, daca exista consens din partea ambelor parti, nu e nimic de condamnat. Problema apare doar atunci cand aceasta unire este data in vileag, iar celelalte parti nu si-au dat acordul (adica n-au consimtit la aceasta unire). Dar. hotul neprins e negustor cinstit si adulterinul persoana cea mai integra.

Este ceea ce spune profetul Isaia:
“Vai de cei ce numesc raul bine si binele rau, care spun ca intunericul este lumina si lumina intuneric, care dau amaraciunea in loc de dulceata si dulceata in loc de amaraciune” (Isaia 5:20).

Este interesanta asocierea senzorialului cu moralul.
Ambele sunt foarte importante…daca nu vezi, dar spui ca vezi, cazi in prapastie.
Daca spui ca simti gustul si nu-l simti, nu poti detecta otrava.
O asociere care are rolul de constientizare a pericolului imoral. E luminos, placut la gust pacatul, dar de fapt aduce caderea, declinul, alienarea, colapsul.

Ce puterea avut Iosif. Dragostea imensa fata de Dumnezeu.

Nu cred ca mai e mult pana la punctul culminant.
S-a ajuns prea departe, oricum…

Pety,
De ce nu-ţi faci blog? Ai putea scrie lucruri interesante! Serios!

În altă ordine de idei, zici că am schimbat eticheta de pe păcat, i-am zis altfel, să sune mai acceptabil, şi gata! E în regulă! Şi, ai dreptate! Aşa am procedat!

Ion,
nu se ştie cât mai este de mult… S-ar putea să avem surprize. În plus, dacă Domnul va îngădui o trezire, starea de stricăciune ar fi oprită din înaintarea ei… aşa că, noi cred că asta ar trebui să facem: să căutăm, să cerem, să dorim trezirea spirituală! Pe vremuri, la predicile lui Jonathan Edwads, se pocăiau atât de mulţi oameni dintr-un oraş că se închideau cârciumile din lipsă de muşterii. Asta ne trebuie!

Parerea mea este ca totuşi, încă mai este. Încă homosexualii se tem să iasă pe stradă că-i bat românii de-i uscă, încă mai sunt ţări pe planeta asta unde homosexualitatea şi adulterul este considerat păcat.
Estimativ, nu ştiu de ce, dar parcă nu dau civilizaţiei umane mai mult de 50 de ani în condiţiile actuale. Nu dau o dată exactă, poate greşesc, dar aşa, calculând din ce spune Biblia, ne aflăm în ultimele decenii.
Scrie în Biblie că de când Israelul va reveni (1947) nu va pieri o-ntreagă generaţie întreagă fără să se-ntâmple toate aceste lucruri (ce sunt scrise în apocalipsa).
Mai sunt ani buni, care trebuiesc însă folosiţi pentru câştigarea de suflete şi nimic altceva.
Trebuie să merg să mă culc, deja e târziu şi poate scriu prostii…

dar nu scrie nicaieri ca la sfarsitul vremurilor va mai veni o trezire,ci dimpotriva APOSTAZIA

Domnul Sa ne ajute ca noi sa fim pregatiti
Judecata va incepe cu cei de la Casa Domnului si daca noi vom scapa cu greu……
ce sa mai vorbim de toate aceste uraciuni,vai de ei!!
Trebuie sa ne fie mila cu frica.

manu » Nu cred că homosexualismul este „barometrul” timpului. Israelul, poate fi. Vezi însă că sunt o mulţime de teologi care, bazaţi pe Biblie, nu cred că ceea ce s-a întâmplat cu refacerea statului Israel are de-a face cu revenirea Domnului. Eu cred că are totul de-a face cu revenirea lui Isus. 50 de ani? Nu putem şti exact timpul, dar putem să ne dăm seama că vremea este aproape!

CRIN ALB » Nu scire de trezire… dar acum ce vrei să facem? Să ne punem mâinile în sân şi să aşteptăm să vină Domnul fără să mai facem nimic? Nu trebuie să lucrăm până va vani El? Şi ce altă treabă are creştinul, decât să se roage, să postească, să spună tuturor despre Isus. Trezirea este treaba Domnului. Dacă într-un oraş, să zicem, destui de mulţi creştini s-ar pune serios pe post, rugăciune şi trăire sfântă, Domnul ar aduce o trezire!