Intr-adevar, nu ne cere Dumnezeu sa ne ocupam de toti.
De altfel, dupa ce ingrijim de cei din casa noastra,

1 Timotei 5:8
Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s’a lepădat de credinţă, şi este mai rău decît un necredincios.

ne putem ingriji si de cineva care are absoluta nevoie.
Dumnezeu are puterea de a “materializa” intentiile noastre bune.
Am observat insa ca nu face lucrul acesta daca nu exista jertfa din partea mea.

Probabil este adevarata zicala: Iadul este pavat cu intentii bune.
Hotarat lucru, trebuie sa existe dorinta, planul, si vointa aplicarii lui.

Mie imi place foarte mult, raportat la acest subiect 2 Tesaloniceni 1: 11-12:

11. De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorîtă din credinţă,
12. pentruca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.

- vrednicie;
- dorinta de bunatate;
- lucrare izvorata din credinta;
- Numele lui Isus proslavit in voi.

Am observat ca atunci cand, cu efort, am ajutat pe cineva, nu este rasplata mai mare decat bucuria ca cineva a trecut peste o dificultate, un necaz. Aceasta stare de bucurie, poate chiar fericire, cred ca este “proslavirea Numelui Sau in noi si noi in El”.

Exista si satisfactia omului nenascut din nou, atunci cand ajuta pe cineva. Dar sursa si obiectul fericirii poate fi doar natura corupta, pe cand bucuria copilului lui Dumnezeu este exterioara siesi.

pety »
nu-i nimic gresit sa te simti bine dupa ce ai facut binele! E ca un ecou al bucuriei lui Dumnezeu in inimile noastre! Si El se bucura cind noi facem bine, fie ca suntem mintuiti sau nemintuiti!

Sigur, asa spun si eu:

Am observat ca atunci cand, cu efort, am ajutat pe cineva, nu este rasplata mai mare decat bucuria ca cineva a trecut peste o dificultate, un necaz.

La final insa faceam diferenta intre bucuria facerii binelui de catre crestin si de catre necrestin.

De cele mai multe ori bucuria de a face un bine este, pentru mine, o rasplata suficienta.

Dar am si o nemultumire si uneori tristete. Nu pot sa ajut asa cum imi doresc in multe situatii. Nici cu rugaciune nu functioneaza. Cu toate ca stiu ca Dumnezeu are caile Sale, parca, totusi, ma doare ca nu pot sa ajut acolo unde dificultatile sunt mari, iar interventia trebuia facuta de urgenta.