Privind poza de mai sus, ai putea exclama că nu toate pisicile zgârie…  Și, totuși!

În seara de Crăciun, o tigroaică a scăpat din cușca ei de la grădina zoologică din San Francisco și a atacat trei tineri.  Unul dintre ei a fost omorât, alți doi doar răniți.  În timp ce se cercetează în ce condiții a scăpat tugrul, este clar că indiferent cât de prietenoase par astfel de animale de pradă, până la urmă sunt ceea ce sunt!

Îmi amintesc urmărind cu emoție cu ani în urmă, documentare cu celebrul „Grizzly Man” Timothy Treadwell.  Viața unor asemenea animale, văzută din mijlocul lor, este fascinantă!  Să le atingi, să „te joci” cu ele, să ți se pară că sunt „prietenii” tăi.  Apoi, deznodământul!  După ce a trăit treispezece veri împrietenindu-se cu ferocele urs al Americii de Nord, Timothy Treadwell a fost până la urmă atacat de urși și mâncat, el și prietena sa.

Jocul cu focul este întotdeauna periculos.  Mai devreme sau mai târziu, te vei arde!  „Focul” nu are nici conștiința, nici principii morale.

Dacă în Ioan suntem luați și duși prin relatare într-un „timp înainte de timp”, în care ne sunt revelate adevăruri teologice de o profunzime uluitoare, și dacă Luca e plin de mișcare, de spectacol, de coruri și bucurie, Matei ne prezintă o evanghelie urbană: viața este așa cum o cunoaștem.  Clipe de extaz sunt urmate de clipe de disperare.  Povestirea lui Matei este plină de dramatism. El ne poartă când într-al nouălea cer, când ne coboară pe pământ.  Read the rest of this entry »