PERSPECTIVE CRESTINE

Nu că ar fi treaba mea să-mi dau cu părerea ce fac alţii, dar în dreptul meu ştiu că nu aş apela la o astfel de soluţie. La drept vorbind am putea spune ca aşa au procedat în Vechiul Testament Avraam şi Sara. Nu a fost chiar o ”însămânţare artificială” acolo dar am putea-o lua şi aşa, având în vedere ca nu exista atunci tehnica de acum. Dar am vazut ca ”gândurile omului nu sunt şi gândurile lui Dumnezeu”.

Ted

Dragă Cristina,
Este adevărat că puteau să înfieze… dar or fi ținut să aibă copii din „sămânță” proprie… Cine știe? Nici eu nu prea înțeleg chestia cu mame surogat, dar este ceva ce a început să se practice cu câțiva ani în urmă și o să vedem din ce în ce mai multe cazuri de acestea. Să nu uităm că prin alte țări (chiar și-n România de după „revoluție”) erau plătite „mame” să facă copiii pentru ca mai târziu să fie înfiați. Asta cum o vezi?

Ted

Dragă Lia,
Cum răspundeam lui Cristina, e greu de înțeles o astfel de situație. Pe mine m-a impresionat totuși dorința familiei de a avea copii (chiar și printr-o metodă neînțeleasă de noi) și faptul că sarcina a fost de tripleți: adică, câți copii au pierdut, atâția „li s-au născut”.

Ted

Cristina »
Îmi place că ai convingeri foarte puternice și ești vehementă în apărarea și argumentarea lor, deși asta ar putea fi sursa unei probleme dacă ești căsătorită Vezi, deja ne complicăm prea tare, cu DNA, căsătoria între frați, etc. Nu știm dacă mama-surogat mai are copii sau nu, nu știm de ce s-a apelat la metoda asta (din egoism sau de ce?) și nu știm dacă niște copii adoptați ar fi fost iubiți la fel sau nu. Oricum, copiii aceștia, priviți dinafară de noi, au mai multă „relație” cu părinții decât ar fi avut un copil adoptat, nu? Trebuie și să admitem că unii sunt dispuși să iubească ce-i „al lor” mai mult decât iubesc „ce-i al altuia”.

Cum spuneam, pe mine m-a făcut curios doar faptul că după pierderea a trei copii, s-a întâmplat ca sarcina să fie de tripleți. Atât, și nimic mai mult. Ciudat nu?

Ted

Cristina »
fiecare poate face ce doreste cu banii proprii. Noi ii putem critica, noi putem face altceva, dar asta nu schimbă cu nimic realitatea libertății. Sunt oameni care pur și simplu nu vor să adopte copiii! Eu am intermediat imediat după 1990 mai multe adopții din România, pentru prieteni americani. Cam toți copiii adoptați au venit cu sechele psihologice, și nu superficiale! Așa că… decât să adopți copilul vreunei femei care s-a drogat în timpul sarcinii, sau a încercat să-l avorteze, sau nu a iubit și dorit sarcina… știu eu ce să zic? Eu nu am copii. Nu am nici adoptat, nu am folosit nici alte metode. Ca să adopți, cei doi (soțul și soția) trebuie să fie de acord. Noi am decis că așa a fost voia Domnului pentru noi și ne-am dedicat la ceea ce voia Domnul sa facem.

Ted

Dragă Cristina,
Cum își cheltuiesc oamenii banii în domeniul acesta (pe adopții sau pe fertilizări „in vitro” sau pe surogat de sarcină) e o chestie de preferință. Domnul Dumnezeu a spus ca omul să crească, să se înmulțească și să umple pământul. Deci oamenii trebuie să aibă copii! Desigur că e de preferat ca aceștia să se nască dintr-un tată și o mamă, uniți în instituția biblică a familiei. Adopția este întotdeauna o opțiune pentru copiii abandonați, nedoriți, orfani, ș.a.m.d. DNA-ul nu contează, desigur.. doar că Dumnezeu a decis ca prin DNA să se transmită anumite caracteristici familiale, de rasă, anumite pedepse, repercursiuni, moșteniri genetice, etc. Problema e mult mai complexă!