tot asa frumos puteau sa infieze si cu ocazia asta scapau 3 copii de la o viata grea. Nu prea sint de acord cu mame-surogat si alte alea.

Nu că ar fi treaba mea să-mi dau cu părerea ce fac alţii, dar în dreptul meu ştiu că nu aş apela la o astfel de soluţie. La drept vorbind am putea spune ca aşa au procedat în Vechiul Testament Avraam şi Sara. Nu a fost chiar o ”însămânţare artificială” acolo dar am putea-o lua şi aşa, având în vedere ca nu exista atunci tehnica de acum. Dar am vazut ca ”gândurile omului nu sunt şi gândurile lui Dumnezeu”.

Eu nu stiu ce sa cred dar ma intreb ce sentimente are domnul Spiegel fata de mama surogat ?

Dragă Cristina,
Este adevărat că puteau să înfieze… dar or fi ținut să aibă copii din „sămânță” proprie… Cine știe? Nici eu nu prea înțeleg chestia cu mame surogat, dar este ceva ce a început să se practice cu câțiva ani în urmă și o să vedem din ce în ce mai multe cazuri de acestea. Să nu uităm că prin alte țări (chiar și-n România de după „revoluție”) erau plătite „mame” să facă copiii pentru ca mai târziu să fie înfiați. Asta cum o vezi?

chestia asta e complicata. Atunci cind copiii se trezesc plingind in miez de noapte, credeti ca pe parinti ii mai intereseaza ca sint din saminta proprie? Daca conteaza asa mult DNA atunci de ce nu se casatoresc fratii cu surorile? Daca un barbat poate sa iubeasca pe cineva care nu are acelasi DNA ca si el, tot asa se pot si copiii care nu au acelasi DNA, nu? Si oricum e numai jumatate DNA, caci sotia nu are nimic in acei copii.

Nu ma deranjeaza daca au fost platite femei sa aibe copii ca dupa aceea sa-i dea pentru adoptie, numai in cazul in care femeia respectiva are deja copii si acei copii vad cum sint “vinduti” fratii sau surorile lor. Daca o femeie nu e casatorita si ramine insarcinata, CEA MAI BUNA idee este sa dea copilul spre adoptie la o familie intacta cu o mama si un tata.

Cu parinti surogat eu o vad o chestie egoista. Dupa nasterea copiilor, oare i se da voie mamei-surogat sa-si vada copiii? Cit de mult? Cit cuvint ar avea ea de spus in privinta educarii lor? Este o complicatie care nu e necesara, mai ales cind sint atiti copii nedoriti.

Dragă Lia,
Cum răspundeam lui Cristina, e greu de înțeles o astfel de situație. Pe mine m-a impresionat totuși dorința familiei de a avea copii (chiar și printr-o metodă neînțeleasă de noi) și faptul că sarcina a fost de tripleți: adică, câți copii au pierdut, atâția „li s-au născut”.

Dragă Damaris,
Probabil mama surogat a fost plătită pentru serviciile ei. Nu cred că sentimentele au avut vreun rol aici, ci poate doar unul de recunoștință, dacă și atât!

Cristina »
Îmi place că ai convingeri foarte puternice și ești vehementă în apărarea și argumentarea lor, deși asta ar putea fi sursa unei probleme dacă ești căsătorită Vezi, deja ne complicăm prea tare, cu DNA, căsătoria între frați, etc. Nu știm dacă mama-surogat mai are copii sau nu, nu știm de ce s-a apelat la metoda asta (din egoism sau de ce?) și nu știm dacă niște copii adoptați ar fi fost iubiți la fel sau nu. Oricum, copiii aceștia, priviți dinafară de noi, au mai multă „relație” cu părinții decât ar fi avut un copil adoptat, nu? Trebuie și să admitem că unii sunt dispuși să iubească ce-i „al lor” mai mult decât iubesc „ce-i al altuia”.

Cum spuneam, pe mine m-a făcut curios doar faptul că după pierderea a trei copii, s-a întâmplat ca sarcina să fie de tripleți. Atât, și nimic mai mult. Ciudat nu?

Da, e ciudat ca au primit cit au pierdut. Dar uitindu-ma dincolo de asta si asa, in general, nu-mi place cind doi soti dau zeci de mii de dolari pentru mame surogat sau in-vitro sau altele, cind sint atitia copii care abia asteapta sa fie adoptati.

Unii sint dispusi sa-si iubeasca pe ai lor mai mult (desi in cazul acesta nu sint ai mamei, doar al tatalui)cum tot asa sint parinti care au copiii lor si nu ii trateaza deloc bine. De aceea zic ca DNA-ul e un “nimic” in cazul asta.

Convingerile care le am aici mi le-am insusit, ca in Romania….

Cristina »
fiecare poate face ce doreste cu banii proprii. Noi ii putem critica, noi putem face altceva, dar asta nu schimbă cu nimic realitatea libertății. Sunt oameni care pur și simplu nu vor să adopte copiii! Eu am intermediat imediat după 1990 mai multe adopții din România, pentru prieteni americani. Cam toți copiii adoptați au venit cu sechele psihologice, și nu superficiale! Așa că… decât să adopți copilul vreunei femei care s-a drogat în timpul sarcinii, sau a încercat să-l avorteze, sau nu a iubit și dorit sarcina… știu eu ce să zic? Eu nu am copii. Nu am nici adoptat, nu am folosit nici alte metode. Ca să adopți, cei doi (soțul și soția) trebuie să fie de acord. Noi am decis că așa a fost voia Domnului pentru noi și ne-am dedicat la ceea ce voia Domnul sa facem.

Va inteleg si va apreciez in ceea ce spuneti. Eu nu vreau sa zic ca ii critic pe aceia care cheltuie multi bani pentru in vitro sau mama surogat ca si adoptiile internationale sint scumpe. Sigur fiecare e liber sa faca ce vrea, dar ca viitori parinti trebuie sa ne uitam si la binele viitorilor copii. Sint cazuri bune si rele si de o parte si de cealalta. Dar as prefera sa vad un copil adoptat decit unul nascut cu acelasi DNA cu al parintilor care costa sume imense, pe care nu toti le au, dar isi cheltuie toate saving-urile, sau mai iau si imprumut din banca.

Dragă Cristina,
Cum își cheltuiesc oamenii banii în domeniul acesta (pe adopții sau pe fertilizări „in vitro” sau pe surogat de sarcină) e o chestie de preferință. Domnul Dumnezeu a spus ca omul să crească, să se înmulțească și să umple pământul. Deci oamenii trebuie să aibă copii! Desigur că e de preferat ca aceștia să se nască dintr-un tată și o mamă, uniți în instituția biblică a familiei. Adopția este întotdeauna o opțiune pentru copiii abandonați, nedoriți, orfani, ș.a.m.d. DNA-ul nu contează, desigur.. doar că Dumnezeu a decis ca prin DNA să se transmită anumite caracteristici familiale, de rasă, anumite pedepse, repercursiuni, moșteniri genetice, etc. Problema e mult mai complexă!