Eric Wills are 30 de ani și este de meserie poștaș.  Locuiește în St. Petersburg, Florida.  Acum doi ani s-a jucat basketball cu niște prieteni și s-a rănit grav la un picior.  După concediu, când a început să lucreze, abia putea călca pe el, și avea nevoie de picioare bune, deoarece trebuia să ducă poșta la clienții săi!  Așa că s-a rugat lui Dumnezeu ca să-l vindece.  Și Domnul l-a vindecat!  De atunci, Eric s-a apucat să facă și el bine oamenilor.

În fiecare zi de vară sau iarnă (în Florida iernile-s blânde, temperatura nu scade mai mult de 10-15 grade) merge în cartierul său, la toți oamenii bătrâni și le taie iarba.  Cunoaște 480 dintre ei, de diferite rase, locuind în case modeste, având peluze sau curți cu iarbă.  Cei mai mulți dintre „clienții” lui Eric sunt neputincioși și nu-și pot tăia singuri iarba.  Alții-s prea săraci ca să-și permită $100/lunar pentru un serviciu de îngrijire a spațiului verde.  Așa că fără bani și fără plată, seară de seară, după terminarea serviciului său, Eric își încarcă mașina de tăiat iarba în camionetă, și merge de la unul la altul.  Se cunoaște pe nume cu toți vecinii.  Este îndrăgit de către toți.  Și mulți îl laudă cu cuvintele „este o binecuvântare venită din cer”.

Desigur că unii dintre noi ar considera facerea unui astfel de cadou ori neînsemnată, ori sub „nivelul” nostru.  Când ai făcut ultima oară un bine cuiva?  Când ai deschis portmoneul și ai fost darnic cu cineva?  Când te-ai abătut din drumul tău să faci un bine cuiva?  Să vizitezi un bolnav, să mângăi un întristat, să ajuți o văduvă, să joci rolul de tată pentru o zi la un orfan?

Zilele trecute ne scrie o soră prietenă de-a noastră.  O să-i zicem sora X.  Locuiește la 150 de mile distanță de noi, este necăsătorită, muncește singură și și-a crescut dintr-un salar cei doi copii și Domnul știe câte probleme are.  Dar, dincolo de probleme, are o inimă mare!  Știind că soția mea suferă de degenerescență maculară și poate îi este greu să se pregătească de sărbători, sora X se oferea să călătorească până la noi, să stea câteva zile și să o ajute pe soția mea să facă pregătiri de Crăciun: prăjituri, cozonaci, curățenie, împodobirea pomului, etc.

Desigur că nu am acceptat, deorarece nu e nevoie de cine știe ce pregătiri.  Pomul este gata împodobit, curățenia e gata iar cu cozonacii și prăjiturile o lăsăm mai încet.  Când eram tineri l-am cunoscut pe fratele Gulyas Pisti care a fost la noi într-o vizită.  Pe masă s-au pus bunătăți care mai de care, apoi au urmat prăjiturile.  Fratele Pisti mâncă foarte puțin din ce se puse pe masă, dar din prăjituri, deloc!  Apoi, când sosiră fructele, se lumină la față, luă un măr frumos, și exclamă: „Asta da!  Prăjitură din grădina Domnului!”  Și mâncă mărul cu poftă.  Așa că, încercăm și noi să mâncăm din ce în ce mai puține prăjituri otrăvite cu făină, zahăr și grăsimi și mai multe din grădina Domnului!

Gestul sorei X ne-a vorbit volume.  Un om care se oferă să te ajute, să facă ceva pentru tine, vorbește despre ce fel de om este, despre calitatea sa!  Asta indiferent de credința pe care o are cineva!  Dar atunci, cu cât mai mult ar trebui noi, creștinii, să facem bine la toți oamenii, și mai ales fraților în credință?

Citirea acestei știri despre acest bărbat mi-a încălzit inima.  Eric Wills aducea crăciunul în viața oamenilor în fiecare zi a anului.  Dar eu?  Dar tu?

The Crăciun permanent by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.