Sâmbătă am avut „Christmas Party” la biserică. Dimineața am mers să mai fac niște (ultime) cumpărături la un magazin ce se afla nu departe de biserică, așa că am mers pe strada pe care se află situată adunarea. Am văzut ceva ce nu mai văzusem niciodată (deși imaginea era acolo de patru ani!): pe o parte a străzii (cartierul este în mare dezvoltare, ca și întreg Vancouverul de altfel) au tras pe stâlpii de telegraf și curent o mulțime de fire electrice, și de telecomunicații, și de televiziune prin cablu. Mai nou firele acestea se îngroapă și sunt din fibră optică (pentru televiziune prin cablu) dar pentru că încă nu s-a definitivat unde vor fi străzile și trotuarele, edilii cartierului le-au plasat în aer.
Tehnologie veche! Azi, când toate tind să întrebuințeze ultimul răcnet în domeniul tehnologic, să mai folosești fire de cupru atârnate de stâlpi de lemn? Mai este posibil asta când avem la dispoziție microunde, microunde de energie scăzută, laser, și alte mijloace moderne de comunicație „fără fir”?
Nu demult am urmărit filmul „live free or die hard” al lui Bruce Willis. Thrillerul a avut ca subiect atacul unui fost angajat guvernamental asupra sistemelor de computere care controlau aproape totul în SUA: transporturi, telecomunicații, bursa, televiziunea și nu în ultimă instanță, băncile. În timp ce detectivul John McClane (Bruce Willis) încerca să dejoace planurile sabotorului, seful FBI-ului striga mereu, în nevoie de o linie de comunicație: „give me a land line!”, adică, face-ți-mi rost de o linie (lelefonică) prin fir.
Vederea atâtor fire atârnate clasic pe niște stâlpi, coroborată cu vizionarea filmului de mai sus m-au pus pe gânduri: în secolul acesta, când există atâtea mijloace „moderne” de comunicație a „mesajului” (în scris, power-point, la televiziune, radio, predicatori școlați, stilați, ferchezuiți, trecuți prin repetate clase de „public speaking”, la zi cu cele mai recente găselnițe „seeker friendly church”, cu grupe de interes pe vârste, pe hobby-uri, pe divorțați o dată sau de mai multe ori, pe homosexuali în recuperare sau alcoolici anonimi, pe domnișoare bătrâne în căutare de prim-june, pe tați care joacă în familie rolul de mamă pentru că femeia joacă pe rol de bărbat, etc. etc.) unde se mai potrivește imaginea biblică a unui Christos așezat pe iarbă, înconjurat de oameni care fac o liniște de mormânt pentru ca fiecare sunet al vocii Învățătorului să se audă până la al cinci miilea ascultător? Da aceea a nopților nedormite, petrecute în strigăte mari către Tatăl?
Unde se mai potrivesc rugăciunile de pe malul apei, sau de pe acoperișul casei, sau din grădină, când avem catedrale în care răsună prelung ecoul pașilor pierduți și al glasurilor nerostite, sau camere de zi cu televizoare cu diagonala de 60 de țoli, sau alte atracții și distracții? Unde se mai potrivește postul de o zi, de două, de trei zile, de șapte, de 40 de zile? Când noi căutăm scopul vieții noastre cu cartea „the purpose driven life” în brațe, copiind metodele celebrităților zilei dar uitând să călcăm pe urmele Mântuitorului, și neglijând căutarea feței lui Dumnezeu? Unde se mai potrivește relația cu Domnul când nu ne interesează decât să facem ceva pentru El?
Știi ce? Pe Domnul nu-l interesează ce pot face eu pentru El! Dacă vrea, are destui măgari și boi și vânturi, și flăcări din care poate face slujitori ai Lui! El vrea INIMA MEA! Și aceasta o vrea pe căile clasice, găsite în Biblie! Pocăință, mărturisirea păcatelor, rugăciune, post, citire și meditare asupra Scripturilor. Nu degeaba spunea poorocul odinioară: Ieremia 6:16 Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, uitați-vă, și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”
Problema este că noi ne rugăm 10 minute și blogărim 3 ore! Citim un verset din Biblie, și citim 4 ore pe internet! Apoi apelăm la mijloacele moderne de comunicație… și păcălim niște ascultători care nici ei nu-s cine știe ce „versați” în a descoperi falsul de real, că ei se roagă și citesc și mai puțin decât predicatorul! Doar atunci când vine criza, când întrebuințarea formulelor de genul „vă jur pe Isus pe care-l propovăduiește Pavel să ieșiți afară!” nu mai dau randament, când lacrimile se dovedesc de crocodil, patosul de cinema, cunoștința teoretică și practica inexistentă, atunci înțelegem că din punct de vedere spiritual nu există „modern” decât „clasic” sau că noul este vechi! Că firele de cupru sunt mai valoroase decât laserul! Că sabia Duhului mai puternică decât racheta iscusinței firești.
Așa că, după vederea atâtor fire, care trebuie să recunosc nu prezentau o estetică pretențioasă, și pe alocuri păreau chiar grosolan de urâte și încâlcite, am pipăit telefonul meu celular să văd dacă e la ocul lui, și m-am decis rapid de tot: cu fir e mai valoros decât fără fir! O să rămân la „clasic” și las „modernul” pentru cine vrea să experimenteze cu eșecurile. Eu nu am timp de așa ceva!
The Cu fir, sau fără fir? by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Comments
on 12 December, 2007 at 10:06 am #
Va salut.
Sunteti uimitor de activ.
on 12 December, 2007 at 11:06 am #
Vasile,
Multumesc, dar nu merit! Sunt altii care posteaza de 2-3 ori pe zi! Eu ma rezum la o postare… timpul este pretios si am impresia ca mereu prea putin!
on 12 December, 2007 at 11:45 am #
mai Doru, dar credinta e wireless, nu?
cit priveste preocuparile interneto-blogaroase ale unor si altora, cunt de acord cu tine…pastorii stau mai mult pe internet decit enoriasii lor; si sunt mai pasionati de cati ii citesc decit enoriasii lor…pentru ca asa s-au obisnuit sa aprecieze…cati vin la biserica, cati ma citeaza, cati ma apreciaza, cati ma pupa si mai ales cati nu ma baga-n seama(vai de ei!)…ce s-ar face pastorii fara numere?…ar trece la geometrie…unii au si facut-o daca te uiti la nume si-au luat; si uite asa viata noastra e mai mult in sistem binar…cit priveste modernitatea…dar vorba ta, timpul e pretios.
on 12 December, 2007 at 12:10 pm #
Emi,
credinta nu este wireless… doar daca consideri ca spiritul este “nimic”! Credinta este altfel spus, atingerea spiritului omului de spiritul Domnului 
Este un punct de contact. Restul, de acord! Si iata cum, un pastor si un enorias/pastor se citesc/comenteaza unul pe celalalt… Quod erat demonstradum 
on 12 December, 2007 at 12:30 pm #
Bre, e wireless…sunt de acord ca exista un punct de contact dar acela se realizeaza “fara fir” …ca d-aia e prin credinta si nu prin vedere…ce produce, ce rezulta din acest contact poate fi vizibil…
cit preveste apelativul pe care mi l-ai dat, n-a mai facut-o nimeni pina acum…pastor-enorias…adica pastor in banca (lui)…na, ca m-ai dat de gol…ce-o sa zica lumea acum?…
on 12 December, 2007 at 11:00 pm #
artzar »
o sa zica doar bine… fii linistit!
on 12 December, 2007 at 11:13 pm #
Tehnologia moderna din ziua de azi este ca o “povara a sufletului”. Aproape ca suntem prigoniti de ea. A invadat casele noastre, intimitatea noastra, linistea sufleteasca , timpul nostru. Pe cat este de indispensabila vietii cotidiene pe atat este de nociva sufletului. Parca te face sa-i invidiezi pe cei din comunitatea Amish. De cate ori nu ne-am dorit o zi fara internet, calculator, televizor, telefon, radio etc. De fapt sufletul o dorea. E povara pe care trebuie sa o purtam pana va veni “Ziua Eliberarii” .
on 13 December, 2007 at 5:44 am #
Interesanta ideea de modern contrapusa ideii de vechi, raportat la societatea umana care e pe culmea tehnologiei si modalitatea lui Dumnezeu de comunicare cu oamenii si modalitatea omului de comunicare cu Dumnezeu.
Ar fi multe idei conexe ce-mi vin. Pe de o parte este rolul, functia super dezvoltarii tehnologiei comunicatiilor. Este de a aduce in casele oamenilor surogatul inlocuitor al nevoii fundamentale a omului (mantuirea). De ce s-a diversificat atat de mult industria filmului si cea de divertisment? Tocmai datorita faptului ca nu pot inlocui golul. Omul se plictiseste repede de contrafaceri. Tunci trebuie diversificat si mult. Ca omul sa-si formeze o dependenta care sa-l tina acolo.
Internetul. Tot asa. Super diversificare. Poti avea totul pe calculator. Si imagine si sunet si scris/citit. Poti sa ai imagine in miscare pe calculator, poti sa vorbesti la telefon, poti comunica pe messenger, poti trimite fisiere cu continut divers prietenilor, poti sa inveti in fata calculatorului. Astazi calculatorul ocupa unul din locurile fruntase in preocuparile umane.Toate ca sa te tina langa el. Sa te faca dependent de el. Cunosc oameni care se slujesc de calculator intr-un mod extraordinar. Afla imediat orice informatie uimindu-i pe ceilalti cu “cunostintele” lor. Dar ia-le internetul si vor fi ca marea masa de necunoascuti.
Telefonia. Din ce in ce mai complexa. Telefonul mobil este si radio si mp3 player si camera foto si minicalculator cu care navighezi pe internet, vorbesti pe messenger, transferi fisiere. De ce toate acestea? Sa nu ai un timp al tau. Sa poti fi sunat/intrerupt oricand, la orice ora din zi sau din noapte. Sa auzi beep-ul care-ti semnalizeaza ca ai primit un email sau care sa-ti spuna ca ti-au sosit pozele. Sa fii preocupat de download-area jocurilor pt telefonul mobil facute in Java, sa faci schimb de wallpapers cu prietenii. Sunt din ce in ce mai multe reclame agresiva care-ti spun ca daca ai nu stiu ce marca de telefon esti si sexy si cool. Cine n-are asemenea telefon? Prostii. Cine nu-l folosesc? Prostii. Dar tu esti meserias. Tu sti sa folosesti toate posibilitatile telefonului pe care-l ai si poti demonstra in fata tuturor acest lucru.
Televiziunea. Televizoarele cu plasma, cu cristale lichide, de mari dimensiuni inlocuiesc cu succes acum cinematografele. Aparatul DVD-Player pe care-l detii este din greu folosit in acest scop. Sa play-eze filmele de pe sutele de dvd-uri personale. Si daca mesrul la cinema avea un avantaj, socializarea, acum esti un singuratic.
Toate impreuna reusesc sa “creeze” un om nou, care traieste intr-o realitate virtuala.
Da, toate acestea pot avea si rolul de invechire, perimare a lucrurilor cu adevarat importante. E posibil sa existe perceptia ca Dumnezeu e vechi si perimat. Ca tocmai El nu tine pasul cu dezvoltarea, cand ar trebuie sa fie de fapt altfel. Si El are acelasi mesaj invechit, cu un copil nascut dintr-o fecioara, care moare pe cruce. Avem astazi povestiri, carti, romane de mai buna calitate. Ca daca ar fi fost dumnezeu n-ar fi ca acum, ramas in urma.
EI bine, cu toate acestea, accesibilitatea mesajului Evangheliei ramane accesibil si dupa 2000 de ani. Putea primi, prin credinta, mantuirea, frigianul si capadocianul din trecut, dar si londonezul, new-yorkezul sau barcelonezul din ziua de azi. Tehnologia se adreseaza doar generatiei contemporane si nu este accesibila pentru oricine.
Mantuirea transcede timpul si mijloacele timpului.
Mijloacele lui Dumnezeu sunt aceleasi si tintesc inima omului. Iar inima omului este aceeasi indiferent de timp si spatiu si tehnologie si are aceeasi nevoie.
on 13 December, 2007 at 8:00 pm #
Ionel,
Tehnologia este si buna si rea… depinde cum o folosesti! Toate aparatele au butoane de pornit/oprit. Desi, cum spunea un pastor, cind merge la un hotel, cere managementului sa-i dea o camera fara televizor, sau daca toate camerele au televizoarea, sa-l scoata pe cel din camera sa…
on 13 December, 2007 at 8:01 pm #
Pety,
inca o data, bine spus! Ce sa mai adaug?
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
-
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
-
-
-
$$$$$
My blog is worth $22,017.06.
How much is your blog worth?
-
Ze List
Designed By :
