PERSPECTIVE CRESTINE

Sâmbătă am avut „Christmas Party” la biserică. Dimineața am mers să mai fac niște (ultime) cumpărături la un magazin ce se afla nu departe de biserică, așa că am mers pe strada pe care se află situată adunarea. Am văzut ceva ce nu mai văzusem niciodată (deși imaginea era acolo de patru ani!): pe o parte a străzii (cartierul este în mare dezvoltare, ca și întreg Vancouverul de altfel) au tras pe stâlpii de telegraf și curent o mulțime de fire electrice, și de telecomunicații, și de televiziune prin cablu. Mai nou firele acestea se îngroapă și sunt din fibră optică (pentru televiziune prin cablu) dar pentru că încă nu s-a definitivat unde vor fi străzile și trotuarele, edilii cartierului le-au plasat în aer.

Tehnologie veche! Azi, când toate tind să întrebuințeze ultimul răcnet în domeniul tehnologic, să mai folosești fire de cupru atârnate de stâlpi de lemn? Mai este posibil asta când avem la dispoziție microunde, microunde de energie scăzută, laser, și alte mijloace moderne de comunicație „fără fir”?

Nu demult am urmărit filmul „live free or die hard” al lui Bruce Willis. Thrillerul a avut ca subiect atacul unui fost angajat guvernamental asupra sistemelor de computere care controlau aproape totul în SUA: transporturi, telecomunicații, bursa, televiziunea și nu în ultimă instanță, băncile. În timp ce detectivul John McClane (Bruce Willis) încerca să dejoace planurile sabotorului, seful FBI-ului striga mereu, în nevoie de o linie de comunicație: „give me a land line!”, adică, face-ți-mi rost de o linie (lelefonică) prin fir.

Vederea atâtor fire atârnate clasic pe niște stâlpi, coroborată cu vizionarea filmului de mai sus m-au pus pe gânduri: în secolul acesta, când există atâtea mijloace „moderne” de comunicație a „mesajului” (în scris, power-point, la televiziune, radio, predicatori școlați, stilați, ferchezuiți, trecuți prin repetate clase de „public speaking”, la zi cu cele mai recente găselnițe „seeker friendly church”, cu grupe de interes pe vârste, pe hobby-uri, pe divorțați o dată sau de mai multe ori, pe homosexuali în recuperare sau alcoolici anonimi, pe domnișoare bătrâne în căutare de prim-june, pe tați care joacă în familie rolul de mamă pentru că femeia joacă pe rol de bărbat, etc. etc.) unde se mai potrivește imaginea biblică a unui Christos așezat pe iarbă, înconjurat de oameni care fac o liniște de mormânt pentru ca fiecare sunet al vocii Învățătorului să se audă până la al cinci miilea ascultător? Da aceea a nopților nedormite, petrecute în strigăte mari către Tatăl?

Unde se mai potrivesc rugăciunile de pe malul apei, sau de pe acoperișul casei, sau din grădină, când avem catedrale în care răsună prelung ecoul pașilor pierduți și al glasurilor nerostite, sau camere de zi cu televizoare cu diagonala de 60 de țoli, sau alte atracții și distracții? Unde se mai potrivește postul de o zi, de două, de trei zile, de șapte, de 40 de zile? Când noi căutăm scopul vieții noastre cu cartea „the purpose driven life” în brațe, copiind metodele celebrităților zilei dar uitând să călcăm pe urmele Mântuitorului, și neglijând căutarea feței lui Dumnezeu? Unde se mai potrivește relația cu Domnul când nu ne interesează decât să facem ceva pentru El?

Știi ce? Pe Domnul nu-l interesează ce pot face eu pentru El! Dacă vrea, are destui măgari și boi și vânturi, și flăcări din care poate face slujitori ai Lui! El vrea INIMA MEA! Și aceasta o vrea pe căile clasice, găsite în Biblie! Pocăință, mărturisirea păcatelor, rugăciune, post, citire și meditare asupra Scripturilor. Nu degeaba spunea poorocul odinioară: Ieremia 6:16 Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, uitați-vă, și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”

Problema este că noi ne rugăm 10 minute și blogărim 3 ore! Citim un verset din Biblie, și citim 4 ore pe internet! Apoi apelăm la mijloacele moderne de comunicație… și păcălim niște ascultători care nici ei nu-s cine știe ce „versați” în a descoperi falsul de real, că ei se roagă și citesc și mai puțin decât predicatorul! Doar atunci când vine criza, când întrebuințarea formulelor de genul „vă jur pe Isus pe care-l propovăduiește Pavel să ieșiți afară!” nu mai dau randament, când lacrimile se dovedesc de crocodil, patosul de cinema, cunoștința teoretică și practica inexistentă, atunci înțelegem că din punct de vedere spiritual nu există „modern” decât „clasic” sau că noul este vechi! Că firele de cupru sunt mai valoroase decât laserul! Că sabia Duhului mai puternică decât racheta iscusinței firești.

Așa că, după vederea atâtor fire, care trebuie să recunosc nu prezentau o estetică pretențioasă, și pe alocuri păreau chiar grosolan de urâte și încâlcite, am pipăit telefonul meu celular să văd dacă e la ocul lui, și m-am decis rapid de tot: cu fir e mai valoros decât fără fir! O să rămân la „clasic” și las „modernul” pentru cine vrea să experimenteze cu eșecurile. Eu nu am timp de așa ceva!

* **

The Cu fir, sau fără fir? by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.

Related posts:

1. Viaţă fără mădulare, fără limite, fără îngrijorare… * **Readers who viewed this page, also viewed:Copiii aceştia...
2. Goliciune fără ruşine! Geneza 2:25 Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi...
3. Biserica cu minte şi fără inimă Da, asta au devenit unele biserici: un cap uriaş.  Un...
4. Americani fără… cetățenie! Se pare că mii de americani bogați renunță la cetățenia...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.