Zilele trecute vorbeam despre cele patru fetițe creștine din Indonezia care au fost atacate de niște tineri musulmani; la trei li s-a tăiat capul, una a fost doar grav rănită.  Capetele celor moarte au fost puse în saci apoi aruncate pe treptele unei biserici.  Indonezia este în proporție de peste 85% alcătuită din musulmani.  Între aceștia și minoritatea creștină sunt de zeci de ani conflicte teribile.  De ambele părți au foat o mulțime de morți.

Recent, într-unul din norașele cu populație majoritară creștină, un constructor de case a dezvelit o statuie a lui Isus.  Statuia are o înălțime de 30 de metri, a costat peste $600 mii și au trebuit trei ani pentru construirea ei.  Sponsorul dorește ca acest „Isus” care este îmbrăcat în haine albe și are brațele întinse peste oraș să devină un obiectiv turistic care să atragă vizitatori din zonă și din lumea întreagă.

Ce altceva decât turiști ar putea atrage un Christos de piatră?  Dar o „catedrală a neamului”?  Dar clădiri de fier-beton?  În timp ce nu neg valoarea artistică și culturală a unor asemenea edificii sau monumente, în sinea mea tânjesc după o cheltuire a creștinismului pentru misiune, nu pentru turism.  Sigur că multe biserici își privesc membrii ca simpli turiști, care-s așteptați la „monument” pentru a-și da banul săptămână de săptămână!  Oamenii nu-s co-interesați în lucrare, pentru ca să participe nu doar cu banul ci cu tot ce au și sunt într-un angrenaj care să fie un trup local al lui Christos, conectat prin fire multiple la trupul mai mare al lui Isus, pe plan național și internațional, având obiectivul de a cuceri lumea pentru Christos.

Vezi, în Fapte 17:6  se spune: Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason și pe vreo cîțiva frați înaintea dregătorilor cetății, și strigau: „Oamenii aceștia, care au răscolit lumea, au venit și aici…  Biserica și indivizii s-au cheltuit pentru „răscolirea” lumii.  Cei din Antiohia lasă pe doi dintre cei mai buni (Pavel și Barnaba, Fapte 13) să plece în lucrare!  Noi reținem pentru noi pe cei mai buni și lăsăm să plece misionari pe tipii aceia visători, idealiștii aceia care-și închipuie că pot aduce vreo schimbare!  Este ca și când am pleca în luptă cu pumnalul și păstrăm acasă mitraliera!  Nu, departe de mine să minimalizez vreun misionar!  Dimpotrivă, îl privesc ca pe un înger al Domnului, ca pe un apostol!  Dar vorbesc din perspectiva multora din biserică.  A multora care-s gata să dea bani pentru fier-beton, pentru confort propriu, dar sunt nepăsători față de misionari și lucrarea de misiune în general.

E faină statuia… și dacă privind la ea s-ar întoarce la Domnul măcar un musulman, ar fi bine!  Dar dacă cei $600 de mii ar fi fost cheltuiți pe niște familii sărace demonstrând astfel mila și iubirea lui Christos, sunt sigur că o astfel de faptă nu ar fi rămas fără răsunet și rezultat.

The Despre Martiri și statui by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.