
Eram la masă la un restaurant. Aproape îmi gătasem mâncarea când la o masă din apropiere se aşeză un tânăr. Imediat după ce comandă mâncarea, scoase celularul, formă un număr şi începu conversaţia. Vorbea prea tare ca să nu aud şi eu. Aşa că, am ascultat.
Vorbea cu un prieten. Din conversaţia sa mi-am dat seama că era de meserie şofer de camion. Da, a venit la Seattle cu un transport de marfă, dar după ce a ajuns aici, a aflat că din cauza inundaţiei, autostrada de întoarcere era închisă. Aşa că, decât să piardă timpul degeaba, uitându-se la filme sau la… femei, a cerut de lucru de la o companie locală care i-a dat. Unde stă? La un hotel ieftin. De ce ieftin? Pentru că rolul unui hotel este să ai unde te culca noaptea ca să te odihneşti după truda din timpul zilei. Nu, nu-i trebuie un hotel „fancy” (dichisit, luxos) că doar nu-i în vacanţă! Nici nu vrea să se obişnuiască cu „luxul”! El vrea doar să se odihnească, să fie curat, să aibă unde face duş dimineaţa, să nu fie frig sau cald… Prietenul a înţeles.
Au trecut la subiectul mâncare. A, mâncarea de aici nu se compară cu cea ce şi-o face el acasă. Am înţeles că locuia singur, nu cu părinţii, fără soţie, fără „girlfirend”. De ce e bună mâncarea de acasă? Pentru că şi-o găteşte el, de-aia! Cum de ce şi-o găteşte el? E mai economicos! Zgârcit? Nu, nu-i zgârcit! De ce trebuie să fie acuzat de zgârcenie? Doar nu l-a tratat regeşte pe prietenul său când l-a vizitat? Nu l-a dus la restaurantele cele mai faine? La distracţii? S-a uitat la bani când a fost vorba de prieteni? Păi, nu! Nu-i aşa? Dar cu el însuşi, îşi permite să fie mai frugal. Ajută şi la menţinerea siluetei, şi la sănătate.
La gym (sală de sport) nu, nu a mai fost. De ce? Pentru că nu e acasă, de-aia! Şi când nu e acasă, şi-a ieşit din ritmul său obişnuit! E incomod să fii plecat de acasă! Abia în astfel de zile preţuieşte cât de mult înseamnă „acasă”, „în patul meu”. Oraşul acesta? E frumos, dar nu se aseamănă cu „acasă”! (Am aflat în cele din urmă că era dintr-un orăşel mic din statul Oregon… care nu se putea lăuda cu nimic… frumos!).
Cum cu ce se îmbracă! Şi-a cumpărat ceva lenjerie de schimb. Nu multe, că nu are nevoie de bagaje! Unde şi-o spală pe cea murdară? La spălătoria din parterul hotelului.
Convorbirea a continuat pe teme asemănătoare. Îi venise şi lui mâncarea şi a continuat să vorbească cu prietenul său despre lucruri ca cele de mai sus. Eu am ascultat un timp, apoi mi-au adus nota de plată şi m-am dus la ale mele. Convorbirea tânărului şofer mi-a rămas însă în minte. El era „în călătorie” şi a înţeles că în condiţiile călătoriei, anumite lucruri trebuiau cântărite altfel decât „acasă”.
Apoi, m-am dus cu gândul că şi noi, creştinii, suntem în călătorie! Petru spune aşa: 1 Petru 2:11 Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători….. Pavel scrie şi el: Filipeni 3:20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri… Ce am fi putut învăţa noi de-am fi tras cu urechea cu toţii la convorbirea tânărului şofer? Păi, câteva lucreuri, precum:
1. În călătorie tânjeşti mereu după „acasă”. „Acasă” este de fapt punctul tău fix, locul care te atrage în continu!
2. Nu trebuie să călătoreşti cu prea multe bagaje. Mulţumeşte-te cu strictul necesar.
3. Nu trebuie să stai degeaba, chiar dacă eşti în călătorie; fii activ, caută de lucru! Inactivitatea te va face să-ţi umpli timpul cu activităţi neproductive, adică să pierzi timpul!
4. Pentru mâncare, dormit, şi alte necesităţi ale vieţii, mulţumeşte-te cu ceva ce îţi oferă ce ai nevoie, nimic mai mult! Un hotel de $35/noapte îţi oferă aceeaşi odihnă ca unul de $300/noapte.
5. În călătorie te urmăreşte mereu o lipsă de confort, care de fapt este sănătoasă şi necesară! Altfel, nu ai mai dori „acasă”.
6. Fii frugal în ceea ce te priveşte, dar fii generos cu prietenii!
7. Nu uita să păstrezi mereu legătura cu prietenii. Chiar dacă asta înseamnă să o faci în timpul mesei, sau să rupi din „timpul tău”.
Asta am învăţat de un tânăr şofer, care nu cred că la întâmplare a servit masa în apropierea mea şi a purtat o conversaţie pe care nu am avut cum să n-o ascult. Mă gândeam la toată şcoala ce-am făcut-o şi la experienţa de viaţă… şi ajungi să asculţi volens-nolens o conversaţie a unui şofer tânăr, şi să înveţi atâtea lucruri care acestuia i se păreau normale şi naturale…

on 8 December, 2007 at 4:31 am #
Ce continut profund la o discutie telefonica. Foarte educativa discutia telefonica.
Sunt multe lucruri inutile care ne atrag. La mine sunt destule.
Am invatat si eu ceva:
1. Ca si crestin trebuie sa am o Conceptie despre lume si viata destul de bine pusa la punct. In aceasta viziune asupra lumii eu, de asemenea, trebuie sa am un scop extraordinar. Cine s-ar multumi cu scopuri mici? De exemplu am scopul sa invat C++. Nu e un scop mare. Pe parcurs il pot lepada. Poate imi voi da seama ca nu merita tot efortul. Dar, de exemplu pot invata C++ pentru a-l folosi ca mijloc in realizarea unor softuri/programe educative, de real folos pentru copii. Sau pentru ceva deosebit de util crestinilor, cum ar fi “Metode practice de studiu biblic; Dezvoltarea personalitati christice” etc., etc.
2. Sa am perceptia reala ca timpul se scurge repede si ca numai atunci in momentul acela trebuie sa fac un lucru foarte important. Ca acela era locul si timpul pentru actiunea mea. Ca nu vor mai exista niciodata intalnirea timpului acela cu locul si actiunea mea. Trei elemente intercorelate: timp, spatiu si actiune (eu).
3. Sa am mereu perceptia ca ma apropii de “acasa”. Si ca acasa trebuie sa ajung cu niste lucruri cerute de Gazda. Odata ajuns acasa nu am posibilitatea sa ma mai intorc dupa “lucrurile uitate sau nerealizate”.
4. Acasa inseamna sarbatoare. Iar lucrurile pe care le aduc eu acasa contribuie la cat de fastuoasa va fi sarbatoarea si cat de bine ma voi simti, nu cat de bine m-as fi simtit daca…
E putin fantastic ce am scris, dar pentru mine e important.
Nu toti au aceeasi structura motivationala.
E una si aceeasi intamplare (sistemul de valori al tanarului sofer de camion), dar sunt sigur ca fiecare dintre cei care au citit acest post, pot avea aceeasi dorinta, dar prin realizari diferite, poate asemenetoare, dar nu identice. Pentru ca suntem unici si locul pe care-l ocupam, in care ne desfasuram activitataea, ne traim viata este diferit.
Multumesc pentru scrierea acestei intamplari frate Ted. Si-a atins tinta. I am the target.
on 8 December, 2007 at 6:23 am #
da, frumos. Cred ca asta e una din diferente intre un barbat adevarat si un mascul.
Nu degeaba zicea Isus că este foarte greu pentru un bogat să ajungă în împărăţia cerurilor. Din cauza luxului care-l are aici, îşi limitează mintea crezând că nu este nimic mai bun.
Sau înnebuneşte crezând că are asta-i tot ce-i mai bun pe lume, luxul. De acolo o avem pe britney spears ca exemplu.
on 9 December, 2007 at 2:27 pm #
Frate Ted,
promit, prima mea predica va avea ca punct de plecare si suport ilustrativ experienta dumneavoastra. Voi specifica faptul ca v-a apartinut ca sa n-am probleme cu plagiatul si copyrightul.
The Almighty sa va intareasca!
mi-au dat lacrimile citind acest post .
on 10 December, 2007 at 12:38 pm #
Pety,
nu am tintit in tine… ci-n mine! Dar daca ai stat si tu cu mine, ne-a lovit pe amindoi! Cit despre predica, sa-ti dea Domnul har, inspiratie si putere. E o indeletnicire nobila, care se face pe baza de chemare, traire, rugaciune si umilinta.
on 10 December, 2007 at 12:38 pm #
Cirstina,
ca de obicei, tu vezi si lucruri care altora le sunt ascunse. Bine de tine.
on 10 December, 2007 at 12:41 pm #
Manu,
Britney Spears… nu stiu ce sa zic. Ea face parte dintr-o categorie aparte. Pe mine ma sperie cel de linga mine, etichetat ‘crestin”, care se deda la lux, care prinde radacini aici, care uita ca e doar calator spre o patrie in care nu ducem nimic, decit asa cum spunea o veche cintare romineasca, ‘ce pentru Domnul ai facut”.
on 10 December, 2007 at 12:41 pm #
Anielle,
sper sa fi fost lacrimi de bucurie, de emotie! Sper sa nu te fi suparat cu nimic, ok?
Binenteles, au fost lacrimi de emotie.M-a miscat aceasta povestioara si mi-am dat seama ca de multe ori am gandit si eu la fel dar cate-odata m-am luat cu altele si m-am abatut de la drumul meu .Ce bine este insa cand imi aminteste cineva ! ![]()
on 12 December, 2007 at 11:01 pm #
anielle »
cu placere, daca ti-am fost de folos! ai site? sa te pun in blogrollurile mele!