Sursa fotografiei: AFP
Mi-au căzut azi dimineață privirile pe-un scurt articol dintr-un ziar (citește-l AICI) care vorbea despre scăderea numărului de recruți ai armatei israeliene și în special al celor care să devină militari de carieră. De vină, pe de o parte este recenta înfrângere suferită de evrei în Liban; orice înfrângere este demoralizatoare, cu atât mai mult una care se datorează unor determinări din afară, cum a fost cea din Liban, venită din cauza presiunilor politice SUA și ONU.
Pe de alta, salariile ofițerilor, mult mai mici decât a angajaților din sectorul civil. Astfel, numai anul acesta peste o treime din tinerii care ar fi trebuit să se prezinte pentru satisfacerea stagiului militar (de altfel obligatoriu în Israel) au refuzat se se înscrie. Mare parte din ei au optat pentru studii religioase, studenții la religie fiind scutiți de serviciul militar. Alții au invocat probleme de sănătate, alții au cazier judiciar iar alții au pretins că au domiciliul permanent în străinătate.
Am citit deci știrea aceasta, apoi mi-am adus aminte de două evenimente politice actuale: recentele dicuții la nivel înalt din Annapolis, acelea între israeliți și palestinieni, asistate de Bush în vederea încheierii unui acod de pace, și mai târziu, raportul National Intelligence Estimate (NIE) cu privire la activitățile nucleare ale Iranului.
Convorbirile de la Annapolis au rămas (deocamdată) fără succes, deși Bush ar fi vrut să facă din semnarea unui acord de pace dintre israelieni și palestinieni o realizarea președinției sale. Aceasta probabil nu se va realiza. Prea mulți evrei se împotrivesc și de partea palestiniană, se împotrivesc și organizațiile teroriste Hamas și Fatah.
Miercuri au avut loc noi convorbiri între ministrul israelian de externe dna. Tzipi Livni și fostul prim-ministru palestinian, Ahmed Qureia. Obiectivul este formarea unui stat Palestinian până la sfârșitul lui Decembrie 2008. Numai că Israel a aprobat construirea de peste 300 de case lângă Ierusalim, pe pământ anexat în 1967. Anexarea aceasta nu este considerată legală de către organizațiile internaționale. Oricum, la Annapolis Israel a promis că va sista construirea de noi așezăminte în zonele discutabile; promisiunea a fost încălcată. De asemenea tancurile israeliene au pătruns săptămâna trecută doi km. în Gaza, într-o operație de rutină a armatei israeliene împotriva structurilor teroriste din Gaza. Și aceasta a fost condamnată de către palestinieni și organizațiile internaționale, și considerată ca combustibil pe un foc ce mocnește de decenii.
Gurile rele spun că raportul NIE (contrazis de către CIA, Casa Albă, până chiar și de către organizația cu înclinație de stânga IAEA condusă de ElBaradei) conține nu atât date reale (raportul spune că deși Iran a avut centrifuge pentru îmbogățirea uraniului, operațiile acestea au încetat în 2003) cât o acțiune politică. Prin aceasta, administrația Bush dorește să încurajeze Israelul să semneze pacea cu Palestina. Dacă Iranul nu mai este o amenințare atomică activă împotriva Israelului, acesta ar fi probabil mai înclinat să renunțe la retorica războinică și să dorească pacea. Gurile rele spun de asemenea că mai multe state, printre care și SUA, Egipt și Arabia Saudită ar promite Israelului protecție împotriva unui eventual atac atomic, venit din partea Iranului sau a altcuiva.
Așa că, gândindu-mă la cele de mai sus, nu am putut să nu mă gândesc și la interpretări profetice care spun că Amos 6, Daniel 8:23-26, Daniel 9:27 ș.a.m.d. vorbesc despre o pace oferită Israelului, un acord de protejare a acestuia, care acord va aduce în sfârșit liniște poporului evreu. Doar că acordul va fi întrerupt și atunci toate neamurile vor veni împotriva lui Israel (Zaharia 13 și 14). Doar că Domnul va interveni (Zaharia 14, Isaia 17) și va ajuta Israelul. În mijlocul necazului, iudeii se vor întoarce la Domnul și-L vor recunoaște pe Mesia (Zaharia 12:10). Dacă Israel nu mai are armată, dacă va semna pacea, dacă protecția îi va fi „garantată” de terțe puteri, atunci s-ar putea ca noi să ne găsim mai aprope de astfel de împliniri profetice decât am crezut!
