Proorocii moderne

alex-ii.jpg

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Alexius al II-lea

Câteodată, un om aflat într-o anumită poziție spirituală, indiferent de starea sa sau a organizației în care funcționează, are un cuvânt revelator care merită luat în considerare pentru că, vine din partea lui Dumnezeu. De exemplu, pe vremea Domnului Isus, marele preot Caiafa, proorocește după care Biblia explică proorocia sa prin poziția pe care o avea. Iata textul: Ioan 11:49-51 Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam.

De am început prin precizarea de mai sus? Deoarece recent, liderul spiritual al Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Alexei al II-lea a avertizat liderii țărilor europene că dacă vor abandona creștinismul, europenii riscă să dispară din istorie! Abandonarea creștinismului va însemna semnarea propriei sentințe la moarte. „Europa modernă nu va crea o nouă cultură post-creștină ci va dispare din istorie” a spus miercurea trecută Patriarhul la Catedrala Christos Mântuitorul din Moscova.

Un alt cap al unei alte biserici, Papa Benedict al XVI-lea a spus în fața a mii de credincioși catolici că pe Europa o așteaptă un viitor întunecat dacă nu vor fi mai multe nașteri pe continent și dacă oamenii nu se întoarce la credința în Dumnezeu și la valorile tradiționale. „Unde există Dumnezeu, există viitor!” a spus papa, care recent s-a lansat în critici aspre ale ateismului, spunând că acesta a dus la câteva dintre cele mai grave forme de cruzime și violare a dreptății.

Papa Ioan Paul al II-lea a făcut și el lobby pe lângă șefii de state ale EU pentru ca să se amintească în constituția europeană moștenirea creștină a continentului. Polonia, Italia și Germania l-au susținut pe papa, dar inițiativa a fost blocată de Franța și Belgia, care și-au justificat poziția prin dorința de a nu se discrimina împotriva altor religii precum și prin legi de separare a religiei și statului existente în mai mulțe țări ale EU.

Fără a aproba tot ce se face în denominațiile reprezentate de cei trei prelați amintiți mai sus (cum de altfel nu pot aproba nici tot ce se face în denominațiile evanghelice, eu fiind un creștin evanghelic) dar recunoscând că se face și bine, nu pot să nu recunosc adevărul celor spuse de ei și poziția pe care au luat-o pentru prezervarea moștenirii creștine a Europei. E de preferat relaționarea la un trecut creștin, fie acesta și pătat, vinovat pe alocuri, terfelit prin alte părți, decât abandonarea lui pentru a ne trezi aruncați în brațele unei Europe ori fără Dumnezeu, ori a lui Alah.

Desigur că în explicarea mea de mai sus, alegeam pe cel mai mic dintre două rele. Că ceea ce aș prefera eu cu adevărat ar fi ca popoarele să se întoarcă la un creștinism autentic, vibrant și biblic. Numai că recunosc că aceasta se începe printr-o întoarcere personală a fiecăruia. Relația cu Dumnezeu trebuie să fie personală, și fiecare individ trebuie să admită că „ea începe cu mine”, unde „mine” este fiecare individ în parte.

Deocamdată europenii fac eforturi, în pofida evidenței, de a a crede că dușmanii nu-s printre ei. Astfel, atentatele de la 9/11, cel din Spania, cel din Londra și altele au fost justificate nu prin rigiditatea și lipsa de flexibilitate față de alte religii și față de occident a islamului, ci prin faptul că islamul a fost provocat, iar atentatele erau doar o reacție la această provocare. Și, încercând metoda de evitare a primejdiei prin băgarea capului în nisip, se uită că dușmanul cel mai puternic nu este „între” noi ci „în” noi. În noi este nepăsarea față de Dumnezeu, abandonarea valorilor creștine, apatia față de instituția bisericii, și nu în ultimul rând, cum bine vedea Papa, în neglijarea poruncii diuvine dată omului de a crește și de a se înmulți. În ritmul acesta, în două-trei generații, europenii originali vor deveni o minoritate între noii europeni imigrați de aiurea, din țări care disprețuiesc nu doar creștinismul ci și stilul de viață lax al occidentalului, imigranți veniți cu obiceiurile lor ce au înmărmurit într-un secol prăfuit și dumnezeii lor străini.

În situația aceasta, evanghelicii au șansa unică de a răsturna contemporana lor lipsă de relevanță într-o credință care va fi apreciată de generațiile viitoare ca profetică și vizionară. Și mai ales evanghelicii români ar trebui ca, în loc să se mănânce între ei, și să se lupte pentru scaune prin biserici, poziții prin uniuni, bani de la sponsori, călătorii prin străinătate, burse la doctorate, construcții de mausolee de fier-beton, și câte alte nimicuri, să experimenteze o trezire reală, o întoarcere la Dumnezeu cu lacrimi, cu post și cu rugăciune, să aibă parte de o pocăință adevărată. Asta pentru că așa cum se vede de la distanța de la care privesc eu lucrurile, și creștinismul românesc este doar un epigon al celui european, chiar dacă încă se mai constriesc catedrale ale neamului, sau tocmai pentru că se construiesc astfel de edificii pe post de praf religios în ochii orbilor.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Creative Commons License
Proorocii moderne by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.