PERSPECTIVE CRESTINE

Așa cum arătam într-un post mai vechi, termenul de „schimbare” este vehiculat  ad nauseam de către candidații la președinția SUA.   Între timp ce promisiunile lor se vor dovedi a fi doar vorbe (de unde știu?  Din experiență!), și tinerii creștini americani se gândesc la schimbare.  Vor transmite publicului dorința de schimbare într-o întâlnire din Times Square, New York la data de 8 februarie a.c. Read more »

* **

Exod capitolele 25 și 26, Matei capitolul 20:17-34

Exod 25

1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

2 „Vorbeşte copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă.

3 Iată ce veţi primi de la ei ca dar: aur, argint şi aramă;

4 materii vopsite în albastru, purpuriu, cârmiziu, pânză de in subţire şi păr de capră; Read more »

* **

Exod capitolele 23 și 24, Matei capitolul 20:1-16

Exod 23

1 Să nu răspândeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti cu cel rău ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el.

2 Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.

3 Să nu părtineşti pe sărac la judecată. Read more »

* **

Exod capitolele 21 și 22, Matei capitolul 19

Exod 21

1 „Iată legile pe care le vei pune înaintea lor:

2 Dacă vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob; dar în al şaptelea să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire.

3 Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevastă-sa împreună cu el. Read more »

* **

Vizita în Arizona în weekendul trecut m-a inspirat către o schimbare de look-ului blogului meu.  Am pus nişte culori mai… calde!  Că oricum eram deja sătul de iarnă!

* **

Senatorul Ted Kennedy (cel mai liberal dintre senatorii americani), fratele fostului preşedinte John F Kennedy, împreună cu Caroline Kennedy, fiica fostului preşedinte au declarat că ei îl susţin la candidatura partidului democrat pentru preşedinţia SUA pe senatorul Obama. Pe lângă tot ceea ce se spune despre Obama (că acum cinci ani era încă musulman dar s-a convertit la creştinism doar pentru a putea accede la funcţiile mai înalte, că este pentru avort, pentru căsătoriile homosexuale, etc) girul celor din clanul Kennedy vorbeşte volume întregi. Obama este astfel recunoscut ca ultra-liberal. Exact ceea ce NU îi lipseşte Americii în anii viitori.

Suportarea lui Obama de către Kennedy este considerată ca o lovitură puternică dată lui Hillary. Eu cred însă că este o „binecuvântare” ascunsă: Hillary este, în ciuda liberalismului ei recunoscut, arătată astfel ca nu destul de liberală pentru Kennedy şi gaşca lor! Asta ar însemna pentru democraţii mai moderaţi că Hillary merită o a doua considerare din partea lor.

Că Ted Kennedy îl suportă pe Obama înţeleg, dar de ce îl suportă Daniel Branzei , nu înţeleg! Ultima dată când am verificat, Daniel nu era deloc liberal… Să se fi schimbat ceva ce noi nu ştim? Sau a fost doar băşcălie?

* **

Exod capitolele 19 și 20, Matei capitolul 18:21-39

Exod 19

1 În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai.

2 După ce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai şi au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo, în faţa muntelui.

3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel: Read more »

* **

Exodul capitolele 16, 17 și 18, Matei capitolul 18:1-20

Exod 16

1 Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.

2 Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron. Read more »

* **

Exod capitolele 14 si 15, Matei capitolul 17

Exod 14

(1) Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

(2) „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă, şi să tăbărască înaintea Pihahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărîţi, lîngă mare.

(3) Faraon va zice despre copiii lui Israel: „S’au rătăcit prin ţară; îi închide pustia.” Read more »

* **

Anul acesta marşul împotriva avorturilor (Walk for Life West – WFLW) a avut loc în San Francisco şi a atras peste 25,000 de participanţi. Început în 2005 (când a avut doar 5,000 de participanţi) demonstraţia a crescut an de an; anul trecut au fost 20 de mii de participanţi. Anul acesta marşul a fost ţinut concomitent cu sărbătorirea lui Martin Luther King.

Printre pancartele purtate, se puteau citi: „Avortul dăunează femeii”, sau „Femeile merită ceva mai bun”, precum şi altele. Nici cei pentru avorturi nu au fost lipsiţi. Vreo 250 de activişti s-au arătat şi ei la faţa locului cu pancartele lor. Unele dintre ele spunea: „sper că copilul pe care-l salvezi să ajungă homosexual”, sau „fără rozarii în ovare” şi altele.

Printre vorbitori a fost Gianna Jessen, care a rămas paralizată în urma unui avort nereuşit în Los Angeles. Ea a spus: „Eu am fost avortată, dar nu am murit! O să merg şchiopătând spre ceruri (dar o să ajung)! Viaţa mea nu este definită de avorturi. Eu nu sunt o victimă ci o învingătoare!”

A mai vorbit şi Alveda King, nepoata lui MLK, care a făcut o comparaţie între mişcarea pro-life şi campania pentru drepturi civile a unchiului ei. „Nouă ne pasă de viaţă din pântece până la mormânt. Unchiul meu a spsu că nedreptatea undeva este nedreptate pretutindeni. Dr. King a spus că un negru nu poate învinge dacă sacrifică de bună voie viitorul copiilor săi pentru confortul propriu. Deci iată-ne aici, pentru viitorul copiilor noştri, generaţia viitoare!”

* **

 Westminster Chapel va găzdui mâine (vineri) sfârşitul maratonului de rugăciune pentru Marea Britanie, şi începutul activităţii „Global Day of Prayer London 2008″.  După site-ul Christian Today, în fiecare zi a anului 2007 mii de creştini din toate denominaţiunile s-au adunat pentru a se ruga pentru Londra.  Global Day of Prayer (GDOP) va înălţa şi ea ca şi maratonul de rugăciune din anul trecut cererea ca Dumnzezeu să interevină şi să schimbe oameni şi oraşe ale Angliei.

GDOP va întruni la 11 Mai 2008, după cum se aşteaptă organizatorii, peste 30 de mii de creştini.  Întrunirea va avea loc pe Milwall Stadium.  Anul trecut, întâlnirea omonimă a avut loc pe West Ham Stadium şi a adunat în duminica Cincizecimii 2007 peste 20 de mii de creştini.

Unul dintre organizatori, Pastorul Jonathan Oloyede de la biserica londoneză Glory House a spus: „Istoria Bisericii este istoria rugăciunii.  Când se roagă creştinii într-o rugăciune unită, încep să se întâmple lucrurile: se mişcă continentele, încep mişcări (spirituale) şi se scrie istoria.  Eu cred cu adevărat că acum este timpul ca să se producă transformarea Angliei.  Speranţa noastră este ca sute de biserici să se unească, ca mii de creştini să se mobilizeze, pentru a putea vedea inima lui Dumnezeu care bate pentru reconciliere, înoire spirituală şi tranformarea comunităţii.”

Se spune că GDOP a fost începută de către Graham Power în Africa de Sud şi că în 2007 a atras participarea a peste 200 de milioane de creştini din lumea întreagă.

Mă întreb dacă România a participat la activitate şi dacă nu, de ce nu?  Când vom putea vedea pastorii români interesaţi măcar în egală măsură în rugăciune şi umilinţă înaintea Domnului, cum sunt de interesaţi în desconspirarea colaboratorilor cu securitatea?  Interesaţi în Cuvântul lui Dumnezeu (nu doar pentru pregătirea unei predici în ultima clip) pe care să-l studieze constant şi cu râvnă cel puţin la fel cât studiază blogurile?  Desigur că cei ce se roagă şi mănâncă Cuvântul, nu vor fi deranjaţi de presupunerile mele! 

* **

Exod capitolele 12 și 13, Matei capitolul 16

Exod 12

1 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:

2 „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.

3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.

4 Dacă Sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lor cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.

5 Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.

6 Să-l păstraţi până în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara.

7 Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.

8 Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azimi şi cu verdeţuri amare.

9 Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.

10 Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.

11 Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci Sunt Paştele Domnului.

12 În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.

13 Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.

14 Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.

15 Timp de şapte zile, veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.

16 În ziua dintâi veţi avea o adunare de sărbătoare Sfântă; şi în ziua a şaptea veţi avea o adunare de sărbătoare Sfântă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins.

17 Să ţineţi sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.

18 În luna întâi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.

19 Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.

20 Să nu mâncaţi pâine dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi.”

21 Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre şi junghiaţi Paştele.

22 Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l muiaţi în sângele din strachină şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa.

23 Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.

24 Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac.

25 Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei Sfânt.

26 Şi când vă vor întreba copiii voştri: „Ce înseamnă obiceiul acesta?”

27 să răspundeţi: „Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul şi ne-a scăpat casele noastre.” Poporul s-a plecat şi s-a închinat până la pământ.

28 Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

29 La miezul-nopţii Domnul a lovit pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul-născut al lui Faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul-născut al celui închis în temniţă şi până la toţi întâii-născuţi ai dobitoacelor.

30 Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui şi toţi Egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.

31 În aceeaşi noapte Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă să slujiţi Domnului, cum aţi zis.

32 Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă şi binecuvântaţi-mă.”

33 Egiptenii zoreau poporul şi se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: „Altfel, toţi vom pieri.”

34 Poporul şi-a luat plămădeala (coca), înainte de a dospi. Şi-au învelit postăvile cu plămădeala în haine şi le-au pus pe umeri.

35 Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise şi au cerut Egiptenilor vase din argint, vase din aur şi haine.

36 Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Şi astfel au jefuit pe Egipteni.

37 Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, în afară de copii.

38 O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi.

39 Cu plămădeala pe care o luaseră din Egipt şi care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniţi de Egipteni, fără să mai poată zăbovi şi fără să-şi ia merinde cu ei.

40 Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.

41 Şi după patru sute treizeci de ani, chiar în aceeaşi, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.

42 Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din ţara Egiptului; noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de către toţi copiii lui Israel şi de către urmaşii lor.

43 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată porunca privitoare la Paşte: nici un străin să nu mănânce din ele.

44 Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani şi apoi să mănânce din ele.

45 Veneticul şi simbriaşul să nu mănânce.

46 Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă şi să nu zdrobiţi nici un os.

47 Toată adunarea lui Israel să facă Paştele.

48 Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă şi va fi ca şi băştinaşul; dar nici un netăiat împrejur să nu mănânce din ele.

49 Aceeaşi lege va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul, care va locui în mijlocul vostru.”

50 Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

51 Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştile lor.

Exod 13

1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

2 „Pune-Mi deoparte ca Sfânt pe orice întâi-născut, pe orice întâi-născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni cât şi dintre dobitoace: este al Meu.”

3 Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi pâine dospită.

4 Astăzi ieşiţi, în luna spicelor.

5 Când te va duce Domnul în ţara Canaaniţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta.

6 Timp de şapte zile, să mănânci azimi; iar în ziua a şaptea să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.

7 În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.

8 Să spui atunci fiului tău: „Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine când am ieşit din Egipt.”

9 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.

10 Să ţii porunca aceasta la vremea Hotărâtă, din an în an.

11 Când te va aduce Domnul în ţara Canaaniţilor, cum ţi-a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi când ţi-o va da,

12 să închini Domnului pe orice întâi-născut dintre oameni, chiar pe orice întâi-născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.

13 Să răscumperi cu un miel pe orice întâi-născut al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.

14 Şi când te va întreba fiul tău într-o zi: „Ce înseamnă lucrul acesta?” să-i răspunzi: „Prin mâna Lui cea atotputernică Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;

15 şi, fiindcă Faraon se încăpăţîna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la întâii-născuţi ai oamenilor până la întâii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi-născut de parte bărbătească şi răscumpăr pe orice întâi-născut dintre fiii mei.

16 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.”

17 După ce Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, cu toate că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt.”

18 Ci Dumnezeu a pus poporul să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.

19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi de aici, cu voi, oasele mele.”

20 Au plecat din Sucot şi au tăbărât la Etam, la marginea pustiei.

21 Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, ca să meargă şi ziua şi noaptea.

22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.

Matei 16

1 Fariseii şi Saducheii s-au apropiat de Isus, şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer.

2 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.”

3 Şi dimineaţa, ziceţi: „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?

4 Un neam viclean şi prea curvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul proorocului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat.

5 Ucenicii trecuseră de cealaltă parte, şi uitaseră să ia pîini.

6 Isus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor.”

7 Ucenicii se gândeau în ei, şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pîini!”

8 Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pîini?

9 Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pîini pentru cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi ridicat?

10 Nici de cele şapte pîini pentru cei patru mii de oameni, şi câte coşniţe aţi ridicat?

11 Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pîini? Ci v-am spus să vă păziţi de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor?”

12 Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pîinii, ci de învăţătura Fariseilor şi a Saducheilor.

13 Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că Sunt Eu, Fiul omului?”

14 Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din prooroci.”

15 „Dar voi” le-a zis El „cine ziceţi că Sunt?”

16 Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”

17 Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

18 Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

19 Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.”

20 Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

21 De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât, şi că a treia zi are să învieze.

22 Petru L-a luat de oparte, şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!”

23 Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu Sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”

24 Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

25 Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.

26 Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

27 Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

28 Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.”

* **

Citeam o scrisoare.  Din ea, vă redau un paragraf.  Acesta vorbește despre un alt fel de durere, decât cele la care ne referim noi cel mai des.  Este o durere a unuia care ar vrea să creadă dar nu poate.  A unui care caută dar se poticnește la întrebări pentru care nu are răspuns. Read more »

* **

Exod capitolele 9, 10 și 11 și Matei capitolul 15:21-39

Exod 9

1 Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

2 Dacă nu vrei să-l laşi să plece şi dacă-l mai opreşti,

3 iată, mâna Domnului va fi peste turmele tale de pe câmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi şi peste oi; şi anume: va fi o ciumă foarte mare.

4 Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel şi turmele Egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.”

5 Domnul a Hotărât vremea şi a zis: „Mâine va face Domnul lucrul acesta în ţară.”

6 Şi Domnul a făcut aşa chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nici o vită din turmele copiilor lui Israel.

7 Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase; şi iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a lăsat pe popor să plece.

8 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mâinile cu cenuşă din cuptor şi Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon.

9 Ea se va preface într-o ţărână care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere în toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte băşici ferbinţi.”

10 Ei au luat cenuşă din cuptor şi s-au înfăţişat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte băşici ferbinţi.

11 Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi Egiptenii.”

12 Domnul a împietrit inima lui Faraon şi Faraon n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum îi spusese Domnul lui Moise.

13 Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

14 Fiindcă de data aceasta am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul.

15 Dacă Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ.

16 Dar te-am lăsat să rămâi în picioare ca să vezi puterea Mea şi Numele Meu să fie vestit în tot pământul.

17 Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu şi dacă nu-l laşi să plece,

18 iată, mâine, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră aşa de mare, cum n-a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui şi până azi.

19 Pune-ţi, deci, la adăpost turmele şi tot ce ai pe câmp. Piatra are să bată pe toţi oamenii şi toate vitele de pe câmp, care nu vor fi intrat în case; şi vor pieri.”

20 Aceia dintre slujitorii lui Faraon, care s-au temut de Cuvântul Domnului, şi-au adunat în case robii şi turmele.

21 Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuvântul Domnului şi-au lăsat robii şi turmele pe câmp.

22 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer; şi are să bată piatra în toată ţara Egiptului pe oameni, pe vite şi pe toată iarba de pe câmp în ţara Egiptului!”

23 Moise şi-a întins toiagul spre cer; şi Domnul a trimis tunete şi piatră, de cădea foc pe pământ. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului.

24 A bătut piatra şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încît nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de când este el locuit de oameni.

25 Piatra a nimicit în toată ţara Egiptului tot ce era pe câmp, de la oameni până la dobitoace; piatra a nimicit şi toată iarba de pe câmp şi a frînt toţi copacii de pe câmp.

26 Numai în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra,

27 Faraon a trimis să-i cheme pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „De data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu Suntem vinovaţi.

28 Rugaţi-vă Domnului, ca să nu mai fie tunete şi piatră; şi vă voi lăsa să plecaţi şi nu veţi mai fi opriţi.”

29 Moise i-a zis: „Când voi ieşi din cetate, voi ridica mâinile spre Domnul, tunetele vor înceta şi nu va mai bate piatra, ca să ştii că al Domnului este pământul!

30 Dar ştiu că tu şi slujitorii tăi tot nu vă veţi teme de Domnul Dumnezeu.”

31 Inul şi orzul se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare;

32 grâul şi ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau tîrzii.

33 Moise a plecat de la Faraon, şi a ieşit afară din cetate; şi-a ridicat mâinile spre Domnul, tunetele şi piatra au încetat şi n-a mai căzut ploaia pe pământ.

34 Faraon, văzând că ploaia, piatra şi tunetele încetaseră, n-a contenit să păcătuiască şi şi-a împietrit inima, el şi slujitorii lui.

35 Lui Faraon i s-a împietrit inima şi n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.

Exod 10

1 Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima lui şi a slujitorilor lui, ca să fac semnele Mele în mijlocul lor

2 şi ca să istoriseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M-am purtat cu Egiptenii şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că Eu Sunt Domnul.”

3 Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: „Până când ai de gând să nu vrei să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească.

4 Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine nişte lăcuste pe toată întinderea ţării tale.

5 Ele vor acoperi faţa pământului încît nu se va mai putea vedea pământul; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, vor mânca ce v-a lăsat piatra, vor mânca toţi copacii care cresc pe câmpiile voastre,

6 îţi vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor Egiptenilor. Părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n-au văzut aşa ceva de când Sunt ei pe pământ până în ziua de azi.” Moise a plecat şi a ieşit de la Faraon.

7 Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece şi să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?”

8 Au întors la Faraon pe Moise şi Aaron. „Duceţi-vă” le-a zis el „şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru. Care şi cine Sunt cei ce vor merge?”

9 Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri; căci vom ţine o sărbătoare în cinstea Domnului.”

10 Faraon le-a zis: „Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gând să faceţi!

11 Nu, nu; ci duceţi-vă, voi bărbaţii, şi slujiţi Domnului, căci aşa aţi cerut.” Şi i-au izgonit dinaintea lui Faraon.

12 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului şi să mănânce toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra.”

13 Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele.

14 Lăcustele au venit peste ţara Egiptului şi s-au aşezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare, cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.

15 Au acoperit toată faţa pământului, de nu se mai vedea pământul; au mâncat toată iarba de pe pământ şi tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; şi n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată ţara Egiptului.

16 Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru şi împotriva voastră.

17 Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!”

18 Moise a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului.

19 Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus care a luat lăcustele şi le-a aruncat în marea Roşie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.

20 Domnul a împietrit inima lui Faraon şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

21 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric încît să se poată pipăi.”

22 Moise şi-a întins mâna spre cer; şi a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului timp de trei zile.

23 Nici nu se vedeau unii pe alţii şi nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel era lumină.

24 Faraon a chemat pe Moise şi a zis: „Duceţi-vă şi slujiţi Domnului! Să nu rămână în ţară decât oile şi boii voştri; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi.”

25 Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuţi jertfele şi arderile-de-tot pe care le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru,

26 şi turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi şi să nu rămână o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Domnului, Dumnezeului nostru, iar până vom ajunge acolo, nu ştim ce vom alege ca să aducem Domnului.”

27 Domnul a împietrit inima lui Faraon şi Faraon n-a vrut să-i lase să plece.

28 Faraon i-a zis lui Moise: „Ieşi de la mine! Să nu cumva să te mai arăţi înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.”

29 „Da!” a răspuns Moise „nu mă voi mai arăta înaintea ta.”

Exod 11

1 Domnul i-a zis lui Moise: „Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon şi asupra Egiptului. După aceea vă va lăsa să plecaţi de aici. Când vă va lăsa să plecaţi de tot, chiar vă va izgoni de aici.

2 Vorbeşte cu poporul, ca atunci fiecare să ceară de la vecinul său şi fiecare de la vecina ei, vase din argint şi vase din aur.”

3 Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine văzut în ţara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon şi înaintea poporului.

4 Moise a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pe la miezul nopţii, voi trece prin Egipt;

5 şi toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului vor muri, de la întâiul-născut al lui Faraon, care şade pe scaunul lui de domnie, până la întâiul-născut al roabei care stă la rîşniţă, şi până la toţi întâii-născuţi ai dobitoacelor.

6 În toată ţara Egiptului vor fi ţipete mari, aşa cum n-au fost şi nu vor mai fi.

7 Dar dintre toţi copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un cîine nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face Domnul între Egipteni şi Israel.

8 Atunci toţi aceşti slujitori ai tăi se vor pogorâ la mine şi se vor închina până la pământ înaintea mea, zicând: „Ieşi, tu şi tot poporul care te urmează!” După aceea voi ieşi. Moise a ieşit de la Faraon, aprins de mânie.

9 Domnul i-a zis lui Moise: „Faraon n-are s-asculte de voi, ca să se înmulţească minunile Mele în ţara Egiptului.”

10 Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; Domnul a împietrit inima lui Faraon şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.

Matei 15

21 Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

22 Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.”

23 El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”

24 Drept răspuns, El a zis: „Eu nu Sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”

25 Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”

26 Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei!”

27 „Da, Doamne” a zis ea „dar şi căţeii mănâncă fărămiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”

28 Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

29 Isus a plecat din locurile acelea, şi a venit lângă marea Galileii. S-a suit pe munte, şi a şezut jos acolo.

30 Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit;

31 aşa că noroadele se mirau, când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşează, şchopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

32 Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine, şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.”

33 Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pîini ca să săturăm atâta gloată?”

34 „Cîte pîini aveţi?” i-a întrebat Isus. „Şapte” I-au răspuns ei „şi puţini peştişori”

35 Atunci Isus a poruncit norodului să şadă pe pământ.

36 A luat cele şapte pîini şi peştişorii, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt, şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului.

37 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de fărămituri.

38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

39 În cele din urmă Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie, şi a trecut în ţinutul Magdalei.

* **

În opinia mea, relațiile dintre membrii bisericii sunt la fel de importante ca și lucrarea sau misiunea bisericii.  Dar, există vreo relație între comunitate și misiune?

Biserica este un trup, o comunitate.  Trupul nu se formează doar pentru că cineva aruncă o pereche de mâini, două picioare, un cap, o gură, niște urechi în aceeași încăpere.  Trupul spiritual nu se formează doar pentru că noi ședem împreună în aceeași adunare, cântăm aceleași cântări, și ascultăm predici săptămână după săptămână.  Trupul nu se formează pentru că noi studiem Biblia împreună sau avem mese comune.

Trupul spiritual al comunității se formează când avem scopuri comune, când ne unește aceeași misiune.  „Misiunea” de a duce Evanghelia la orice făptură, începând din casa noastră până la marginile pământului este gândul suprem al „Capului” nostru.  Procesul de expansiune al Împărăției nu s-a sfârșit, Împărăția încă mai are teritorii necucerite.  Și când toate mădularele ascultă de Cap, atunci trupul este unit într-un organism puternic.

Știu că o să te gândești la nevoia de a avea dragoste unii pentru alții, la părtășie și altele.  Sunt bune, dar mi se par prea pasive în comparație cu Marea Trimitere.

* **

Exod capitolele 7 și 8, Matei capitolul 15:1-20

Exod 7

 1 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău.

2 Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.

3 Eu voi împietri inima lui Faraon şi Îmi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului.

4 Totuşi Faraon n-are să vă asculte. Apoi Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.

5 Egiptenii vor cunoaşte că Eu Sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.”

6 Moise şi Aaron au făcut ce le poruncise Domnul; aşa au făcut.

7 Moise era în vârstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci şi trei de ani, când au vorbit lui Faraon.

8 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron:

9 „Dacă vă va vorbi Faraon şi vă va zice: „Faceţi o minune!” să-i zici lui Aaron: „Ia-ţi toiagul şi aruncă-l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface într-un şarpe.”

10 Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe.

11 Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.

12 Toţi şi-au aruncat toiegele şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.

13 Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

14 Domnul i-a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.

15 Du-te la Faraon dis-de-dimineaţă, când are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul râului. Să-ţi iei în mână toiagul, care a fost prefăcut în şarpe,

16 şi să-i zici lui Faraon: „Domnul, Dumnezeul Evreilor, m-a trimis la tine să-ţi spun: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n-ai ascultat.”

17 Acum, aşa vorbeşte Domnul: „Iată cum vei cunoaşte că Eu Sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea; şi ele se vor preface în sânge.

18 Peştii din râu vor pieri, râul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă Egiptenilor să bea din apa râului.”

19 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: „Ia-ţi toiagul şi întinde-ţi mâna peste apele Egiptenilor, peste râurile lor, peste pîraiele lor, peste iazurile lor şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sânge; şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, atât în vasele din lemn cât şi în vasele din piatră.”

20 Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul şi a lovit apele râului sub ochii lui Faraon şi sub ochii slujitorilor lui; şi toate apele râului s-au prefăcut în sânge.

21 Peştii din râu au pierit, râul s-a împuţit, aşa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa râului şi a fost sânge în toată ţara Egiptului.

22 Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

23 Faraon s-a întors de la râu şi s-a dus acasă; dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri.

24 Toţi Egiptenii au săpat în împrejurimile râului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa râului.

25 Au trecut şapte zile, după ce a lovit Domnul râul.

Exod 8

1 Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

2 Dacă nu vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte pe toată întinderea ţării tale.

3 Râul va mişuna de broaşte; ele se vor sui şi vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frământat pâinea.

4 Ba încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi.”

5 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste pîraie şi peste iazuri şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!”

6 Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului; şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.

7 Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.

8 Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu; şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.”

9 Moise i-a zis lui Faraon: „Hotărăşte-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu.”

10 El a răspuns: „Mâine”. Şi Moise a zis: „Aşa va fi, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.

11 Broaştele se vor depărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.”

12 Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele cu care lovise pe Faraon.

13 Domnul a făcut cum cerea Moise; şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în ogoare.

14 Le-au strâns grămezi şi ţara s-a împuţit.

15 Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

16 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului şi se va preface în păduchi, în toată ţara Egiptului.”

17 Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului; şi s-a prefăcut în păduchi, pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.

18 Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace.

19 Şi vrăjitorii i-au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

20 Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă şi du-te înaintea lui Faraon când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: „Aşa vorbeşte Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

21 Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muşte cîineşti împotriva ta, împotriva slijitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muşte şi pământul va fi acoperit de ele.

22 Dar în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locuieşte poporul Meu şi acolo nu vor fi muşte, ca să cunoşti că Eu, Domnul, Sunt în mijlocul ţinutului acestuia.

23 Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.”

24 Domnul a făcut aşa. A venit un roi de muşte cîineşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte cîineşti.

25 Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.”

26 Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe care Sunt o urîciune pentru Egipteni. Şi dacă am aduce sub ochii lor jertfe care Sunt o urîciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?

27 Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.”

28 Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi. Rugaţi-vă pentru mine.”

29 Moise a răspuns: „Am să ies de la tine şi am să mă rog Domnului. Mâine, muştele se vor depărta de la Faraon, de la slujitorii lui, şi de la poporul lui. Dar, să nu ne mai înşele Faraon, nevrând să lase pe popor să plece, ca să aducă jertfe Domnului.”

30 Moise a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului.

31 Domnul a făcut cum cerea Moise; şi muştele s-au depărtat de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. N-a mai rămas una.

32 Dar şi de data aceasta Faraon şi-a împietrit inima şi n-a lăsat pe popor să plece.

Matei 15

1 Atunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus, şi I-au zis:

2 „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.”

3 Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?

4 Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.”

5 Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu”

6 nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.

7 Făţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis:

8 „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

9 De geaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

10 Isus a chemat mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi, şi înţelegeţi:

11 Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”

12 Atunci ucenicii Lui s-au apropiat, şi I-au zis: „Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?”

13 Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.

14 Lăsaţi-i: Sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”

15 Petru a luat cuvântul, şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.”

16 Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere Sunteţi?

17 Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna?

18 Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.

19 Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

20 Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”

* **

Aveți răbdare cu mine până mă lupt cu răceala asta! O să revin, o să răspund, o să scriu… doar să mă fac un pic mai bine! Nu prea mă îmbolnăvesc, dar când se întâmplă… Până atunci, delectați-vă cu chestia asta nostimă:

* **

Exod capitolele 4, 5 și 6, Matei capitolul 14:22-36

Exod 4

1 Moise a răspuns şi a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ţi s-a arătat Domnul!”

2 Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.”

3 Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el.

4 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat; şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.

5 „Iată” a zis Domnul „ce vei face, ca să creadă că ţi s-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”

6 Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sîn.” El şi-a băgat mâna în sîn; apoi a scos-o şi iată că mâna i se acoperise de lepră şi se făcuse albă ca zăpada.

7 Domnul a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sîn.” El şi-a băgat din nou mâna în sîn; apoi a scos-o din sîn; şi iată că mâna se făcuse iarăşi cum era carnea lui.

8 „Dacă nu te vor crede” a zis Domnul „şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de-al doilea semn.

9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu şi s-o torni pe pământ; şi apa pe care o vei lua din râu, se va preface în sânge pe pământ.”

10 Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu Sunt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.”

11 Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

12 Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”

13 Moise a zis: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.”

14 Atunci Domnul S-a mâniat pe Moise şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuşi vine înaintea ta; şi, când te va vedea, se va bucura în inima lui.

15 Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut.

16 El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură şi tu vei ţine pentru el locul lui Dumnezeu.

17 Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.”

18 Moise a plecat; şi, când s-a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, care Sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro i-a zis lui Moise: „Du-te în pace!”

19 Domnul i-a zis lui Moise, în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt: căci toţi cei ce umblau să-ţi ia viaţa, au murit.”

20 Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călare pe măgari şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mână toiagul lui Dumnezeu.

21 Domnul i-a zis lui Moise: „Plecând ca să te întorci în Egipt, vezi să faci înaintea lui Faraon toate minunile pe care ţi le pun în mână. Eu îi voi împetri inima şi nu va lăsa pe popor să plece.

22 Tu vei zice lui Faraon: „Aşa vorbeşte Domnul: „Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut.

23 Îţi spun: „Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut.”

24 În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul şi a vrut să-l omoare.

25 Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.”

26 Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sânge!” din pricina tăierii împrejur.

27 Domnul i-a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.” Aaron a plecat; a întâlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu şi l-a sărutat.

28 Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese şi toate semnele pe care-i poruncise să le facă.

29 Moise şi Aaron şi-au văzut de drum şi au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel.

30 Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.

31 Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa; şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.

Exod 5

1 Moise şi Aaron s-au dus apoi la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.”

2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece?” Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”

3 Ei au zis: „Ni S-a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.”

4 Şi împăratul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentru ce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.”

5 Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a înmulţit acum în ţară şi voi mai voiţi să-l faceţi şi să-şi înceteze lucrările?”

6 Şi chiar în ziua aceea Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:

7 „Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strângă paie.

8 Totuşi, să le cereţi acelaşi număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din el, căci Sunt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: „Haide să aducem jertfe Dumnezeului nostru.”

9 Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai umble după năluci.”

10 Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: „Nu vă mai dau paie;

11 duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.”

12 Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului, ca să strângă mirişte în loc de paie.

13 Isprăvniceii îi sileau, zicând: „Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci când erau paie!”

14 Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce” li se zicea „n-aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese Hotărât?”

15 Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon şi i-au zis: „Pentru ce te porţi aşa cu robii tăi?

16 Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte şi totuşi ni se spune: „Faceţi cărămizi!” Ba încă robii tăi Sunt şi bătuţi, ca şi când poporul tău ar fi vinovat.”

17 Faraon a răspuns: „Sunteţi nişte leneşi şi nişte trîntori! De aceea ziceţi: „Haide să aducem jertfe Domnului!”

18 Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie şi veţi face acelaşi număr de cărămizi.”

19 Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.”

20 Când au ieşit de la Faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.

21 Şi le-au zis: „Să vă vadă Domnul şi să judece! Voi ne-aţi făcut urîţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.”

22 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?

23 De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n-ai izbăvit pe poporul Tău.”

Exod 6

1 Domnul i-a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mână puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui.”

2 Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu Sunt Domnul.

3 Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul.”

4 De asemenea Mi-am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.

5 Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin Egiptenii în robie şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.

6 De aceea spune copiilor lui Israel: „Eu Sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.

7 Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă Egiptenii.

8 Eu vă voi aduce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.”

9 Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau, i-au împiedicat să-l asculte pe Moise.

10 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

11 „Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui.”

12 Moise a răspuns în faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m-au ascultat; cum are să mă asculte Faraon pe mine, care n-am o vorbire uşoară?”

13 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.

14 Iată căpeteniile familiilor lor. Fiii lui Ruben, întâiul-născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea Sunt familiile lui Ruben.

15 Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu născut dintr-o femeie Canaanită. Acestea Sunt familiile lui Simeon.

16 Iată numele fiilor lui Levi, după spiţa neamului lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani.

17 Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei, şi familiile lor.

18 Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Chehat au fost o sută treizeci şi trei de ani.

19 Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. Acestea Sunt familiile lui Levi, după spiţa neamului lor.

20 Amram a luat de nevastă pe mătuşă-sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani.

21 Fiii lui Iţehar: Core, Nefeg şi Zicri.

22 Fiii lui Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri.

23 Aaron a luat de nevastă pe Elişeba, fata lui Aminadab, sora lui Nahşon; şi ea i-a născut pe Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.

24 Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea Sunt familiile Coriţilor.

25 Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel; şi ea i-a născut pe Fineas. Aceştia Sunt căpeteniile familiilor Leviţilor cu familiile lor.

26 Aceştia Sunt Aaron acela şi Moise acela, cărora le-a zis Domnul: „Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor.”

27 Ei Sunt aceia care au vorbit lui Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia Sunt Moise acela şi Aaron acela.

28 Când a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului,

29 Domnul i-a zis lui Moise: „Eu Sunt Domnul. Spune lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.”

30 Şi Moise a răspuns înaintea Domnului: „Iată că eu nu vorbesc uşor: cum are să mă asculte Faraon?”

Matei 14

22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.

23 După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo.

24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.

25 Când se îngîna ziua cu noaptea (Greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblând pe mare.

26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat, şi au zis: „Este o nălucă!” Şi de frică au ţipat.

27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu Sunt; nu vă temeţi!”

28 „Doamne” I-a răspuns Petru „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.”

29 „Vino!” i-a zis Isus. Petru s-a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.

30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”

31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

32 Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.

33 Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

34 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.

35 Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.

36 Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s-au atins, s-au vindecat.

* **

Exod capitolele 1, 2 și 3, Matei capitolul 14:1-21

Exo 1:1-22
(1) Iată numele fiilor lui Israel, intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui:
(2) Ruben, Simeon, Levi, Iuda,
(3) Isahar, Zabulon, Beniamin,
(4) Dan, Neftali, Gad şi Aşer.
(5) Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt.
(6) Iosif a murit, şi toţi fraţii lui, şi toată vîrsta aceea de oameni.
(7) Fiii lui Israel s’au înmulţit, s’au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s’a umplut ţara de ei.
(8) Peste Egipt s’a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif.
(9) El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decît noi.
(10) Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întîmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.”
(11) Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon.
(12) Dar cu cît îl asupreau mai mult, cu atît se înmulţea şi creştea; şi s’au scîrbit de copiii lui Israel.
(13) Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.
(14) Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări depe cîmp: în toate muncile acestea pe cari-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.
(15) Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor Evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua,
(16) şi le-a zis: „Cînd veţi împlini slujba de moaşe pe lîngă femeile Evreilor, şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorîţi; iar dacă este fată, s’o lăsaţi să trăiască.”
(17) Dar moaşele s’au temut de Dumnezeu, şi n’au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.
(18) Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe, şi le-a zis: „Pentruce aţi făcut lucrul acesta, şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?”
(19) Moaşele au răspuns lui Faraon: „Pentrucă femeile Evreilor nu sînt ca Egiptencele; ele sînt vînjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.”
(20) Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s’a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr.
(21) Pentrucă moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.
(22) Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi în rîu pe orice băiat care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.”

Exo 2:1-25
(1) Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.
(2) Femeia aceasta a rămas însărcinată, şi a născut un fiu. A văzut că este frumos, şi l-a ascuns trei luni.
(3) Ne mai putînd să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el, şi l-a aşezat între trestii, pe malul rîului.
(4) Sora copilului pîndea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întîmple.
(5) Fata lui Faraon s’a pogorît la rîu, să se scalde; şi fetele cari o însoţeau se plimbau pe marginea rîului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor, şi a trimes pe roaba ei să-l ia.
(6) L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plîngea. I-a fost milă de el, şi a zis: „Este un copil de al Evreilor!”
(7) Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ţi alăpteze copilul?”
(8) „Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s’a dus şi a chemat pe mama copilului.
(9) Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, şi îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul, şi l-a alăptat.
(10) Copilul a crescut, şi ea l-a adus fetei lui Faraon; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos); „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape.”
(11) În vremea aceea, Moise, crescînd mare, a ieşit pe la fraţii săi, şi a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un Egiptean, care bătea pe un Evreu, unul dintre fraţii lui.
(12) S’a uitat în toate părţile, şi, văzînd că nu este nimeni, a omorît pe Egiptean şi l-a ascuns în nisip.
(13) A ieşit şi în ziua următoare; şi iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce n’avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?”
(14) Şi omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gînd să mă omori şi pe mine, cum ai omorît pe Egipteanul acela?” Moise s’a temut şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.
(15) Faraon a aflat ce se petrecuse, şi căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, şi a locuit în ţara Madian. A şezut lîngă o fîntînă.
(16) Preotul din Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă, şi au umplut jghiaburile ca să adape turma tatălui lor.
(17) Dar au venit păstorii, şi le-au luat la goană. Atunci Moise s’a sculat, le-a ajutat, şi le-a adăpat turma.
(18) Cînd s’au întors ele la tatăl lor Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curînd azi?”
(19) Ele au răspuns: „Un Egiptean ne-a scăpat din mîna păstorilor, şi chiar ne-a scos apă, şi a adăpat turma.”
(20) Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentruce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l să mănînce pîne!”
(21) Moise s’a hotărît să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora.
(22) Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherşom (Sînt străin aici); „căci”, a zis el, „locuiesc ca străin într-o ţară străină.”
(23) După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, şi scoteau strigăte desnădăjduite. Strigătele acestea, pe cari li le smulgea robia, s’au suit pînă la Dumnezeu.
(24) Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov.
(25) Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei.

Exo 3:1-22
(1) Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mînat turma pînă dincolo de pustie, şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
(2) Îngerul Domnului i S’a arătat într’o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s’a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.
(3) Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, şi pentru ce nu se mistuie rugul.”
(4) Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”
(5) Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pămînt sfînt.”
(6) Şi a adăugat: „Eu sînt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.
(7) Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.
(8) M’am pogorît ca să-l izbăvesc din mîna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într’o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile, pe cari le locuiesc Cananiţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii.
(9) Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns pînă la Mine, şi am văzut chinul cu care îi chinuesc Egiptenii.
(10) Acum, vino, Eu te voi trimete la Faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”
(11) Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sînt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”
(12) Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimes: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”
(13) Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, cînd mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: „Dumnezeul părinţilor voştri m’a trimes la voi”; şi mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” ce le voi răspunde?”
(14) Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sînt Cel ce sînt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte „Eu sînt”, m’a trimes la voi.”
(15) Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m’a trimes la voi. Acesta este Numele Meu pentru vecinicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.
(16) Du-te, strînge pe bătrînii lui Israel, şi spune-le: „Mi s’a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: „V’am văzut, şi am văzut ce vi se face în Egipt,
(17) şi am zis: „Vă voi scoate din suferinţa Egiptului, şi vă voi duce în ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, într’o ţară unde curge lapte şi miere.”
(18) Ei vor asculta de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrînii lui Israel, la împăratul Egiptului, şi îi veţi spune: „Domnul, Dumnezeul Evreilor, s’a întîlnit cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru.”
(19) Ştiu că împăratul Egiptului n’are să vă lase să plecaţi decît silit de o mînă puternică.
(20) Eu Îmi voi întinde mîna, şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe cari le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.”
(21) Voi face chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea Egiptenilor; şi, cînd veţi pleca, nu veţi pleca cu mînile goale.
(22) Fiecare femeie va cere dela vecina ei şi dela cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur, şi haine, pe cari le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jăfui astfel pe Egipteni.”

Mat 14:1-21
(1) În vremea aceea, cîrmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus;
(2) şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.”
(3) Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
(4) pentrucă Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai de nevastă.”
(5) Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.
(6) Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.
(7) Deaceea i-a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere.
(8) Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”
(9) Împăratul s’a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
(10) Şi a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă.
(11) Capul a fost adus într’o farfurie, şi dat fetei, care l-a dus la mamă-sa.
(12) Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s’au dus de au dat de ştire lui Isus.
(13) Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într’o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într’un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s’au luat după El pe jos.
(14) Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s’a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
(15) Cînd s’a înserat, ucenicii s’au apropiat de El, şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare.”
(16) „N’au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănînce.”
(17) Dar ei I-au zis: „N’avem aici decît cinci pîni şi doi peşti.”
(18) Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.”
(19) Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
(20) Toţi au mîncat şi s’au săturat; şi s’au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri.
(21) Ceice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

* **

M-am gindit la ceva usor, ca dupa o saptamina lunga si grea!  Si am gasit poza de mai jos, pe care am numit-o in titlu.  E convingatoare, nu-i asa?  Cit trebuie sa-ti urasti trupul pentru a-ti bate astfel joc de el?  Doar toate perforatiile acelea sunt permanente!  La fel si tatuajele, desi mai recent se pot scoate cu laserul (ramin totusi pete si chiar cicatrice pe piele).  Am pus-o la categoria “de ris” pentru ca nu am avut chef sa creez o categorie “de plins”.

* **