on 
on 
on 
În 1984 când celebrul Francis Schaeffer pleca în veșnicie, fiul său Frank ar fi avut ocazia să preia „imperiul” religios creat de tatăl său, după cum se procedează în viață: fii moștenesc „afacerea” părinților”. El însă a preferat să-și trăiască viața în felul în care a început el s-o conceapă încă cu mult timp înainte, când era băiet în Elveția , la L´Abri. Despre ce lăsa în urmă tatăl său Frank a spus „era premiul pe cere nu mi-l doream”. Așa că a părăsit credința evanghelică și s-a convertit la ortodoxism. Apoi, s-a apucat de pictură, a scris scenarii de film, a fost regizor de film și a scris cărți, mai multe chiar, majoritatea despre tatăl său, despre religie și autobiografice.
Cartea recentă, „Crazy for God” este autobiografică. Frank Schaeffer vorbește din nou despre tatăl său, mama sa, despre copilărie, dar și despre unii lideri creștini contemporani. Frank își amintește de anii din Elveția când L´Abri (fondat la 1952) era nu atât un centru de educație creștină ci un fel de casă de cultură creștină deschisă… pentru hippies! Mai târziu Francis Schaeffer s-a întors în America unde a devenit celebru. Avea un intelect strălucit și a fost invitat să vorbească în centre de educație, în biserici și conferințe. Era un obișnuit al programele lui James Dobson. În timpul acesta, personalități creștine s-au împreietenit cu Francis iar Frank a devenit prieten cu copiii acestora. Printre numele de marcă, Jerry Falwell, James Dobson, Billy Graham, Jimmy Swaggart, și alții.
Este interesant cum îi descrie astăzi Frank pe unii dintre aceștia. De exemplu, el scrie că Jerry Falwell era un reacționar bigot, James Dobson este foarte ambițios și unul dintre creștinii cei mai flămânzi de putere pe care Frank i-a întâlnit, Billy Graham este un creștin ciudat care și-a trăit viața într-o pupă de celebritate și slujire, Pat Robertson este un om care nu și-ar fi găsit de lucru în nici un domeniu în care nu ar fi auzit… voci. Mulți dintre acești lideri creștini s-au împrietenit cu tatăl lui Frank doar pentru că acesta era „pro-life” (adică împotriva avorturilor) și nu-i interesau (sau nu aveau capacitatea intelectuală) să-l înțeleagă.
Din punctul de vederea al lui, familia în care a crescut Frank a fost disfuncțională. Părinții au fost creștini buni, dar excentrici. Frank a crescut nesupravegheat și necontrolat. El putea să nu meargă la școală dacă voia (de fapt el declară în carte „I didn´t go to school, I didn´t study”). Când Genie, fata cu care era Frank prieten în adolescență a rămas însărcinată cu copilul lui Frank, părinții nu s-au sinchisit prea tare. Frank și Genie s-au căsătorit la un an după nașterea copilului. Sunt încă căsătoriți după 37 de ani și au trei copii.
Crazy for God este o carte și despre formarea ideologiei „the Christian Right” care influențează partidul Republican din SUA. Ca „post-evanghelic”, Frank disprețuiește ceea ce a devenit credința evanghelică americană după ce credința s-au unit cu industria de distracții și a devenit o afacere. După părerea lui Frank Schaeffer religia s-a unit cu politica și-n procesul acesta, ambele au devenit corupte.
Lectura este plăcută și captivantă, dacă pui mâna pe carte n-o mai lași până nu o termini. Doar că părerea mea este că Frank privește creștinismul evanghelic din perspectiva unuia care s-a convertit la ortodoxism, adică cu o anumită superioritate și condescendență. De asemenea, o dată cu mișcarea lui Frank în afara credinței evanghelice, el s-a mișcat și în direcția stângii politice. Atacul său împotriva lui Bush, de exemplu, este vitriolic.
Reacția la cartea lui Frank Schaeffer va fi în funcție de cine o va citi: evanghelicul se va umple de dezgust, cei aflați în afara spectrului evanghelic o vor lăuda.
The „Crazy for God” de Frank Schaeffer by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
) nu sunt cazuri in care sa se vorbeasca despre botez cand cineva ajunge la varsta maturitatii, sa poate face o alegere personala, rationala. Unii erau de parere ca botezul ar trebui facut inainte de moarte fiindca dupa el pacatele nu se mai iarta, dar cazuri de botez cum se intampla acum printre neo-protestanti nu exista.
