Ziarul The India Times într-un articol din 14 Ianuarie 2008 vorbește despre un sat din India cu o populație de circa 500 de persoane, toți locuitorii satului fiind de credință protestantă. Numele satului? Wallacepur. Conform locuitorilor, satul a fost stabilit de către un pastor englez cu numele Wallace, pe la anul 1840. Wallace a adus oameni de prin diferite părți ale regiunii Gujarat și le-a dat pământuri aici. Apoi Wallace a plecat înapoi în Anglia.

Locuitorii satului au adoptat creștinismul și au zidit o biserică la 1971. Toți locuitorii știu să citească și să scrie, fetele sunt educate și muncesc ca surori medicale și învățătoare. Wallacepur excelează de asemenea și la curățenie, câștigând titlul de cel mai curat sat din regiune pentru al doilea an consecutiv.

Îngeri în acțiuneASSIST News Service în ediția din 15 Ianuarie 2008 relatează experiența a patru misionare într-o țară ne-numită în articol. După 32 de ore de călătorie cu trenul s-au odihnit într-un hotel, ca să-și refacă resursele și să se pregătească pentru încă 38 de ore de călătorie. A doua zi dimineața, misionarele s-au așezat într-o masă de oameni care așteptau cu toții să se deschidă niște porți prin care să se ducă către vagoanele trenului. Desigur că toți călătorii aveau o mulțime de bagaje și fiecare se va repezi prin porți, în sus pe niște scări, pentru a ocupa locuri în tren dar mai ales pentru a găsi loc pentru bagaje.

Una dintre misionare povestește că în clipa în care s-au deschis porțile, ea și-a apucat sacul de călătorie prevăzut cu rotile la celălalt capăt, pentru a urca scările. Dar bagajul era greu, poamenii se înghesuiau și se îmbrânceau unul pe celălalt fără scrupule și misionara a realizat că s-ar putea să se prăbușească și să nu ajungă sus în capul scărilor.

În clipa aceea a simțit cum bagajul îi devine mai ușor. Când a privit înapoi către bagaj, a văzut cum capătul celălalt a fost luat în mână și ridicat de către un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat în costum de culoare închisă. Misionara i-a zâmbit bărbatului și i-a spus „mulțumesc”. Apoi, când a ajuns sus în capul scărilor, bărbatul a pus jos capătul său al bagajului și a dispărut în mulțime. Misionara a mai spus încă un „mulțumesc” în direcția lui și preocupată acum de a ajunge la vagonul ei, a uitat de întâmplare; doar atât i-a trecut prin minte cum de bărbatul acela nu avea bagaj. Nimeni nu călătorea așa o distanță de mare fără bagaj.

Ajunse în vagonul lor, cu bagajele asigurate, misionarele povesteau care cum au trecut prin experiența cu înghesuirea mulțimii. Misionara ajutată le-a povestit întâmplarea cu străinul acela. În clipa aceea, toate celelalte trei misionare s-au luminat la față și aproape au sărit de bucurie. Și ele au fost ajutate fiecare la fel, de câte un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat în costum de culoare închisă, fără nici un alt bagaj.

Biblia spune că există îngeri și că aceștia sunt „duhuri slujitoare” (Evrei 1:14 Nu Sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?). Noi nici nu realizăm cât de des suntem asistați de îngeri în viața noastră. Oricum, ei nu sunt acolo la dispoziția noastră pentru ca noi să-i observăm pe ei, ci pentru ca noi să mulțumim lui Dumnezeu. În ultima instanță, îngerii slujesc tot pentru slava Domnului!

Astăzi citim Geneza capitolele 43, 44, 45 și Matei capitolul 12:24-50

Geneza 43-45

Geneza 43
1Foametea bîntuia greu în ţară. Read the rest of this entry »