Cel mai înalt munte din Marea Britanie este Ben Nevis.  Cățărătorii îl găsesc dificil chiar și-n vreme bună, darmite-n vreme rea!  Astfel că revista „Trail” a publicat în 2004 un ghid de cățărare completat cu hărțile necesare.  Cine vrea să se cațere pe versanții lui Ben Nevis, se pot ghida după acele hărți și.. se prăbușesc într-o prăpastie!  Da!  pentru că hărțile au fost greșite!

Întrebarea la care vă provoc în săptămâna aceasta este: „Cine mă călăuzește?  După cine/ce mă ghidez?”  A, știu, știu!  Deja fără să citiți mai departe, unii ați și decis că nu vă luați după alții!  Că stați puternic pe picioarele voastre, că știți direcția și că nu vă pierdeți niciodată.

Dar chiar prin afirmațiile de mai sus, deja ați recunoscut că vă ghidați după ceva!  Poate intuiția, poate religia și formele în care ați crescut, poate obiceiurile deprinse, sau poate un om care vă este drag (tata, mama, guru, predicator, învățător, etc. de acum sau din copilărie, sau din orice fază a vieții voastre).  Și știi ce?  Toți suntem mândri de lucrurile care ne călăuzesc, și cu toții ne apărăm dreptul de a ne conduce după ce ne place sau gândim noi că e bine. Dar, este bună „călăuza” noastră?  Sau, ne duce la stări cel puțin nepotrivite, dacă nu chiar la moarte?

Propun ca să începem să cântărim toate lucrurile care ne ghidează viața pe Cuvântul lui Dumnezeu și dacă ele nu-și găsesc acolo identitatea, dacă nu-s suportate de Cuvânt, să le schimbăm!  Să începem să le luăm unul câte unul.  Eu am dreptul și chiar trebuie periodic să aduc totul la Cuvântul lui Dumnezeu pentru verificare!  O să fii mirat la descoperirea că atâtea lucruri pe care le facem, sunt pe baza unor amestecuri de obiceiuri cu înțelepciune populară, cu curentul timpului, cu intuiție, cu religie și încă câte altele!  Unele și-au prins rădăcini adânci în noi, într-atât încât atunci când auzim zicala „Dumnezeu ajută pe cei ce se ajută singuri” o și plasăm imediat în Biblie, pe undeva…

Nu, nu cred că vom elimina vreodată de tot din ansamblul de valori care ne călăuzesc viața preferințele, de exemplu!  Sau cultura, sau „cei 7 ani de-acasă”.  Apostolul Pavel recurge la un argument din bunul simțal vremurilor sale, când întreabă pe corinteni „nu ne învață chiar și firea că e rușine pentru un bărbat să poarte părul lung?”.  Dar acestea nu-și au locul în a ne călăuzi în problemele de viață și moarte, în problemele spirituale.

Astfel, dragostea de frați, iertarea celuilalt, umilința, aspecte ale trăirii spirituale precum studierea Cuvântului, rugăciunea, părtășia, acestea nu pot fi dictate de preferințe sau de cultură.  De exemplu, dacă am o neînțelegere cu cineva, nu o să aștept ca să vină persoana aceea și să-și ceară iertare ca s-o pot ierta!  Voi ierta ȘI DACĂ nu-și va cere iertare, deoarece știu din Scripturi că nu pot să-mi aduc jertfa (rugăciunea) dacă nu-s „împăcat” cu fratele meu.

Eu simt că avem nevoie din ce în ce mai mult de „perspectiva lui Dumnezeu” ca ghid al vieții noastre personale și de comunitate.  Așa că propun să începem o punere de acord a călăuzei noastre cu Dumnezeu.

The Cine mă călăuzește? by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.