Geneza 25-26
Geneza 25
1Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura.
2Ea i -a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah.
3Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Aşurimii, Letuşimii şi Leumimii. -
4Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sînt fiii Cheturei.
5Avraam a dat lui Isaac toate averile sale.
6Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale; şi, pe cînd era încă în viaţă, i -a îndepărtat de lîngă fiul său Isaac înspre răsărit, în ţara Răsăritului.
7Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani.
8Avraam şi -a dat duhul, şi a murit, după o bătrîneţă fericită, înaintat în vîrstă şi sătul de zile; şi a fost adăugat la poporul său.
9Isaac şi Ismael, fiii săi, l-au îngropat în peştera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, Hetitul, care este faţă în faţă cu Mamre.
10Acesta este ogorul, pe care -l cumpărase Avraam dela fiii lui Het. Acolo au fost îngropaţi Avraam şi nevastă-sa Sara.
11După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvîntat pe fiul său Isaac. El locuia lîngă fîntîna ,,Lahai-Roi.“
12Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care -l născuse lui Avraam Egipteanca Agar, roaba Sarei.
13Iată numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întîiul născut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam,
14Mişma, Duma, Masa;
15Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.
16Aceştia sînt fiii lui Ismael; acestea sînt numele lor, după satele şi taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi, după neamurile lor.
17Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi -a dat duhul, şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său.
18Fiii lui au locuit dela Havila pînă la Şur, care este în faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s’a aşezat în faţa tuturor fraţilor lui.
19Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac.
20Isaac era în vîrstă de patruzeci de ani, cînd a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram, şi sora lui Laban, Arameul.
21Isaac s’a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă; şi Domnul l -a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată.
22Copiii se băteau în pîntecele ei; şi ea a zis: ,,Dacă -i aşa, pentru ce mai sînt însărcinată?“ S’a dus să întrebe pe Domnul.
23Şi Domnul i -a zis: ,,Două neamuri sînt în pîntecele tău, Şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pîntecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decît celalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.“
24S’au împlinit zilele cînd avea să nască; şi iată că în pîntecele ei erau doi gemeni.
25Cel dintîi a ieşit roş de tot: ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau.
26Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mîna de călcîi pe Esau; şi deaceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vîrstă de şasezeci de ani, cînd s’au născut ei.
27Băieţii aceştia s’au făcut mari. Esau a ajuns un vînător îndemînatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe cîmp; dar Iacov era un om liniştit, care stătea acasă în corturi.
28Isaac iubea pe Esau, pentrucă mînca din vînatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.
29Odată, pe cînd ferbea Iacov o ciorbă, Esau s’a întors dela cîmp, rupt de oboseală.
30Şi Esau a zis lui Iacov: ,,Dă-mi, te rog, să mănînc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sînt rupt de oboseală.“ Pentru aceea s’a dat lui Esau numele Edom.
31Iacov a zis: ,,Vinde-mi azi dreptul tău de întîi născut!“
32Esau a răspuns: ,,Iată-mă, sînt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întîi născut?“
33Şi Iacov a zis: ,,Jură-mi întîi.“ Esau i -a jurat, şi astfel şi -a vîndut dreptul de întîi născut lui Iacov.
34Atunci Iacov a dat lui Esau pîne şi ciorbă de linte. El a mîncat şi a băut; apoi s’a sculat şi a plecat. Astfel şi -a nesocotit Esau dreptul de întîi născut.
Geneza 26
1În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintîi, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s’a dus la Abimelec, împăratul Filistenilor, la Gherar.
2Domnul i S’a arătat, şi i -a zis: ,,Nu te pogorî în Egipt! Rămîi în ţara în care îţi voi spune.
3Locuieşte ca străin în ţara aceasta; Eu voi fi cu tine, şi te voi binecuvînta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale, şi voi ţinea jurămîntul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam.“
4Îţi voi înmulţi sămînţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta, ca răsplată
5pentrucă Avraam a ascultat de porunca Mea, şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orînduirile Mele, şi legile Mele.“
6Astfel Isaac a rămas la Gherar.
7Cînd îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el zicea: ,,Este sora mea.“ Căci îi era frică să spună că este nevastă-sa, ca să nu -l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era frumoasă la chip.
8Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s’a întîmplat că Abimelec, împăratul Filistenilor, uitîndu-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucîndu-se cu nevastă-sa Rebeca.
9Abimelec a trimes să cheme pe Isaac, şi i -a zis: ,,Nu mai încape îndoială că e nevastă-ta. Cum ai putut zice: ,,E soru-mea?“ Isaac i -a răspuns: ,,Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.“
10Şi Abimelec a zis: ,,Ce ne-ai făcut? Ce uşor s’ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevastă-ta, şi ne-ai fi făcut vinovaţi.“
11Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: ,,Cine se va atinge de omul acesta sau de nevasta lui, va fi omorît.“
12Isaac a făcut sămănături în ţara aceea, şi a strîns rod însutit în anul acela; căci Domnul l -a binecuvîntat.
13Astfel omul acesta s’a îmbogăţit, şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, pînă ce a ajuns foarte bogat.
14Avea cirezi de vite şi turme de oi, şi un mare număr de robi: de aceea Filistenii îl pismuiau.
15Toate fîntînile, pe cari le săpaseră robii tatălui său, pe vremea tatălui său Avraam, Filistenii le-au astupat şi le-au umplut cu ţărînă.
16Şi Abimelec a zis lui Isaac: ,,Pleacă dela noi, căci ai ajuns mult mai puternic decît noi.“
17Isaac a plecat de acolo şi a tăbărît în valea Gherar, unde s’a aşezat cu locuinţa.
18Isaac a săpat din nou fîntînile de apă, pe cari le săpaseră robii tatălui său Avraam, şi pe cari le astupaseră Filistenii, după moartea lui Avraam; şi le -a pus iarăş aceleaşi nume, pe cari le pusese tatăl său.
19Robii lui Isaac au mai săpat în vale, şi au dat acolo peste o fîntînă cu apă de izvor.
20Păstorii din Gherar s’au certat însă cu păstorii lui Isaac, zicînd: ,,Apa este a noastră.“ Şi a pus fîntînii numele Esec, pentrucă se certaseră cu el.
21Apoi au săpat o altă fîntînă, pentru care iar au făcut gîlceavă, de aceea a numit -o Sitna.
22Pe urmă s’a mutat de acolo, şi a săpat o altă fîntînă, pentru care nu s’au mai certat; şi a numit -o Rehobot; ,,căci“, a zis el, ,,Domnul ne -a făcut loc larg, ca să ne putem întinde în ţară.“
23De acolo s’a suit la Beer-Şeba.
24Domnul i S’a arătat chiar în noaptea aceea, şi i -a zis: ,,Eu sînt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sînt cu tine; te voi binecuvînta, şi îţi voi înmulţi sămînţa, din pricina robului Meu Avraam.“
25Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului, şi şi -a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fîntînă.
26Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul său Ahuzat, şi cu Picol, căpetenia oştirii lui.
27Isaac le -a zis: ,,Pentru ce veniţi la mine, voi cari mă urîţi şi m’aţi izgonit dela voi?“
28Ei au răspuns: ,,Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem: ,,Să fie un jurămînt între noi, între noi şi tine, şi să facem un legămînt cu tine!
29Anume, jură că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine, şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvîntat de Domnul.“
30Isaac le -a dat un ospăţ, şi au mîncat şi au băut.
31S’au sculat dis de dimineaţă, şi s’au legat unul cu altul printr’un jurămînt. Isaac i -a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.
32In aceeaş zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să -i vorbească de fîntîna pe care o săpau, şi i-au zis: ,,Am dat de apă!“
33Şi el a numit -o Şiba. De aceea s’a pus cetăţii numele Beer-Şeba pînă în ziua de azi.
34La vîrsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata Hetitului Elon.
35Ele au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.
Matei 8:1-17
Matei 8
1Cînd S’a coborît Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.
2Şi un lepros s’a apropiat de El, I s’a închinat, şi I -a zis: ,,Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“
3Isus a întins mîna, S’a atins de el, şi a zis: ,,Da, vreau, fii curăţit!“ Îndată a fost curăţită lepra lui.
4Apoi Isus i -a zis: ,,Vezi să nu spui la nimeni; ci du-te de te arată preotului, şi adu darul, pe care l -a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei.“
5Pe cînd intra Isus în Capernaum, s’a apropiat de El un sutaş, care -L ruga
6şi -I zicea: ,,Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit.“
7Isus i -a zis: ,,Am să vin şi să -l tămăduiesc.“
8,,Doamne“, a răspuns sutaşul, ,,nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu; ci zi numai un cuvînt, şi robul meu va fi tămăduit.
9Căci şi eu sînt om supt stăpînire; am supt mine ostaşi, şi zic unuia: ,Du-te!` şi se duce; altuia: ,Vino!` şi vine; şi robului meu: ,Fă cutare lucru!` şi -l face.
10Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S’a mirat, şi a zis celor ce veneau după El: ,,Adevărat vă spun că nici în Israel n’am găsit o credinţă aşa de mare.
11Dar vă spun că vor veni mulţi dela răsărit şi dela apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor.
12Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunerecul de afară, unde va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.“
13Apoi a zis sutaşului: ,,Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.“ Şi robul lui s’a tămăduit chiar în ceasul acela.
14Isus S’a dus apoi în casa lui Petru, şi a văzut pe soacra acestuia zăcînd în pat, prinsă de friguri.
15S’a atins de mîna ei, şi au lăsat -o frigurile; apoi ea s’a sculat, şi a început să -I slujească.
16Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvîntul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii,
17ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: ,,El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat boalele noastre.“
