Astăzi citim Geneza capitolele 31 și 32, și Matei capitolul 9:18-38.

Geneza 31-32

Geneza 31
1Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, cari ziceau: ,,Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi -a agonisit el toată bogăţia aceasta.“
2Iacov s’a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.
3Atunci Domnul a zis lui Iacov: ,,Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.“
4Iacov a trimes de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la cîmp la turma lui.
5El le -a zis: ,,După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.
6Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.
7Şi tatăl vostru m’a înşelat: de zece ori mi -a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i -a îngăduit să mă păgubească.
8Ci cînd zicea el: ,,Mieii pestriţi să fie simbria ta,“ toate oile făceau miei pestriţi. Şi cînd zicea: ,,Mieii bălţaţi să fie simbria ta,“ toate oile făceau miei bălţaţi.
9Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, şi mi -a dat -o mie.
10Pe vremea cînd se înferbîntau oile, eu am ridicat ochii, şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii cari săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi, pestriţi şi seini.
11Şi Îngerul lui Dumnezeu mi -a zis în vis: ,,Iacove!“ ,,Iată-mă“, am răspuns eu.
12El a zis: ,,Ridică ochii, şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, cari sar pe capre şi pe oi, sînt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi -a făcut Laban.
13Eu sînt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stîlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta, şi întoarce-te în ţara ta de naştere.“
14Rahela şi Lea au răspuns, şi i-au zis: ,,Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?
15Nu sîntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne -a vîndut, şi ne -a mîncat şi banii?
16Toată bogăţia, pe care a luat -o Dumnezeu dela tatăl nostru, este a noastră, şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi -a spus Dumnezeu.“
17Iacov s’a sculat, şi a pus pe copiii şi nevestele sale călări pe cămile.
18Şi -a luat toată turma şi toate averile pe cari le avea: turma, pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan.
19Pe cînd Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;
20şi Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l -a înştiinţat de fuga sa.
21A fugit astfel cu tot ce avea; s’a sculat, a trecut Rîul (Eufrat), şi s -a îndreptat spre muntele Galaad.
22A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.
23Laban a luat cu el pe fraţii săi, l -a urmărit cale de şapte zile, şi l -a ajuns la muntele Galaad.
24Dar Dumnezeu S -a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, şi i -a zis: ,,Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!“
25Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi -a întins şi el cortul cu fraţii lui, pe muntele Galaad.
26Atunci Laban a zis lui Iacov: ,,Ce-ai făcut? Pentruce m’ai înşelat, şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia?
27Pentruce ai fugit pe ascuns, m’ai înşelat, şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cîntecelor, în sunet de timpane şi alăută.
28Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat.
29Mîna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi -a zis în noaptea trecută: ,,Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!“
30Dar acum, odată ce ai plecat, pentrucă te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?“
31Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: ,,Am fugit, fiindcă mi-era frică, gîndindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.
32Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce -i la mine din ale tale, şi ia-ţi -l.“ Iacov nu ştia că Rahela îi furase.
33Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe, şi n’a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii, şi a intrat în cortul Rahelii.
34Rahela luase idolii, îi pusese subt samarul cămilei, şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n’a găsit nimic.
35Ea a zis tatălui său: ,,Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta; căci mi -a venit rînduiala femeilor.“ A căutat peste tot, dar n’a găsit idolii.
36Iacov s’a mîniat, şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvîntul, şi i -a zis: ,,Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atîta înverşunare?
37Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amîndoi!
38Iată, am stat la tine două zeci de ani; oile şi caprele nu ţi s’au stărpit, şi n’am mîncat berbeci din turma ta.
39Nu ţi-am adus acasă vite sfăşiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea.
40Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi.
41Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, şi şase ani pentru turma ta, şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.
42Dacă n’aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mîinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mîinilor mele, şi ieri noapte a rostit judecata.“
43Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: ,,Fiicele acestea sînt fiicele mele, copiii aceştia sînt copiii mei, turma aceasta este turma mea, şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe cari i-au născut?
44Vino, să facem amîndoi un legămînt, şi legămîntul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine!“
45Iacov a luat o piatră, şi a pus -o ca stîlp de aducere aminte.
46Iacov a zis fraţilor săi: ,,Strîngeţi pietre.“ Ei au strîns petre, şi au făcut o movilă; şi au mîncat acolo pe movilă.
47Laban a numit -o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), şi Iacov a numit -o Galed (Movila mărturiei).
48Laban a zis: ,,Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!“ Deaceea i-au pus numele Galed.
49Se mai numeşte şi Miţpa (Veghiere), pentrucă Laban a zis: ,,Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, cînd ne vom pierde din vedere unul pe altul.
50Dacă vei asupri pe fetele mele, şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine.“
51Laban a zis lui Iacov: ,,Iată movila aceasta, şi iată stîlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.
52Movila aceasta să fie martoră şi stîlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stîlpul acesta, ca să ne facem rău.
53Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.“ Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.
54Iacov a adus o jertfă pe munte, şi a poftit pe fraţii lui să mănînce; ei au mîncat, şi au rămas toată noaptea pe munte.
55Laban s’a sculat disdedimineaţă, şi -a sărutat nepoţii şi fetele, şi i -a binecuvîntat. Apoi a plecat şi s’a întors la locuinţa lui.

Geneza 32
1Iacov şi -a văzut de drum; şi l-au întîlnit îngerii lui Dumnezeu.
2Cînd i -a văzut, Iacov a zis: ,,Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită).
3Iacov a trimes înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir, în ţinutul lui Edom.
4El le -a dat porunca următoare: ,,Iată ce să spuneţi domnului meu Esau: ,,Aşa vorbeşte robul tău Iacov: ,,Am locuit la Laban, şi am rămas la el pînă acum;
5am boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimet să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta.“
6Solii s’au întors înapoi la Iacov, şi au zis: ,,Ne-am dus la fratele tău Esau; şi el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni.“
7Iacov s’a spăimîntat foarte mult, şi l -a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe cari -i avea cu el, oile, boii şi cămilele,
8şi a zis: ,,Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămînea, va putea să scape.“
9Iacov a zis: ,,Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: ,,Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!
10Eu sînt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat -o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere.
11Izbăveşte-mă, Te rog, din mîna fratelui meu, din mîna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.
12Şi Tu ai zis: ,,Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămînţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.“
13Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el, şi a pus de -o parte, ca dar pentru fratele său Esau:
14două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi două zeci de berbeci,
15treizeci de cămile alăptătoare cu mînjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.
16Le -a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, şi a poruncit robilor săi: ,,Treceţi înaintea mea, şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.“
17A dat celui dintîi porunca următoare: ,,Cînd te va întîlni fratele meu Esau, şi te va întreba: ,,Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?“
18să răspunzi: ,,A robului tău Iacov; ea este un dar, trimes domnului meu Esau; şi el însuş vine în urma noastră.“
19A dat aceeaş poruncă celui de al doilea, celui de al treilea, şi tuturor celor ce mînau turmele: ,,Aşa să vorbiţi domnului meu Esau, cînd îl veţi întîlni.
20Să spuneţi: ,,Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.“ Căci îşi zicea el: ,,Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă.“
21Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
22Tot în noaptea aceea s’a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe, şi pe cei unsprezece copii ai lui, şi a trecut vadul Iabocului.
23I -a luat, i -a trecut pîrîul, şi a trecut tot ce avea.
24Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s’a luptat cu el pînă în revărsatul zorilor.
25Văzînd că nu -l poate birui, omul acesta l -a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s’a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el.
26Omul acela a zis: ,,Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.“ Dar Iacov a răspuns: ,,Nu Te voi lăsa să pleci pînă nu mă vei binecuvînta.“
27Omul acela i -a zis: ,,Cum îţi este numele?“ ,,Iacov,“ a răspuns el.
28Apoi a zis: ,,Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Celce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor.“
29Iacov l -a întrebat: ,,Spune-mi, Te rog, numele Tău.“ El a răspuns: ,,Pentru ce Îmi ceri numele?“ Şi l -a binecuvîntat acolo.
30Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); ,,căci“, a zis el, ,,am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuş am scăpat cu viaţă.“
31Răsărea soarele cînd a trecut pe lîngă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.
32Iată de ce, pînă în ziua de azi, Israeliţii nu mănîncă vîna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vînă.

Matei 9:18-38

18Pe cînd le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s’a închinat, şi I -a zis: ,,Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mînile peste ea, şi va învia.“
19Isus S’a sculat, şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui.
20Şi iată o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge, a venit pe dinapoi, şi s’a atins de poala hainei Lui.
21Căci îşi zicea ea: ,,Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.“
22Isus S’a întors, a văzut -o, şi i -a zis: ,,Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te -a tămăduit.“ Şi s’a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.
23Cînd a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii, şi cînd a văzut pe ceice cîntau din fluier, şi gloata bocind,
24le -a zis: ,,Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n’a murit, ci doarme!“ Ei îşi băteau joc de El.
25Dar, dupăce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înlăuntru, a luat pe fetiţă de mînă, şi fetiţa s -a sculat.
26Şi s’a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.
27Cînd a plecat de acolo, s’au luat după Isus doi orbi, cari strigau şi ziceau: ,,Ai milă de noi, Fiul lui David!“
28După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le -a zis: ,,Credeţi că pot face lucrul acesta?“ ,,Da, Doamne“, I-au răspuns ei.
29Atunci S’a atins de ochii lor, şi a zis: ,,Facă-vi-se după credinţa voastră!“
30Şi li s’au deschis ochii. Isus le -a poruncit cu tot dinadinsul şi le -a zis: ,,Vedeţi, să nu ştie nimeni.“
31Dar ei, cum au ieşit afară, au răspîndit vestea despre El în tot ţinutul acela.
32Pe cînd plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit.
33După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: ,,Niciodată nu s’a văzut aşa ceva în Israel!“
34Dar Fariseii ziceau: ,,Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!“
35Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecînd orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.
36Cînd a văzut gloatele, I s’a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi cari n’au păstor.
37Atunci a zis ucenicilor Săi: ,,Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii!
38Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.“

The Ianuarie 13, 2008 - Biblia într-un an by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.