Astăzi citim Geneza capitolele 33, 34 și 35, și Matei capitolul 10:1-20
Geneza 33-35
Geneza 33
1Iacov a ridicat ochii, şi s’a uitat; şi iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela, şi cele două roabe.
2A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, şi la urmă pe Rahela cu Iosif.
3El însuş a trecut înaintea lor; şi s’a aruncat cu faţa la pămînt de şapte ori, pînă ce s’a apropiat de tot de fratele său.
4Esau a alergat înaintea lui; l -a îmbrăţişat, i s’a aruncat pe grumaz, şi l -a sărutat. Şi au plîns.
5Esau, ridicînd ochii, a văzut femeile şi copiii, şi a zis: ,,Cine sînt aceia?“ Şi Iacov a răspuns: ,,Sînt copiii, pe cari i -a dat Dumnezeu robului tău.“
6Roabele s’au apropiat, cu copiii lor, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt;
7Lea şi copiii ei deasemenea s’au apropiat, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt; în urmă s’au apropiat Iosif şi Rahela şi s’au aruncat cu faţa la pămînt.
8Esau a zis: ,,Ce ai de gînd să faci cu toată tabăra aceea pe care am întîlnit -o?“ Şi Iacov a răspuns: ,,Voiesc să capăt trecere cu ea înaintea domnului meu.“
9Esau a zis: ,,Eu am din belşug, păstrează, frate, ce este al tău.“
10Şi Iacov a răspuns: ,,Nu; te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mîna mea; căci m’am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, şi tu m’ai primit cu bunăvoinţă.
11Primeşte deci darul meu, care ţi -a fost adus, fiindcă Dumnezeu m’a umplut de bunătăţi, şi am de toate.“ Astfel a stăruit de el, şi Esau a primit.
12Esau a zis: ,,Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.“
13Iacov i -a răspuns: ,,Domnul meu vede că copiii sînt micşori, şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri.
14Domnul meu s’o ia înaintea robului său; şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, pînă voi ajunge la domnul meu în Seir.“
15Esau a zis: ,,Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.“ Şi Iacov a răspuns: ,,Pentruce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere înaintea ta, domnul meu!“
16În aceeaş zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.
17Iacov a plecat mai departe la Sucot. Şi -a zidit o casă, şi a făcut colibi pentru turme. Deaceea s’a dat locului aceluia numele Sucot (Colibi).
18La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem, în ţara Canaan, şi a tăbărît înaintea cetăţii.
19Partea de ogor, pe care îşi întinsese cortul, a cumpărat -o dela fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita.
20Şi acolo, a ridicat un altar, pe care l -a numit El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).
Geneza 34
1Dina, fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieşit să vadă pe fetele ţării.
2Ea a fost zărită de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mîna pe ea, s’a culcat cu ea şi a necinstit -o.
3S’a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata, şi a căutat s’o liniştească.
4După aceea Sihem a zis tatălui său Hamor: ,,Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!“
5Iacov a aflat că -i necinstise pe fiică-sa Dina; şi fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut pînă la întoarcerea lor.
6Hamor, tatăl lui Sihem, s’a dus la Iacov ca să -i vorbească.
7Dar cînd s’au întors fiii lui Iacov dela păşune, şi au auzit lucrul acesta, s’au supărat şi s’au mîniat foarte tare; pentrucă Sihem săvîrşise o mişelie în Israel, culcîndu-se cu fata lui Iacov: aşa ceva n’ar fi trebuit să se facă niciodată.
8Hamor le -a vorbit astfel: ,,Fiul meu Sihem s’a lipit cu toată inima de fata voastră; vă rog, daţi -i -o de nevastă,
9şi încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre, şi luaţi pentru voi pe ale noastre.
10Locuiţi cu noi; ţara vă stă înainte, rămîneţi în ea, faceţi negoţ şi cumpăraţi pămînturi în ea.“
11Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: ,,Să capăt trecere înaintea voastră, şi vă voi da ce-mi veţi cere.
12Cereţi-mi o zestre cît de mare şi cît de multe daruri, şi voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.“
13Fiii lui Iacov au răspuns, şi au vorbit cu vicleşug lui Sihem şi tatălui său Hamor, pentrucă Sihem necinstise pe sora lor Dina.
14Ei i-au zis: ,,Este un lucru pe care nu -l putem face să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur; căci ar fi o ocară pentru noi.
15Nu ne vom învoi la aşa ceva decît dacă vă faceţi şi voi ca noi, şi dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur.
16Atunci vă vom da pe fetele noastre, şi vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi, şi vom face împreună un singur norod.
17Dar dacă nu voiţi să ne ascultaţi şi să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata şi vom pleca.“
18Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor.
19Tînărul n’a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov, şi era cel mai bine văzut în casa tatălui său.
20Hamor şi fiul lui Sihem s’au dus la poarta cetăţii, şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor:
21,,Oamenii aceştia au gînduri de pace faţă de noi; să rămînă dar în ţară, şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor, şi le vom da de neveste pe fetele noastre.
22Dar oamenii aceştia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decît dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum şi ei înşişi sînt tăiaţi împrejur.
23Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămînă la noi.“
24Toţi ceice treceau pe poarta cetăţii, au ascultat pe Hamor şi pe fiul său Sihem; şi toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi ceice treceau pe poarta cetăţii.
25A treia zi, pe cînd sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, s’au năpustit asupra cetăţii, care se credea în linişte, şi au ucis pe toţi bărbaţii.
26Au trecut de asemenea prin ascuţişul săbiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, şi au ieşit afară.
27Fiii lui Iacov s’au aruncat asupra celor morţi, şi au jăfuit cetatea, pentrucă necinstiseră pe sora lor.
28Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe cîmp;
29le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele, şi tot ce se găsea în case.
30Atunci Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: ,,Voi m’aţi nenorocit, făcîndu-mă urît locuitorilor ţării, Cananiţilor şi Feresiţilor. N’am supt porunca mea decît un mic număr de oameni; ei se vor strînge împotriva mea, mă vor bate, şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.“
31Ei au răspuns: ,,Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?“
Geneza 35
1Dumnezeu a zis lui Iacov: ,,Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo, şi ridică acolo un altar Dumnezeului, care ţi S’a arătat cînd fugeai de fratele tău Esau.“
2Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: ,,Scoateţi dumnezeii străini cari sînt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă, şi schimbaţi-vă hainele,
3ca să ne sculăm, şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m’a ascultat în ziua necazului meu, şi care a fost cu mine în călătoria, pe care am făcut -o.“
4Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini, cari erau în mînile lor, şi cerceii pe cari -i purtau în urechi. Iacov i -a îngropat în pămînt supt stejarul de lîngă Sihem.
5Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s’a răspîndit peste cetăţile, cari -i înconjurau, aşa că locuitorii lor n’au urmărit pe fiii lui Iacov.
6Iacov şi toţi ceice erau cu el, au ajuns la Luz, adică Betel, în ţara Canaan.
7A zidit acolo un altar, şi a numit locul acela: ,,El-Betel“ (Dumnezeul Betelului), căci acolo i se descoperise Dumnezeu, cînd fugea de fratele său.
8Debora, doica Rebecii, a murit; şi a fost îngropată mai jos de Betel, subt stejarul căruia i s’a pus numele: ,,Stejarul jalei.“
9Dumnezeu S’a arătat iarăş lui Iacov, după întoarcerea lui din Padan-Aram, şi l -a binecuvîntat.
10Dumnezeu i -a zis: ,,Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel.“ Şi i -a pus numele Israel.
11Dumnezeu i -a zis: ,,Eu sînt Dumnezeul Cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine, şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale.
12Ţie îţi voi da ţara pe care am dat -o lui Avraam şi lui Isaac, şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.“
13Dumnezeu S’a înălţat dela el, în locul unde îi vorbise.
14Şi Iacov a ridicat un stîlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stîlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură, şi a turnat untdelemn.
15Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel.
16Apoi au plecat din Betel; şi mai era o depărtare bunicică pînă la Efrata, cînd Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea;
17şi în timpul durerilor naşterii, moaşa i -a zis: ,,Nu te teme, căci mai ai un fiu!“
18Şi pe cînd îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i -a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele): dar tatăl său l -a numit Beniamin (Fiul dreptei).
19Rahela a murit, şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.
20Iacov a ridicat un stîlp pe mormîntul ei: acesta este stîlpul depe mormîntul Rahelei, care este şi azi.
21Israel a plecat mai departe; şi şi -a întins cortul dincolo de Migdal-Eder.
22Pe cînd locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s’a dus şi s’a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat.
23Fiii Leii: Ruben, întîiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, şi Zabulon. -
24Fiii Rahelii: Iosif şi Beniamin.
25Fiii Bilhei, roaba Rahelii: Dan şi Neftali. -
26Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad şi Aşer. Aceştia sînt fiii lui Iacov, cari i s’au născut în Padan-Aram.
27Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre la Chiriat-Arba, care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac.
28Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sutăoptzeci de ani.
29Isaac şi -a dat duhul şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său, bătrîn şi sătul de zile. Fiii săi Esau şi Iacov l-au îngropat.
Matei 10:1-20
Matei 10
1Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le -a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.
2Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintîi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;
3Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;
4Simon Cananitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vîndut pe Isus.
5Aceştia sînt cei doisprezece, pe cari i -a trimes Isus, după ce le -a dat învăţăturile următoare: Să nu mergeţi pe calea păgînilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor;
6ci să mergeţi mai de grabă la oile pierdute ale casei lui Israel.
7Şi pe drum, propovăduiţi, şi ziceţi: ,,Împărăţia cerurilor este aproape!“
8Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.
9Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brîele voastre,
10nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.
11În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămîneţi la el pînă veţi pleca.
12La intrarea voastră în casă, uraţi -i de bine;
13şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
14Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.“
15Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decît pentru cetatea aceea.
16Iată, Eu vă trimet ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.
17Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor, şi vă vor bate în sinagogile lor.
18Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor.
19Dar, cînd vă vor da în mîna lor, să nu vă îngrijoraţi, gîndindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela;
20fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.

on 14 January, 2008 at 11:47 pm #
2A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei,
şi la urmă pe Rahela cu Iosif.
Nu stiu de ce, dar asa m-am bucurat cand am vazut ordinea asta…
on 15 January, 2008 at 12:42 am #
damaris »
a pus în frunte lucrurile dispensabile. Cele mai apropiate de inima lui, le-a ținut protejate.