Astăzi citim Geneza capitolele 46, 47 și 48 și Matei capitolul 13:1-30

Geneza 46-48

Geneza 46
1Israel a plecat, cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba, şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său Isaac.
2Dumnezeu a vorbit lui Israel, într’o vedenie noaptea, şi a zis: ,,Iacove! Iacove!“ Israel a răspuns: ,,Iată-mă!“
3Şi Dumnezeu a zis: ,,Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te pogori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare.
4Eu însumi Mă voi pogorî cu tine în Egipt, şi Eu însumi te voi scoate iarăş de acolo; iar Iosif îţi va închide ochii.“
5Iacov a părăsit Beer-Şeba; şi fiii lui Israel au pus pe tatăl lor Iacov, cu copilaşii şi nevestele lor, în carele pe cari le trimesese Faraon ca să -l ducă.
6Şi-au luat şi turmele şi averile, pe cari le agonisiseră în ţara Canaanului. Şi Iacov s’a dus în Egipt, cu toată familia lui.
7A luat cu el în Egipt pe fiii lui şi pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui şi pe fiicele fiilor lui, şi pe toată familia lui.
8Iată numele fiilor lui Israel, cari au venit în Egipt. Iacov şi fiii lui. Întîiul născut al lui Iacov: Ruben.
9Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.
10-Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu dintr’o femeie Cananită.
11-Fiii lui Levi: Gherşon, Chehat, şi Merari. -
12Fiii lui Iuda: Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zarah; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului. Fiii lui Pereţ au fost: Heţron şi Hamul. -
13Fiii lui Isahar: Tola, Puva, Iov şi Şimron. -
14Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel.
15Aceştia sînt fiii, pe cari i -a născut lui Iacov Lea în Padan-Aram, împreună cu fiică-sa Dina. Fiii şi fiicele lui alcătuiau în totul treizeci şi trei de inşi.
16Fiii lui Gad: Ţifion, Haggi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areeli. -
17Fiii lui Aşer: Imna, Işva, Işvi şi Beria; şi Serah, sora lor. Şi fiii lui Beria: Heber şi Malchiel.
18Aceştia sînt fiii Zilpei, pe care o dăduse Laban fetei sale Lea; pe aceştia i -a născut ea lui Iacov. În totul şaisprezece inşi.
19Fiii Rahelei, nevasta lui Iacov: Iosif şi Beniamin. -
20Lui Iosif i s’au născut, în ţara Egiptului: Manase şi Efraim, pe cari i -a născut Asnat fata lui Poti-Fera, preotul lui On. -
21Fiii lui Beniamin; Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard.
22Aceştia sînt fiii Rahelei, pe cari i -a născut lui Iacov. În totul patrusprezece inşi.
23Fiii lui Dan: Huşim.
24Fiii lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem.
25Aceştia sînt fiii Bilhei, pe care o dăduse Laban fetei sale Rahela; şi pe aceştia i -a născut ea lui Iacov. În totul, şapte inşi.
26Sufletele cari au venit cu Iacov în Egipt şi cari ieşiseră din el, erau în totul şasezeci şi şase, fără să numărăm nevestele fiilor lui Iacov.
27Şi Iosif avea doi fii, cari i se născuseră în Egipt. -Toate sufletele din familia lui Iacov, cari au venit în Egipt, erau în număr de şaptezeci.
28Iacov a trimes pe Iuda înainte la Iosif, ca să -i dea de ştire să -i iasă înainte în Gosen.
29Şi au venit în ţinutul Gosen. Iosif şi -a pregătit carul şi s’a suit ca să se ducă în Gosen, în întîmpinarea tatălui său Israel. Cum l -a văzut, s’a aruncat pe gîtul lui, şi a plîns multă vreme pe gîtul lui.
30Israel a zis lui Iosif: ,,Acum pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa, şi tu tot mai trăieşti.“
31Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: ,,Mă duc să înştiinţez pe Faraon, şi să -i spun: ,Fraţii mei şi familia tatălui meu, cari erau în ţara Canaan, au venit la mine.
32Oamenii aceştia sînt păstori, căci cresc vite; ei şi-au adus oile şi boii, şi tot ce este al lor.“
33Şi, cînd vă va chema Faraon şi vă va întreba: ,,Cu ce vă îndeletniciţi?“
34voi să răspundeţi: ,,Robii tăi au crescut vite, din tinereţa noastră pînă acum, atît noi cît şi părinţii noştri.` În felul acesta, veţi locui în ţinutul Gosen, căci toţi păstorii sînt o urîciune pentru Egipteni.“

Geneza 47
1Iosif s’a dus să înştiinţeze pe Faraon, şi i -a spus: ,,Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii, şi cu tot avutul lor; şi sînt în ţinutul Gosen.“
2A luat pe cinci din fraţii lui, şi i -a adus înaintea lui Faraon.
3Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: ,,Cu ce vă îndeletniciţi?“ Ei au răspuns lui Faraon: ,,Robii tăi sînt păstori, cum erau şi părinţii noştri.“
4Şi au mai zis lui Faraon: ,,Noi am venit ca să locuim o vreme aici în ţară, pentrucă nu mai este păşune pentru oile robilor tăi, şi este o mare foamete în ţara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ţinutul Gosen.“
5Faraon a zis lui Iosif: ,,Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.
6Ţara Egiptului este deschisă înaintea ta; aşează pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Gosen; şi dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune -i în fruntea turmelor mele.“
7Iosif a adus pe tatăl său Iacov, şi l -a înfăţişat înaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvîntat pe Faraon.
8Faraon a întrebat pe Iacov: ,,Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?“
9Iacov a răspuns lui Faraon: ,,Zilele anilor călătoriei mele sînt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele, şi n’au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, în timpul călătoriei lor.“
10Iacov a binecuvîntat iarăş pe Faraon, şi a plecat dinaintea lui Faraon.
11Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi, şi le -a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.
12Iosif a hrănit cu pîne pe tatăl său, pe fraţii săi, şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.
13Nu mai era pîne în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului tînjeau, din pricina foametei.
14Iosif a strîns tot argintul, care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, în schimbul grîului, pe care -l cumpărau oamenii, şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon.
15Cînd s’a sfîrşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi Egiptenii au venit la Iosif, şi au zis: ,,Dă-ne pîne! Pentruce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.“
16Iosif a zis: ,,Daţi vitele voastre, şi vă voi da pîne în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.“
17Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le -a dat pîne în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi, şi în schimbul măgarilor. Le -a dat astfel pîne în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor.
18Dupăce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor, şi i-au zis: ,,Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s’a sfîrşit, şi turmele de vite au trecut în stăpînirea domnului nostru; nu mai rămîn înaintea domnului nostru de cît trupurile şi pămînturile noastre.
19Pentruce să murim subt ochii tăi, noi şi pămînturile noastre? Cumpără-ne împreună cu pămînturile noastre în schimbul pînii, şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pămînturile noastre. Dă-ne sămînţă să sămănăm, ca să trăim şi să nu murim, şi să nu ne rămînă pămînturile pustii.“
20Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pămînturile Egiptului; căci Egiptenii şi-au vîndut fiecare ogorul, pentrucă îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpînirea lui Faraon.
21Cît despre popor, l -a mutat în cetăţi, dela o margine hotarelor Egiptului pînă la cealaltă.
22Numai pămînturile preoţilor nu le -a cumpărat, pentrucă era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoţilor, cari trăiau din venitul pe care li -l dădea Faraon: de aceea ei nu şi-au vîndut pămînturile.
23Iosif a zis poporului: ,,V’am cumpărat azi cu pămînturile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămînţă, ca să puteţi sămăna pămîntul.
24La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi vă vor rămînea vouă, ca să sămănaţi ogoarele, şi să vă hrăniţi împreună cu copiii voştri şi cu cei ce sînt în casele voastre.“
25Ei au zis: ,,Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, şi vom fi robi ai lui Faraon.“
26Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare pînă în ziua de azi, şi după care, a cincea parte din venitu pămînturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pămînturile preoţilor nu sînt ale lui Faraon.
27Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s’au înstărit, au crescut şi s’au înmulţit foarte mult.
28Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.
29Cînd s’a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif, şi i -a zis: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mîna subt coapsa mea, şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi în Egipt.
30Ci cînd mă voi culca lîngă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt, şi să mă îngropi în mormîntul lor.“ Iosif a răspuns: ,,Voi face după cuvîntul tău.“
31Iacov a zis: ,,Jură-mi.“ Şi Iosif i -a jurat. Apoi Israel s’a plecat cu faţa pe căpătîiul patului.

Geneza 48
1După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: ,,Tatăl tău este bolnav.“ Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.
2Au dat de ştire lui Iacov, şi i-au spus: ,,Iată că fiul tău Iosif vine la tine.“ Şi Israel şi -a adunat puterile, şi s’a aşezat pe pat.
3Iacov a zis lui Iosif: ,,Dumnezeul Cel Atotputernic mi S’a arătat la Luz, în ţara Canaan, şi m’a binecuvîntat.
4El mi -a zis: ,,Te voi face să creşti, te voi înmulţi, şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s’o stăpînească pentru totdeauna.
5Acum, cei doi fii, cari ţi s’au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.
6Dar copiii, pe cari i-ai născut după ei, vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire.
7La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lîngă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; şi am îngropat -o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.“
8Israel s’a uitat la fiii lui Iosif, şi a zis: ,,Cine sînt aceştia?“
9Iosif a răspuns tatălui său: ,,Sînt fiii mei, pe cari mi i -a dat Dumnezeu aici.“ Israel a zis: ,,Apropie -i, te rog, de mine, ca să -i binecuvintez.“
10Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrîneţă, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i -a apropiat de el; şi Israel i -a sărutat, şi i -a îmbrăţişat.
11Israel a zis lui Iosif: ,,Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu m’a făcut să-ţi văd şi sămînţa.“
12Iosif i -a dat la o parte de lîngă genunchii tatălui său, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.
13Apoi Iosif i -a luat pe amîndoi, pe Efraim cu mîna dreaptă, la stînga lui Israel, şi pe Manase cu mîna stîngă, la dreapta lui Israel, şi i -a adus aproape de el.
14Israel şi -a întins mîna dreaptă şi a pus -o pe capul lui Efraim, care era cel mai tînăr, iar mîna stîngă a pus -o pe capul lui Manase; înadins şi -a încrucişat mînile astfel, căci Manase era cel dintîi născut.
15A binecuvîntat pe Iosif, şi a zis: ,,Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul, care m’a călăuzit de cînd m’am născut, pînă în ziua aceasta,
16Îngerul, care m’a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!“
17Lui Iosif nu i -a venit bine cînd a văzut că tatăl său îşi pune mîna dreaptă pe capul lui Efraim; deaceea a apucat mîna tatălui său, ca s’o ia de pe capul lui Efraim, şi s’o îndrepte pe al lui Manase.
18Şi Iosif a zis tatălui său: ,,Nu aşa, tată, căci acela este cel întîi născut; pune-ţi mîna dreaptă pe capul lui.“
19Tatăl său n’a vrut, ci a zis: ,,Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decît el; şi sămînţa lui va ajunge o ceată de neamuri.“
20El i -a binecuvîntat în ziua aceea, şi a zis: ,,Numele tău îl vor întrebuinţa Israeliţii cînd vor binecuvînta, zicînd: ,Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S’a purtat cu Efraim şi cu Manase!“ Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.
21Israel a zis lui Iosif: ,,Iată că în curînd am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri.
22Îţi dau, mai mult decît fraţilor tăi, o parte, pe care am luat -o din mîna Amoriţilor cu sabia mea şi cu arcul meu.“

Matei 13:1-30

Matei 13
1În aceeaş zi, Isus a ieşit din casă, şi şedea lîngă mare.
2O mulţime de noroade s’au strîns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într’o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm.
3El le -a vorbit despre multe lucruri în pilde, şi le -a zis: ,,Iată, sămănătorul a ieşit să samene.
4Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum, şi au venit păsările şi au mîncat -o.
5O altă parte a căzut pe locuri stîncoase, unde n’avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentrucă n’a găsit un pămînt adînc.
6Dar, cînd a răsărit soarele, s’a pălit; şi, pentrucă n’avea rădăcini, s’a uscat.
7O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, şi au înecat -o.
altă parte a căzut în pămînt bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.
9Cine are urechi de auzit, să audă.“
10Ucenicii s’au apropiat de El, şi I-au zis: ,,De ce le vorbeşti în pilde?“
11Isus le -a răspuns: ,,Pentrucă vouă v’a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le -a fost dat.
12Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar dela cel ce n’are, se va lua chiar şi ce are.
13De aceea le vorbesc în pilde, pentrucă ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
14Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: ,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.
15Căci inima acestui popor s’a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.`
16Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!
17Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe cari le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe cari le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
18Ascultaţi dar ce însemnează pilda sămăntorului.
19Cînd un om aude Cuvîntul privitor la Împărăţie, şi nu -l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost sămănat în inima lui. Acesta este sămînţa căzută lîngă drum.
20Sămînţa căzută în locuri stîncoase, este cel ce aude Cuvîntul, şi -l primeşte îndată cu bucurie;
21dar n’are rădăcină în el, ci ţine pînă la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.
22Sămînţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvînt, şi ajunge neroditor.
23Iar sămînţa căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul şi -l înţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.“
24Isus le -a pus înainte o altă pildă, şi le -a zis: ,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a sămănat o sămînţă bună în ţarina lui.
25Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a sămănat neghină între grîu, şi a plecat.
26Cînd au răsărit firele de grîu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
27Robii stăpînului casei au venit, şi i-au zis: ,Doamne, n’ai sămănat sămînţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?`
28El le -a răspuns: ,Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.` Şi robii i-au zis: ,Vrei dar să mergem s’o smulgem?`
29,Nu`, le -a zis el, ,ca nu cumva, smulgînd neghina, să smulgeţi şi grîul împreună cu ea.
30Lăsaţi-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: ,Smulgeţi întîi neghina, şi legaţi -o în snopi, ca s’o ardem, iar grîul strîngeţi -l în grînarul meu.`

The Ianuarie 19, 2008 - Biblia într-un an by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.