Exod capitolele 1, 2 și 3, Matei capitolul 14:1-21
Exo 1:1-22
(1) Iată numele fiilor lui Israel, intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui:
(2) Ruben, Simeon, Levi, Iuda,
(3) Isahar, Zabulon, Beniamin,
(4) Dan, Neftali, Gad şi Aşer.
(5) Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt.
(6) Iosif a murit, şi toţi fraţii lui, şi toată vîrsta aceea de oameni.
(7) Fiii lui Israel s’au înmulţit, s’au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s’a umplut ţara de ei.
(8) Peste Egipt s’a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif.
(9) El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decît noi.
(10) Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întîmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.”
(11) Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon.
(12) Dar cu cît îl asupreau mai mult, cu atît se înmulţea şi creştea; şi s’au scîrbit de copiii lui Israel.
(13) Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.
(14) Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări depe cîmp: în toate muncile acestea pe cari-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.
(15) Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor Evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua,
(16) şi le-a zis: „Cînd veţi împlini slujba de moaşe pe lîngă femeile Evreilor, şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorîţi; iar dacă este fată, s’o lăsaţi să trăiască.”
(17) Dar moaşele s’au temut de Dumnezeu, şi n’au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.
(18) Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe, şi le-a zis: „Pentruce aţi făcut lucrul acesta, şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?”
(19) Moaşele au răspuns lui Faraon: „Pentrucă femeile Evreilor nu sînt ca Egiptencele; ele sînt vînjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.”
(20) Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s’a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr.
(21) Pentrucă moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.
(22) Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi în rîu pe orice băiat care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.”
Exo 2:1-25
(1) Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.
(2) Femeia aceasta a rămas însărcinată, şi a născut un fiu. A văzut că este frumos, şi l-a ascuns trei luni.
(3) Ne mai putînd să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el, şi l-a aşezat între trestii, pe malul rîului.
(4) Sora copilului pîndea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întîmple.
(5) Fata lui Faraon s’a pogorît la rîu, să se scalde; şi fetele cari o însoţeau se plimbau pe marginea rîului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor, şi a trimes pe roaba ei să-l ia.
(6) L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plîngea. I-a fost milă de el, şi a zis: „Este un copil de al Evreilor!”
(7) Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ţi alăpteze copilul?”
(8) „Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s’a dus şi a chemat pe mama copilului.
(9) Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, şi îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul, şi l-a alăptat.
(10) Copilul a crescut, şi ea l-a adus fetei lui Faraon; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos); „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape.”
(11) În vremea aceea, Moise, crescînd mare, a ieşit pe la fraţii săi, şi a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un Egiptean, care bătea pe un Evreu, unul dintre fraţii lui.
(12) S’a uitat în toate părţile, şi, văzînd că nu este nimeni, a omorît pe Egiptean şi l-a ascuns în nisip.
(13) A ieşit şi în ziua următoare; şi iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce n’avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?”
(14) Şi omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gînd să mă omori şi pe mine, cum ai omorît pe Egipteanul acela?” Moise s’a temut şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.
(15) Faraon a aflat ce se petrecuse, şi căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, şi a locuit în ţara Madian. A şezut lîngă o fîntînă.
(16) Preotul din Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă, şi au umplut jghiaburile ca să adape turma tatălui lor.
(17) Dar au venit păstorii, şi le-au luat la goană. Atunci Moise s’a sculat, le-a ajutat, şi le-a adăpat turma.
(18) Cînd s’au întors ele la tatăl lor Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curînd azi?”
(19) Ele au răspuns: „Un Egiptean ne-a scăpat din mîna păstorilor, şi chiar ne-a scos apă, şi a adăpat turma.”
(20) Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentruce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l să mănînce pîne!”
(21) Moise s’a hotărît să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora.
(22) Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherşom (Sînt străin aici); „căci”, a zis el, „locuiesc ca străin într-o ţară străină.”
(23) După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, şi scoteau strigăte desnădăjduite. Strigătele acestea, pe cari li le smulgea robia, s’au suit pînă la Dumnezeu.
(24) Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov.
(25) Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei.
Exo 3:1-22
(1) Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mînat turma pînă dincolo de pustie, şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
(2) Îngerul Domnului i S’a arătat într’o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s’a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.
(3) Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, şi pentru ce nu se mistuie rugul.”
(4) Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”
(5) Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pămînt sfînt.”
(6) Şi a adăugat: „Eu sînt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.
(7) Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.
(8) M’am pogorît ca să-l izbăvesc din mîna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într’o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile, pe cari le locuiesc Cananiţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii.
(9) Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns pînă la Mine, şi am văzut chinul cu care îi chinuesc Egiptenii.
(10) Acum, vino, Eu te voi trimete la Faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”
(11) Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sînt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”
(12) Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimes: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”
(13) Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, cînd mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: „Dumnezeul părinţilor voştri m’a trimes la voi”; şi mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” ce le voi răspunde?”
(14) Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sînt Cel ce sînt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte „Eu sînt”, m’a trimes la voi.”
(15) Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m’a trimes la voi. Acesta este Numele Meu pentru vecinicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.
(16) Du-te, strînge pe bătrînii lui Israel, şi spune-le: „Mi s’a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: „V’am văzut, şi am văzut ce vi se face în Egipt,
(17) şi am zis: „Vă voi scoate din suferinţa Egiptului, şi vă voi duce în ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, într’o ţară unde curge lapte şi miere.”
(18) Ei vor asculta de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrînii lui Israel, la împăratul Egiptului, şi îi veţi spune: „Domnul, Dumnezeul Evreilor, s’a întîlnit cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru.”
(19) Ştiu că împăratul Egiptului n’are să vă lase să plecaţi decît silit de o mînă puternică.
(20) Eu Îmi voi întinde mîna, şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe cari le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.”
(21) Voi face chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea Egiptenilor; şi, cînd veţi pleca, nu veţi pleca cu mînile goale.
(22) Fiecare femeie va cere dela vecina ei şi dela cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur, şi haine, pe cari le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jăfui astfel pe Egipteni.”
Mat 14:1-21
(1) În vremea aceea, cîrmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus;
(2) şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.”
(3) Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
(4) pentrucă Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai de nevastă.”
(5) Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.
(6) Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.
(7) Deaceea i-a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere.
(8) Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”
(9) Împăratul s’a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
(10) Şi a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă.
(11) Capul a fost adus într’o farfurie, şi dat fetei, care l-a dus la mamă-sa.
(12) Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s’au dus de au dat de ştire lui Isus.
(13) Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într’o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într’un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s’au luat după El pe jos.
(14) Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s’a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
(15) Cînd s’a înserat, ucenicii s’au apropiat de El, şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare.”
(16) „N’au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănînce.”
(17) Dar ei I-au zis: „N’avem aici decît cinci pîni şi doi peşti.”
(18) Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.”
(19) Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
(20) Toţi au mîncat şi s’au săturat; şi s’au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri.
(21) Ceice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
