Exod capitolele 21 și 22, Matei capitolul 19

Exod 21

1 „Iată legile pe care le vei pune înaintea lor:

2 Dacă vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob; dar în al şaptelea să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire.

3 Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevastă-sa împreună cu el.

4 Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur.

5 Dacă robul va zice: „Eu îi iubesc pe stăpânul meu, pe nevastă-mea şi copiii mei şi nu vreau să ies slobod”,

6 atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii, şi stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui.

7 Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii.

8 Dacă nu va place stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul.

9 Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor.

10 Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul ei de soţie.

11 Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi fără nici o despăgubire, fără să dea bani.

12 Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.

13 Dacă nu i-a întins laţuri şi dacă Dumnezeu l-a făcut să-i cadă în mână, îţi voi Hotărâ un loc unde va putea să fugă.

14 Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la altarul Meu să-l smulgi ca să fie omorât.

15 Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.

16 Cine va fura un om şi-l va vinde sau îl va ţine în mâinile lui, să fie pedepsit cu moartea.

17 Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.

18 Dacă se vor certa doi oameni şi unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat,

19 cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit, dacă celălalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să-l îngrijească până la vindecare.

20 Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat fie femeie, şi robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit.

21 Dar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul lui.

22 Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii şi pe care o vor plăti după Hotărârea judecătorilor.

23 Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă,

24 ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,

25 arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.

26 Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui.

27 Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui să-i dea drumul.

28 Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit.

29 Dar dacă boul avea dinainte obiceiul să împungă şi stăpânul fusese înştiinţat de lucrul acesta şi nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea.

30 Dacă i se pune stăpânului un preţ pentru răscumpărarea vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere.

31 Când boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta;

32 dar dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat fie femeie, să se dea trei sicli din argint stăpânului robului şi boul să fie ucis cu pietre.

33 Dacă un om descopere o groapă sau dacă un om sapă o groapă şi n-o acopere şi cade în ea un bou sau un măgar,

34 stăpânul gropii să plătească stăpânului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui.

35 Dacă boul unui om împunge boul unui alt om şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort.

36 Dar dacă se ştia că boul avea dinainte obiceiul să împungă şi stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.

Exod 22

1 Dacă un om fură un bou sau o oaie şi îl taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.

2 Dacă hoţul este prins spărgând şi e lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el;

3 dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut rob, ca despăgubire pentru furtul lui;

4 dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar sau oaie, se găseşte încă viu în mâinile lui, să dea îndoit înapoi.

5 Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui.

6 Dacă izbucneşte un foc şi întâlneşte mărăcini în cale şi arde grâul în snopi sau în picioare, sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.

7 Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit.

8 Dacă hoţul nu se găseşte, stăpânul casei să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său.

9 În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut, despre care se va zice: „Uite-l!” - pricina amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu; acela pe care-l va osîndi Dumnezeu trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.

10 Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie sau un dobitoc oarecare să i-l păstreze şi dobitocul moare, îşi strică un mădular sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva,

11 să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părţi; şi cel ce a păstrat dobitocul, va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta şi celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.

12 Dar dacă dobitocul a fost furat de la el, va fi dator faţă de stăpânul lui să i-l înlocuiască.

13 Dacă dobitocul a fost sfîşiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă şi nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfîşiat.

14 Dacă un om împrumută altuia o vită şi vita îşi strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească.

15 Dacă stăpânul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi deajuns.

16 Dacă un om înşală pe o fată nelogodită şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă.

17 Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei cuvenite fetelor.

18 Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.

19 Oricine se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea.

20 Cine aduce jertfe altor dumnezei decât numai Domnului, să fie nimicit cu desăvârşire.

21 Să nu chinuieşti pe străin şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

22 Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan.

23 Dacă-i asupreşti şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;

24 mânia Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve şi copiii voştri vor rămâne orfani.

25 Dacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar şi să nu ceri camătă de la el.

26 Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui;

27 căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu Sunt milostiv.

28 Să nu huleşti pe Dumnezeu şi să nu blestemi pe mai marele poporului tău.

29 Să nu pregeţi să-Mi aduci pîrga secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul-născut din fiii tăi.

30 Să-Mi dai şi întâiul-născut al vacii tale şi al oii tale; să rămână şapte zile cu mamă-sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci.

31 Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mâncaţi carne sfîşiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la cîni.

Matei 19

1 După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galilea, şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.

2 După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.

3 Fariseii au venit la El, şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?”

4 Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,

5 şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?”

6 Aşa că nu mai Sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”

7 „Pentru ce dar” I-au zis ei „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s-o lase?”

8 Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa.

9 Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, în afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.”

10 Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”

11 El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.

12 Fiindcă Sunt fameni, care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; Sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni; şi Sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.”

13 Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei, şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.

14 Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.”

15 După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

16 Atunci s-a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”

17 El i-a răspuns: „Dece mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”

18 „Cari?” I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi: să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;

19 să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

20 Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?”

21 „Dacă vrei să fii desăvârşit” i-a zis Isus „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.”

22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.

23 Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.

24 Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.”

25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot, şi au zis: „Cine poate, atunci să fie mântuit?”

26 Isus S-a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile Sunt cu putinţă.”

27 Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot, şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?”

28 Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

29 Şi ori şi cine a lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică.

30 Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi