Astăzi citim Geneza capitolele 10, 11 și 12 și Matei capitolul 4

Geneza 10-12

Geneza 10
1Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. După potop li s’au născut fii.
2Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.
3Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.
4Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim, şi Dodanim.
5Dela ei se trag popoarele din ţările neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.
6Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. -
7Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.
8Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pămînt.
9El a fost un viteaz vînător înaintea Domnului; iată de ce se zice: ,,Ca Nimrod, viteaz vînător înaintea Domnului.“
10El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.
11Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah
12şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. -
13Miţraim a născut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi,
14Patrusimi, Casluhimi, (din cari au ieşit Filistenii) şi pe Caftorimi.
15Canaan a născut pe Sidon, întîiul lui născut, şi pe Het;
16şi pe Iebusiţi, pe Amoriţi, pe Ghirgasiţi,
17pe Heviţi, pe Archiţi, pe Siniţi,
18pe Arvadiţi, pe Ţemariţi, pe Hamatiţi. În urmă, familiile Cananiţilor s’au împrăştiat.
19Hotarele Cananiţilor se întindeau dela Sidon, cum mergi spre Gherar, pînă la Gaza, şi cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, pînă la Leşa.
20Aceştia sînt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
21Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber, şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s’au născut fii.
22Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram.
23Fii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş.
24Arpacşad a născut pe Şelah; şi Şelah a născut pe Eber.
25Lui Eber i s’au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit aşa pentru că pe vremea lui s’a împărţit pămîntul; iar numele fratelui său era Ioctan.
26Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah,
27pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla,
28pe Obal, pe Abimael, pe Seba,
29pe Ofir, pe Havila, şi pe Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.
30Ei au locuit dela Meşa, cum mergi spre Sefar, pînă la muntele răsăritului.
31Aceştia sînt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
32Acestea sînt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei au ieşit neamurile cari s’au răspîndit pe pămînt după potop.

Geneza 11
1Tot pămîntul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
2Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o cîmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.
3Şi au zis unul către altul: ,,Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc.“ Şi cărămida le -a ţinut loc de piatră, iar smoala le -a ţinut loc de var.
4Si au mai zis: ,,Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vîrf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pămîntului.“
5Domnul S’a pogorît să vadă cetatea şi turnul, pe care -l zideau fiii oamenilor.
6Şi Domnul a zis: ,,Iată, ei sînt un singur popor, şi toţi au aceeaş limbă; şi iacă de ce s’au apucat; acum nimic nu i-ar împedeca să facă tot ce şi-au pus în gînd.
7Haidem! să Ne pogorîm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.“
8Şi Domnul i -a împrăştiat de acolo pe toată faţa pămîntului; aşa că au încetat să zidească cetatea.
9De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pămînt, şi de acolo i -a împrăştiat Domnul pe toată faţa pămîntului.
10Iată spiţa neamului lui Sem. La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.
11După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cincisute de ani; şi a născut fii şi fiice.
12La vrîsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.
13După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.
14La vrîsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber.
15După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.
16La vîrsta de treizeci şi patru de ani, Eber a născut pe Peleg.
17După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patrusute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
18La vîrsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu.
19După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit douăsute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.
20La vîrsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug.
21După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit douăsute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.
22La vîrsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor.
23După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
24La vîrsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah.
25După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.
26La vîrsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran.
27Iată spiţa neamului lui Terah. Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. -Haran a născut pe Lot.
28Şi Haran a murit în faţa tatălui său Terah, în ţara în care se născuse, în Ur în Haldea. -
29Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, şi numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi.
30Sarai era stearpă: n’avea copii deloc.
31Terah a luat pe fiul său Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, noru-sa, nevasta fiului său Avram. Au ieşit împreună din Ur din Haldea, ca să meargă în ţara Canaan. Au venit pînăla Haran, şi s’au aşezat acolo.
32Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; şi Terah a murit în Haran.

Geneza 12
1Domnul zisese lui Avram: ,,Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi -o voi arăta.
2Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare.
3Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.
4Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, cînd a ieşit din Haran.
5Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile, pe cari le strînseseră şi cu toate slugile pe cari le cîştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan, şi au ajuns în ţara Canaan.
6Avram a străbătut ţara pînă la locul numit Sihem, pînă la stejarul lui More. Cananiţii erau atunci în ţară.
7Domnul S’a arătat lui Avram, şi i -a zis: ,,Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.“ Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.
8De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi -a întins cortul, avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului, şi a chemat Numele Domnului.
9Avram şi -a urmat drumul, înaintînd mereu spre meazăzi.
10A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s’a pogorît în Egipt, ca să locuiască pentru cîtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.
11Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: ,,Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.
12Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: ,Aceasta este nevasta lui!` Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.
13Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.“
14Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.
15Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut -o şi ei, şi au lăudat -o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.
16Pe Avram l -a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.
17Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.
18Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i -a zis: ,,Ce mi-ai făcut? Pentruce nu mi-ai spus că este nevastă-ta?
19De ce ai zis: ,Este sora mea`, şi am luat -o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia -o, şi pleacă!“
20Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să -l petreacă pe el, pe nevastă-sa şi tot ce avea.

Matei 4

Matei 4
1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.
2Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămînzit.
3Ispititorul s’a apropiat de El, şi i -a zis: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîni.“
4Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.“
5Atunci diavolul L -a dus în sfînta cetate, L -a pus pe straşina Templului,
6şi I -a zis: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: ,El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mîni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.“
7,,De asemenea este scris“, a zis Iisus: ,,Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.“
8Diavolul L -a dus apoi pe un munte foarte înalt, I -a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I -a zis:
9,,Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie.“
10,,Pleacă, Satano“, i -a răspuns Isus. ,,Căci este scris: ,Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să -I slujeşti.“
11Atunci diavolul L -a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să -I slujească.
12Cînd a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galilea.
13A părăsit Nazaretul, şi a venit de a locuit în Capernaum, lîngă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali,
14ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice:
15,,Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor,
16Norodul acesta, care zăcea în întunerec, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.“
17De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: ,,Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.“
18Pe cînd trecea pe lîngă marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, cari aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari.
19El le -a zis: ,,Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.“
20Îndată ei au lăsat mrejile, şi au mers după El.
21Deacolo a mers mai departe, şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, cari erau într’o corabie cu tatăl lor Zebedei, şi îşi cîrpeau mrejile. El i -a chemat.
22Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor, şi au mers după El.
23Isus străbătea toată Galilea, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod.
24I s’a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi ceice sufereau de felurite boale şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca.
25După El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea şi de dincolo de Iordan.

The Ianuarie 4, 2008 - Biblia într-un an by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.