Astăzi citim Geneza capitolele 23 și 24 și Matei capitolul 7

Geneza 23-24

Geneza 23
1Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sînt anii vieţii Sarei.
2Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în ţara Canaan; şi Avraam a venit să jălească pe Sara şi s’o plîngă.
3Avraam s’a sculat apoi dinaintea moartei sale, şi a vorbit astfel fiilor lui Het:
4,,Eu sînt străin şi venetic printre voi, daţi-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s’o ridic dinaintea mea.“
5Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam:
6,,Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormîntul lui.“
7Avraam s’a sculat şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het.
8Şi le -a vorbit astfel: ,,Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s’o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă, şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar,
9să-mi dea peştera Macpela, care -i a lui, şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi -o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.“
10Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam, în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii:
11,,Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu: şi îngroapă-ţi moarta.“
12Avraam s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului ţării.
13Şi a vorbit astfel lui Efron, în auzul norodului ţării: ,,Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului: primeşte -l dela mine; şi-mi voi îngropa moarta în el.“
14Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam:
15,,Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pămînt de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi dar moarta!“
16Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cîntărit lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, cari mergeau la orice negustor.
17Ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el, şi toţi copacii cari se aflau în ogor şi în toate hotarele lui dejur împrejur,
18au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.
19După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevastă-sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan.
20Ogorul şi peştera din el au fost întărite astfel lui Avraam ca ogor pentru înmormîntare, de către fiii lui Het.

Geneza 24
1Avraam era bătrîn, înaintat în vîrstă; şi Domnul binecuvîntase pe Avraam în orice lucru.
2Avraam a zis celui mai bătrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: ,,Pune-ţi te rog, mîna subt coapsa mea;
3şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pămîntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în mijlocul cărora locuiesc,
4ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.“
5Robul i -a răspuns: ,,Poate că femeia n’are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?“
6Avraam i -a zis: ,,Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
7Domnul, Dumnezeul cerului, care m’a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi -a vorbit şi mi -a jurat, zicînd: ,,Seminţei tale voi da ţara aceasta,“ va trimete pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
8Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurămîntul acesta, pe care te pun să -l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.“
9Robul şi -a pus mîna subt coapsa stăpînului său Avraam, şi i -a jurat că are să păzească aceste lucruri.
10Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său, şi a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preţ ale stăpînului său. S’a sculat, şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
11A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile să scoată apă.
12Şi a zis: ,,Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi, şi îndură-Te de stăpînul meu Avraam.
13Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.
14Fă ca fata căreia îi voi zice: ,,Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau,“ şi care va răspunde: ,,Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale,“ să fie aceea, pe care ai rînduit -o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpînul meu.“
15Nu sfîrşise el încă de vorbit, şi -a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
16Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n’avusese legături cu ea. Ea s’a pogorît la izvor, şi -a umplut vadra şi s’a suit iarăş.
17Robul a alergat înaintea ei, şi a zis: ,,Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.“
18,,Bea, domnul meu,“ a răspuns ea. Şi s’a grăbit de a plecat vadra pe mînă, şi i -a dat să bea.
19După ce i -a dat şi a băut de s’a săturat, a zis: ,,Am să scot apă şi pentru cămilele tale, pînă vor bea şi se vor sătura.“
20A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, şi a alergat iarăş la fîntînă ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.
21Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să -i izbutească sau nu călătoria.
22Cînd s’au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur.
23Şi a zis: ,,A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte?“
24Ea a răspuns: ,,Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.“
25Şi i -a zis mai departe: ,,Avem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc de găzduit peste noapte.“
26Atunci omul a plecat capul, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului,
27zicînd: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n’a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpînul meu! Domnul m’a îndreptat în casa fraţilor stăpînului meu.“
28Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate.
29Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
30Văzuse veriga şi brăţările în mînile sorei sale, şi auzise pe soru-sa Rebeca spunînd: ,,Aşa mi -a vorbit omul acela.“ A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor,
31şi a zis: ,,Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile.“
32Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor cari erau cu el.
33Apoi, i -a dat să mănînce. Dar el a zis: ,,Nu mănînc pînă nu voi spune ce am de spus.“ ,,Vorbeşte!“ a zis Laban.
34Atunci el a zis: ,,Eu sînt robul lui Avraam.
35Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propăşire. I -a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.
36Sara, nevasta stăpînului meu, a născut, la bătrîneţă, un fiu stăpînului meu; şi lui i -a dat el tot ce are.
37Stăpînul meu m’a pus să jur, şi a zis: ,,Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în ţara cărora locuiesc;
38ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca deacolo să iei nevastă fiului meu.“
39Eu am zis stăpînului meu: ,,Poatecă femeia n’are să vrea să mă urmeze.“
40Şi el mi -a răspuns: ,,Domnul, înaintea căruia umblu, va trimete pe Îngerul Său cu tine, şi-ţi va da izbîndă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.
41Vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi -l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi -o vor da, vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi -l faci.“
42Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: ,,Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac,
43iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia îi voi zice: ,,Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta,“
44şi care îmi va răspunde: ,,Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale,“ fata aceea să fie nevasta pe care a rînduit -o Domnul pentru fiul stăpînului meu!“
45Înainte de a sfîrşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s’a coborît la izvor, şi a scos apă. Eu i-am zis: ,,Dă-mi să beau, te rog.“
46Ea s’a grăbit, şi -a plecat vadra deasupra umărului, şi a zis: ,,Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.“ Am băut, şi a dat de băut şi cămilelor mele.
47Eu am întrebat -o, şi am zis: ,,A cui fată eşti?“ Ea a răspuns: ,,Sînt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.“ I-am pus veriga în nas, şi brăţările la mîni.
48Apoi am plecat capul, m’am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, şi am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m’a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui.
49Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpînul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăş, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga.“
50Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: ,,Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine.
51Iată, Rebeca este înaintea ta; ia -o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.“
52Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului.
53Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe cari le -a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale.
54După aceea, au mîncat şi au băut, el şi oamenii cari erau împreună cu el şi s’au culcat. Dimineaţa cînd s’au sculat, robul a zis: ,,Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpînul meu.“
55Fratele şi mama fetei au zis: ,,Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.“
56El le -a răspuns: ,,Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi -a dat izbîndă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăpînul meu.“
57Atunci ei au răspuns: ,,Să chemăm pe fată, şi s’o întrebăm.“
58Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis: ,,Vrei să te duci cu omul acesta?“ ,,Da, vreau,“ a răspuns ea.
59Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.
60Au binecuvîntat pe Rebeca, şi i-au zis: ,,O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămînţa ta să stăpînească cetăţile vrăjmaşilor săi!“
61Rebeca s’a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, şi a plecat.
62Isaac se întorsese dela fîntîna ,,Lahai-Roi,“ căci locuia în ţara de meazăzi.
63Într’o seară, cînd Isaac ieşise să cugete în taină pe cîmp, a ridicat ochii, şi s’a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.
64Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s’a dat jos de pe cămilă.
65Şi a zis robului: ,,Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe cîmp?“ Robul a răspuns: ,,Este stăpînul meu!“ Atunci ea şi -a luat măhrama, şi s’a acoperit.
66Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le făcuse.
67Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit -o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.

Matei 7

Matei 7
1Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.
3De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?
4Sau, cum poţi zice fratelui tău: ,,Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău“, şi, cînd colo, tu ai o bîrnă într’al tău?…
5Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
6Să nu daţi cînilor lucrurile sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă.
7Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
8Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.
9Cine este omul acela dintre voi, care, dacă -i cere fiul său o pîne, să -i dea o piatră?
10Sau, dacă -i cere un peşte, să -i dea un şarpe?
11Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!
12Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.
13Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sînt ceice intră pe ea.
14Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sînt ceice o află.
15Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sînt nişte lupi răpitori.
16Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?
17Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.
20Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.
21Nu orişicine-Mi zice: ,,Doamne, Doamne!“ va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,,Doamne, Doamne! N’am proorocit noi în Numele Tău? N’am scos noi draci în Numele Tău? Şi n’am făcut noi multe minuni în Numele Tău?“
23Atunci le voi spune curat: ,,Niciodată nu v’am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.“
24De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi -a zidit casa pe stîncă.
25A dat ploaia, au venit şivoaele, au suflat vînturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s’a prăbuşit, pentrucă avea temelia zidită pe stîncă.
26Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi -a zidit casa pe nisip.
27A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vînturile, şi au izbit în casa aceea: ea s’a prăbuşit, şi prăbuşirea i -a fost mare.“
28După ce a sfîrşit Isus cuvîntările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui;
29căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.

The Ianuarie 9, 2008 - Biblia într-un an by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.