Mă întreba acum nu de mult cineva la care denominație aparțin. Se uitase la blogroll-ul meu care conține în mai multe grupe linkuri a tot felul de bloggeri. Unii evident baptiști, alții penticostali, alții ortodocși, alții atei, și alții… nu se știe. Spunea că dacă se uită la blogul altora, este evident că sunt baptiști și că nu pun în blogroll-ul lor decât baptiști. Alții nu pun decât ortodocși. Alții nu pun nimic. Ce sunt eu?
I-am spus că sunt doar creștin. Asta ar trebui să satisfacă pe oricine! Că eu pun în blogrollul meu tot felul de bloguri românești și unele în engleză, nu neaparat pentru că le recomand, ci pentru a-mi ușura mai întâi mie însumi ajungerea la bloggeri români. Apoi, îmi place să promovez pe alții. Este cel mai puțin lucru pe care-l pot face pentru un coleg într-ale mâzgălelii de gânduri. „Hârtia” internetului suportă asta fără nici un cost. E un gest de curtoazie. Și așa, dicuția aceasta mi-a adus aminte de o altă discuție recentă.
Vorbeam deunăzi cu cineva despre identitatea adunării noastre. Unele adunări afirmă și practică o identitate baptistă, altele una penticostală, ș.a.m.d. Dacă știi cărei denominații îi aparține o anumită adunare, știi ce să te aștepți de la serviciul divin, ce să aștepți pe linie de învățătură, doctrină, membri și altele. Ești surprins doar dacă nu-ți sunt împlinite așteptările. dar le vederea aspectelor la care te așteptai, dai din cap și mormăi în bărbie „știam eu!”
Din nefericire, la cei mai mulți creștini domină identitatea denominațională în dauna identității… creștine! Când suntem mântuiți, suntem uniți cu Christos și intrăm în familia lui Dumnezeu, în calitate de copii ai Săi. Devenim cetățeni ai cerului. Dobândim comportamentul cristic, limbajul iubirii divine, gândirea gândurilor lui Dumnezeu, trăim viața creștină ca imitare a lui Christos. Acestea sunt pe scurt aspecte ale noii noastre identități.
Nu vreau să spun că aceste caracteristici nu se regăsesc în aspectele denominaționale! Nu, nici vorbă! Doar că, mi se pare că aspectul denominațional cucerește pe cel original, dobândit la mântuire și care trebuie să ne definească în principal. Și facem mereu referire la identitatea denominațională. Astfel, dacă ne întreabă cineva dacă suntem creștini, noi ne gândim îndată că ce fel de creștini suntem. Cumva în mintea noastră nu putem fi doar… creștini, fără să fim și baptiști, de exemplu!
Dar este lucrul acesta rău? Nu, nicidecum! Dacă reușim să păstrăm mereu deasupra identitatea creștină. Aceasta trebuie să domine când eu ca baptist, de exemplu, întâlnesc un penticostal! Trebuie să fiu mai interesat de ceea ce ne aseamănă decât de ceea ce ne deosebește! Vezi, în casa de rugăciune, erau doi oameni. Fariseul a simțit nevoia de a se compara cu cineva, și l-a găsit pe păcătosul de-acolo. Așa procedăm și noi: când întâlnim un alt creștin, ne comparăm cu el! Mai ales în aspectele denominaționale! Și mai alesne place să constatăm cum suntem noi diferiți „mai buni” decât celălalt.
Aș propune creștinilor care mă citesc patru domenii în care să ne găsim identitatea:
1. Să-l onorăm pe Christos. Prin viața noastră, prin cuvintele noastre, prin gesturile noastre, prin tot ceea ce facem în biserică, și în afara acesteia! Să căutăm slava Domnului mai presus de orice. El nu va da slava Sa altcuiva. Cu siguranță nici unuia dintre noi. De aceea, tot ce facem să facem spre slava Sa!
2. Să credem Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Nu parțial, ci în totalitate. Să nu privim Cuvântul Domnului prin ochelarii denominaționali. Aceștia pot limita înțelegerea scripturii la consensul denominației cu care ne-am obișnuit. Mai ales dacă am lângă mine un creștin dintr-o altă denominație, să mă intereseze dacă el vede altfel un anume lucru, și de ce!? Să cunoaștem Cuvântul în așa măsură încât să putem face referire la el (măcar în mintea noastră) mereu și mereu. Cuvântul să ne fie lumina.
3. Să iubim libertatea. Libertatea este deosebită de toleranță. Când ești tolerant faci cuiva o concesie. Când tolerezi ceva, îți asumi dreptul de a tolera, pe care de fapt nu ți l-a dat nimeni! Dar libertatea este un drept cu care te-ai născut! Amintește-ți că Adam a avut libertatea de a asculta sau de a nu asculta. A ales a doua variantă, cu consecințele ei, dar Dumnezeu i-a respectat libertatea. Probabil că dacă Domnul nu ar fi făcut nimic vizavi de căderea lui Adam, ar fi tolerat alegerea lui Adam! Dar pentru că Dumnezeu a trimis pe Domnul Isus, a ales să prelungească limitele libertății lui Adam! Fără venirea mântuirii, Adam nu ar fi avut libertate deplină! Ar fi fost constrâns în urmările alegerii sale precedente. Mântuirea i-a prelungit posibilitatea de a alege. Acum „adam” are din nou posibilitatea de a alege viața sau moartea, binecuvântarea sau blestemul. Sfatul Domnului este ca să aleagă viața… dar „adam” poate alege ce vrea. Este liber!
Aș dori să respectăm libertatea celuilalt! Fără agende ascunse, fără murmur. Să nu o tolerăm doar, ca pe un rău necesar, ca pe ceva trecător, de care vom scăpa într-un fel sau altul!
Nu într-o țară îndepărtată (ba, chiar și acolo, dacă Domnul ne va trimite!), ci mai ales lângă noi, în comunitatea noastră! Avem prieteni, vecini, colegi, care nu-l cunosc pe Domnul. Să nu stăm cu mâinile în sân. Să facem ceva pentru ei. Să folosim sărbătorile creștine, cele personale, orice ocazie pentru a misiona. Fă o porție dublă de prăjituri și du unei vecine! Du plasele cu cumpărături a unei femei în vârstă. Stai de vorbă cu ea în două cuvinte despre tine, familia ta, credința ta! Întreab-o despre a sa. Du-te la spital cu o prăjitură, un suc și o Biblie în vizită la un necunoscut! Misionează. Dacă noi nu o facem, cine o va face?
Gândește-te la acestea.
The Identitatea noastră by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Comments
on 11 January, 2008 at 5:36 am #
Amin.
on 11 January, 2008 at 6:04 am #
Nicolae Moldoveanu avea o mare durere. Si anume ca s-au impartit in denominatiuni crestinii. El isi spunea intotdeauna intr-un singur fel, solist, crestin. Si eu am acelasi gand. Sunt un crestin care-si iubeste fratii din toate denominatiunile. Sunt unul care vad crestinul in orice cult, dar si care demasc repede fatarnicul de oriunde si-a construit culcusul denominational.
Din capul locului nu stau prea mult de vorba cu cel care spune: “la noi e cel mai bine, cel mai biblic”. Acolo mentalitatea nu doar ca este rigida (n-ar fi prea rau daca ar fi rigida dar corecta), dar este fanatica, impartiala, partinitoare, non-obiectiva, agresiva.
Stim doar ca oamenii au murit pentru convingerile lor. Cand vad un convins 100% ca face parte din biserica cea mai buna il evit, sau decuplez de la dialog, deviind subiectul spre alt fagas. Nu suntem perfecti, asa spune Scriptura.
Biserica perfecta exista doar in ochii lui Dumnezeu, pornind dinspre El, privind-o prin jertfa sangelui lui Christos. El o vede astfel curata, nepatata, neprihanita (indreptatita).
Dinspre noi insa, chiar si gandurile noastre bune nu sunt cum trebuie inaintea Lui. CHiar si noi, de fapt, ne privim prin prisma viziunii Sale. Altfel, ar fi vai de noi.
Da, crestinii sunt frati si ar face bine sa lase la o parte lucrurile care-i despart. Ca nu sunt multe si nici n-au influenta in doctrina mantuirii (soteriologia).
Trebuie sa ne ingaduimm, iar acest lucru inseamna toleranta. Nu o toleranta seculara, ingaduitoare cu pacatul, ci o toleranta crestina, toleranta cu pacatosul si condamnand faptele sale pacatoase, pacatul, scotand la lumina actele reprobabile.
E gresita aceasta pozitie? Evident ca nu. Pavel era si intre crestinii evrei incercand sa-i impaciuiasca fata de crestinii dintre neamuri si invers. El a reusit sa se faca asemenea tuturor fara compromis.
Noi de ce nu putem? Raspunsul nu trebuie, cred eu, cautat la celalalt, ci fiecare la el insusi.
on 11 January, 2008 at 8:16 am #
Ted,
Dacă ştiam cine eşti, nu te mai puneam la blogroll. 
Ai noroc că încă nu te cunosc!
Mihai
on 11 January, 2008 at 9:37 am #
Draga Doru,
gandurile tale sunt foarte frumoase.
Ce vreau sa remarc totusi este faptul ca majoritatea denominatiilor, (inclusiv - crestinismul in sine) nu pornesc cu ideea ca vor sa dezvolte o noua denominatie. Dar, mai tarziu, daca ajung sa se dezvolte si nu dispar, se transforma intr-o denominatie cu un nume specific (fie ca si-l aleg ele fie ca le este dat de lume). Deci argumnetarea ta este buna, dar numai pana la un punct.
In al doilelea rand, da, suntem crestini -asta ne este speranta - suntem ai lui Cristos, dar asta nu exclude nuante, care sunt date de etichetele confesionale. E ca si cum am spune ca , da, suntem oameni - Oameni!- dar asta nu exclude sa mai avem si fiecare cate un nume, Theodor sau Aurel, de exemplu 
Pana la urma problema denominatiunilor nu este atat despre a fi sau a nu fi crestin, cat mai mult despre pacatul schismelor si separarilor, ruperilor si fragmentarilor relatiilor umane si bisericesti, de cele mai multe ori cauzate de mandrie omeneasca si mai purin de puritatea doctrinara sau morala.
Parearea mea,
Un crestin,
Crestin baptist!
(stii tu, Bond,
James Bond )
on 11 January, 2008 at 12:07 pm #
Cristina,
ma bucur cind esti de acord! 
on 11 January, 2008 at 12:11 pm #
Pety,
Fr. Moldoveanu avea dreptate. De aceea au patruns cintarile sale in mai toate denominatiunile. Un astfel de crestin “scos din cutie” are sanse sa influenteze mult mai mult decit unul inregimentat intr-o denominatie.
on 11 January, 2008 at 12:13 pm #
Mihai,
este cel putin interesant modul in care intrebuintezi termenii “a sti” si “a cunoaste” in combinatie cu ‘noroc’. Trebuie sa aprofundez semantica ta 
on 11 January, 2008 at 12:17 pm #
Aurel,
eu cred ca analogia dintre “oameni si un nume” si “crestini si o denominatie” nu este intocmai exacta. O sa revin ca acum nu am timp, dar poate te gindesti si tu la asta!
on 11 January, 2008 at 12:39 pm #
Fratilor ,noi sintem madulare a lui Hristos si facem parte din Biserica Lui.Infiferent din ce denominatie facem parte .Numai la cirma sa fie Isus.
Chiar daca vintu-a vrut in zbor
In turme sa ne-mparta
Dar tot o cale,tot un dor
Si tot un Duh ne poarta.
……………………
Chiar daca azi oftam stingher
Ca ne-a-mpartit furtuna
Dar tot vom fi odata-n cer
Si-acolo vom fi una!
on 12 January, 2008 at 3:34 pm #
Chiar daca “pt intaia oara,in Antiohia,ucenicilor li s-a dat numele de CRESTINI”… totusi putem intelege ca numele dat era CRESTINI!!! nu “CRESTINI BAPTISTI”, nu “CRESTINI PENTICOSTALI”, nu “CRESTINI ORTODOXI”etc,etc… CI,SIMPLU DE TOT:CRESTINI!!!
de ce oare,de-a lungul vremii,oamenii si-au complicat singuri existenta,completindu-si fel si fel de etichete,ce au despartit,despart si,vor mi desparti pe unii de altii,din nefericire???
SA NE TREZIM FRATI SI SURORI!!!
on 13 January, 2008 at 11:49 pm #
Dragă Viorica,
Ai dreptate, în cer vom fi una! Dar eu vreau ca să vedem că și aici, pe pământ, suntem tot o turmă și un păstor.
on 14 January, 2008 at 12:11 am #
un oarecare »
amin la chestia cu necesitatea de a ne trezi!
Multumesc ca mi-ai inaripat branhiile si cuvintele respirate.
in cazul in care n-ai citit ce ti-am scris mai deunazi iti repet acum : nu m-au lasat cei din aeroport sa-ti aduc canari.Dar cine stie poate au luat-o peste ocean si vin catre tine.Ai unde sa-i tii ?
Numa nu la frigider cu ouale ingalbenite:)
on 15 January, 2008 at 12:47 am #
Ihtys,
din păcate nu, nu am citit! Regret! Mersi că mi-ai dat o a doua șansă! Ești la fel de generos ca Tatăl tău… Cât despre canari… wow! Abia aștept să văd dacă „poate” s-a maturizat spre „sigur„. Nu, dragule, nu-n frigider îi voi ține, ci le-am pregătit o colivie cu sârme de-argint.
O veste sigura : canarii noilor binecuvantari si bucurii vin catre tine din inaltul cerului.
on 17 January, 2008 at 10:42 am #
Ihtys,
Îi primesc zi de zi! Și am vorbit cu dispecerul cerului să-ți trimită și ție câteva perechi!
A FI CRESTIN INSEAMNA IN PRIMUL RAND, SA FI UNIT CU HRISTOS, NU DOAR MENTAL CI IN SPECIA HARIC. IN HAR SUNTEM MANTUITI. IN PRACTICA INSEAMNA SA FACI PARTE DIN TRUPUL LUI HRISTOS, CARE ESTE BISERICA. SI ASA CUM FIECARE CELULA DIN CORPUL UNEI PERSOANE ARE ACELASI COD GENETIC, TOT ASTFEL FIECARE MEMBRU AL BISERICII LUI HRISTOS ARE ACEEASI CREDINTA, ACELEASI DOGME. BISERICA LUI HRISTOS ESTE DOAR UNA SINGURA, BISERICA ORTODOXA. NU E MANDRIE, FIINDCA NU AM NICI UN MERIT. ORTODOXIA E DARUL LUI HRISTOS PENTRU INTREAGA UMANITATE. FIECARE E LIBER SA PRIMEASCA SAU SA RESPINGA DARUL SAU. DAR INTRO ZI VOM RASPUNDE DE ALEGEREA FACUTA!
on 11 October, 2008 at 1:13 pm #
Dragă MIHAI CRAIOVEANUL,
1. te rog să scrii cu litere mici. În eticheta corepondenţei pe internet, când scrii cu litere mari simbolizează că strigi la interlocutorul tău. Acum, strigi la mine? Cred că nu!
2. Dacă crezi că biserica ortodoxă este singura bună, atunci eşti greşit! Dar, ai dreptul de a fi greşit! Ţi-l respect, şi te rog să-l respecţi şi tu pe al altora de a fi greşiţi în credinţele lor. Dar dacă şi alţii cred că sunt una cu Christos şi dovedesc prin faptele lor această unitate, atunci să nu-i jigneşti doar pentru faptul că au pe ei o altă etichetă: baptişti, penticostali, creştini după evanghelie, etc.
3. Celălalt mesaj l-am ştiers, până voi vedea cum reacţionezi la cele de mai sus.
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
-
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
-
-
-
$$$$$
My blog is worth $22,017.06.
How much is your blog worth?
-
Ze List
Designed By :
