SUA are peste două milioane de oameni în închisori. Cam 700 de oameni la fiecare 100 de mii sunt la închisoare pentru una sau alta. Câțiva sunt nevinovați, unii susțin că-s nevinovați dar sunt vinovați, altora nu le pasă că-s vinovați, alții își poartă vinovăția ca pe-o medalie, întrecându-se cu alții în care a făcut mai mult rău!
Asta despre cei ce-s după gratii. Ne uităm adesea la ei, și gândim „a, eu n-o să ajung niciodată acolo!” și ne ferim de a face ceva rău… ca să nu ajungem „acolo”. Doar că, „acolo” nu înseamnă întotdeauna după gratii fizice. Pot fi gratii spirituale, sentimentale, financiare, habituale și altele de genul acesta. Unele se văd, altele nu se văd cu ochiul liber!
Și apoi sunt gratiile și mai sofisticate ale personalității noastre. Căci fiecare dintre noi suntem o lume de contradicții! Pe de o parte, noi credem. Pe de alta, ne rugăm în noi înșine „Doamne, ajută necredinței mele!” Pe de o parte, ca și Domnul Isus știm ce rol avem, ce chemare în viață (El venise să moară, știa că de aceea a venit); dar, vine clipa când stăm chiar în fața a ceea ce trebuie să facem, și ne rugăm: „dacă e posibil, să treacă paharul acesta de la mine…”
Într-o clipă, Duhul Sfânt este în și cu noi și spunem lucruri cerești: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu”; în secunda următoare, ne ies de pe buze cuvinte pe care le regretăm… O lume de contradicții în noi. Ne bucurăm de libertatea de a fi iertați pe de o parte, pe de alta ne gândim: „cine ne va scăpa de trupul acesta de moarte…?”
Adevărul este că fiecare dintre noi are slăbiciunile sale. Fiecare are lucruri pe care le ascundem de alții și ne-ar fi rușine dacă alții ar afla despre ele. Hai să fiu și mai direct: fiecare dintre noi avem fățărniciile noastre. Fiecare dintre noi am condamnat cândva un lucru sau o atitudine de care poate suntem și noi vinovați. Ai condamnat bârfa? Nu ai bârfit niciodată? Zgârcenia? Nu ai fost zgârcit? Pofta. Nu ai poftit?
De ce am făcut incursiunea aceasta în cotloanele ființei noastre? Pentru că avem de-a face unii cu alții, și suntem tentați să judecăm pe altul mai aspru decât pe noi înșine. Isus a spus cândva: „am fost la închisoare și m-ați vizitat”. Când vezi pe altul greșind, manifestând o slăbiciune, consideră că ești în vizită la prietenul tău, în închisoarea sa! Fii îngăduitor. Fii bun. Milostiv. Înțelege. Nu uita, că cum cântărești, așa ți se va cântări și ție. Chiar dacă nu de către o altă ființă omenească, cu siguranță de Dumnezeu! Iartă și ți se va ierta. Simplu, nu-i așa? Da… simplu de spus! Succes!
The In vizita la inchisoare by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Comments
on 14 January, 2008 at 12:56 pm #
Bun punct de vedere.
Trebuie sa invatam sa fim ingaduitori cu celalalt.
Stiu cazuri in care oamenii sunt duri cu ceilalti. Stiti de ce? Pentru ca ei insisi sunt fatarnici. Cred ca este un mecanism proiectiv aici. Lovirea in altul ca si cum as lovi in mine. Dupa ce l-am scutaurat bine, ma simt eu curat de aceleasi pacate pe care daca el le-a facut, le fac si eu.
Cred c-am mai spus-o. AM ajuns la concluzia ca cei care lovesc cu sfintenia lor in altii ascund mari pacate personale. Si am ceva statistica sprijinitoare.
Da, e bine sa invatam sa fim blanzi, buni, ingaduitori. Trebuie sa invatam, pentru ca aceste atitudini nu se implementeaza hocus-pocus. Daca dorim, cred ca Duhul Sfant va fi bucuros sa ne invete si sa ne dea puterea necesara.
on 15 January, 2008 at 12:38 am #
pety »
să știi că ceu ce măsură cântărim ni se va cântări și nouă! Am văzut aceasta de prea multe ori ca să nu știu că este adevărat!
Subiectul ăsta e activ în mintea mea de ceva vreme. Mă stimulează şi mă provoacă de fiecare dată. M-am trezit făcând exact greşelile pe care le-am condamnat la alţii; dacă nu s-ar fi răsfrânt asupra altor persoane, ar fi trecut - probabil - mai neobservate. Dacă nu s-ar fi răsfrânt asupra aceloraşi persoane care au fost victime a mâinii altora (al căror comportament l-am condamnat), ar fi fost şi mai uşor. Când te trezeşti comiţând exact acelaşi păcat, vezi, de fapt, ce e omul. Şi cât poate el. Atât putem. Puţin putem iubi, puţin putem ierta; noi, cu puterea noastră. Dacă nu cerem Dragoste de sus, bateriile noastre se termină tare repede.
Dincolo de regretele necesare şi grele, e important totuşi ceva: că ne-am văzut; ne-am zărit în oglindă aşa cum suntem şi am zăbovit asupra trăsăturilor “Dorian Gray”, la care va trebui să lucrăm, să luptăm. Cât de grav e să trecem prin faţa oglinzii şi să vedem defectele frumoase.
on 17 January, 2008 at 11:18 am #
Camix »
Noi suntem atacați cu exact aceleași păcate care le condamnăm la alții. Ba chiar condamnăm la alții lucruri care-s „slăbiciuni” în noi! E mai ușor să ne liniștim conștiințele condamând în alții propriile noastre păcate! Asta nu înseamnă că nu trebuie să „vedem! păcatele altora, ci după ce le-am vîzut, să ne uităm îndată la noi, dacă nu suntem și noi vinovați. Și, cum spunea Pavel, să fim atenți să nu fim ispitiți și noi la fel.
Oglinda divină ne arată mereu două imagini: exact așa cum suntem, și cum ar trebui să fim. Imaginea pe care dorim s-o proiectăm asupra altora va fi mereu infirmată de realitatea portretului din oglindă. Cu cât mai mare prăpastia dintre ce-ar trebui să fim și cum suntem, cu atât mai mult am ascultat de Lord Henry! Și cu cât mai departe este imaginea ce-o proiectăm de ceea ce suntem, cu atât mai mare minciuna pe care-o trăim!
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
Ze List
Designed By :
