Îngeri în acțiuneASSIST News Service în ediția din 15 Ianuarie 2008 relatează experiența a patru misionare într-o țară ne-numită în articol. După 32 de ore de călătorie cu trenul s-au odihnit într-un hotel, ca să-și refacă resursele și să se pregătească pentru încă 38 de ore de călătorie. A doua zi dimineața, misionarele s-au așezat într-o masă de oameni care așteptau cu toții să se deschidă niște porți prin care să se ducă către vagoanele trenului. Desigur că toți călătorii aveau o mulțime de bagaje și fiecare se va repezi prin porți, în sus pe niște scări, pentru a ocupa locuri în tren dar mai ales pentru a găsi loc pentru bagaje.
Una dintre misionare povestește că în clipa în care s-au deschis porțile, ea și-a apucat sacul de călătorie prevăzut cu rotile la celălalt capăt, pentru a urca scările. Dar bagajul era greu, poamenii se înghesuiau și se îmbrânceau unul pe celălalt fără scrupule și misionara a realizat că s-ar putea să se prăbușească și să nu ajungă sus în capul scărilor.
În clipa aceea a simțit cum bagajul îi devine mai ușor. Când a privit înapoi către bagaj, a văzut cum capătul celălalt a fost luat în mână și ridicat de către un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat în costum de culoare închisă. Misionara i-a zâmbit bărbatului și i-a spus „mulțumesc”. Apoi, când a ajuns sus în capul scărilor, bărbatul a pus jos capătul său al bagajului și a dispărut în mulțime. Misionara a mai spus încă un „mulțumesc” în direcția lui și preocupată acum de a ajunge la vagonul ei, a uitat de întâmplare; doar atât i-a trecut prin minte cum de bărbatul acela nu avea bagaj. Nimeni nu călătorea așa o distanță de mare fără bagaj.
Ajunse în vagonul lor, cu bagajele asigurate, misionarele povesteau care cum au trecut prin experiența cu înghesuirea mulțimii. Misionara ajutată le-a povestit întâmplarea cu străinul acela. În clipa aceea, toate celelalte trei misionare s-au luminat la față și aproape au sărit de bucurie. Și ele au fost ajutate fiecare la fel, de câte un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat în costum de culoare închisă, fără nici un alt bagaj.
Biblia spune că există îngeri și că aceștia sunt „duhuri slujitoare” (Evrei 1:14 Nu Sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?). Noi nici nu realizăm cât de des suntem asistați de îngeri în viața noastră. Oricum, ei nu sunt acolo la dispoziția noastră pentru ca noi să-i observăm pe ei, ci pentru ca noi să mulțumim lui Dumnezeu. În ultima instanță, îngerii slujesc tot pentru slava Domnului!
The Îngeri în acțiune by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Comments
on 19 January, 2008 at 12:05 am #
Foarte interesant subiectul acesta despre ingeri. Ingeri adevarati, vreau sa zic. Ca altfel, toti ar trebui sa fim everyday angels.
on 19 January, 2008 at 12:08 am #
eu am scris ceva aici la ingeri, am apasat pe send, si nimic.
Intr-o imprejurare dramatica din viata mea, un barbat imbracat la fel “intr-un costum de culoare inchisa” ,a stat in fata mea si mi-a spus:”Vino cu mine.”L-am urmat in tacere cale de aproape un kilometru. Cand am ajuns in fata casei unde locuiam s-a oprit, a asteptat sa intru in curte si a plecat fara un cuvant. …acolo unde ma gasise imi cautam sfarsitul…
on 20 January, 2008 at 12:45 am #
damaris »
ingerii sunt o realitate a vietii asa cum sunt si alte duhuri ce sunt convins, traiesc linga noi. Duhurile rele incearca sa ne duca la cadere si pieire, ingerii ne asista din porunca lui Dumnezeu.
on 20 January, 2008 at 12:46 am #
damaris »
a aparut! Citeodata este si legatura de internet a PC-ului tau! Mi se intimpla si mie!
on 20 January, 2008 at 12:47 am #
eli_s »
ai fost deci salvat de la moarte! Frumos! Slava Domnului!
on 20 January, 2008 at 9:16 am #
Cu multi ani in urma… pe atunci lucram in mina… am avut o asemenea experienta minunata… SLAVA DOMNULUI CA ARE GRIJA DE AI SAI COPII SI PRIN FAPTUL CA TRIMITE INGERII LUI IN AJUTORUL NOSTRU!
on 21 January, 2008 at 2:15 am #
Cand aveam 15 ani aproximativ, eram in Dunare faceam baie. Era o plaja amenajata, erau multi oameni, nu zic. Dar malul apei cobora abrupt la un moment dat prin anumite zone. Eu nu stiam sa inot. Si tot ducandu-ma la adancime, mergeam pe varfuri cu apa sub barbie, dar nu sitam sa inot. S-a intamplat sa nimeresc intr-o zona unde malul apei cobora abrupt, disperat am incercat sa ating cu varful picioarelor fundul apei, nu reuseam, inghiteam apa multa, am luat cred ca am numarat 3-4 guri pline de apa. Vedeam soarele prin apa in sus, am crezut intr-o clipa ca sunt ultimile imagini din viata… In clipa urmatoare o mana de barbat ma luat de bratul stang si m-a condus spre mal, am inceput sa calc pe fundul apei in sfarsit spre mal si pentru ca am avut ochii plini de apa, nu am putut sa privesc imediat pe cel de langa mine. Cand apa era mica, mi-a data drumul si mergeam singur spre mal. Mi-am sters ochii in graba sa ma uit la omul acela sa ii multumesc. Nu am mai vazut pe nimeni. Nici astazi nu stiu cine a fost.
Poate a fost un om, (dar normal un om ar fi trebuit sa stea sa il vad, in mod obijnuit mi-ar fi dat cateva avertizari, sa nu ma mai bag la apa adanca, e malul abrupt, etc.) sau poate a fost, mult mai probabil un mesagel al lui Dumnezeu.
on 23 January, 2008 at 12:41 am #
un oarecare »
îngerii au venit pentru că erai cineva! În ochii Tatălui!
on 23 January, 2008 at 1:17 am #
romoflorin »
viața ta a fost prețioasă înaintea Domnului și a trimis un ajutor la vremea ta de nevoie. Slavă Domnului!
on 23 January, 2008 at 2:20 am #
multumesc de aprecieri 
on 26 January, 2008 at 9:27 am #
romoflorin »
să trăieşti!
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
-
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
-
-
-
$$$$$
My blog is worth $22,017.06.
How much is your blog worth?
-
Ze List
Designed By :
