Comments on: Maratonul Rugăciunii în Londra

By: Daniel Mitrofan - Judecătorul « M1ha1’s Weblog

Daniel Mitrofan - Judecătorul « M1ha1’s Weblog — Mon, 03 Mar 2008 20:33:27 +0000

[...] ne ajută să înţelegem realitatea - Apoi mi-am dat seama că ceea ce aducea Mitrofan la lumină era grav, scandalos, şi distrugător. Se dezvelea un cancer cu (probabil) convingerea că simpla expunere a acestuia în faţa publicului va vindeca pacientul! Dar în ce măsură a fost invocat MEDICUL în ancerul respectiv? Eu nu m-am rugat pentru nici unul dintre desconspiraţii în viaţă! Tu ai făcut-o? Dar altcineva? Pe cineva l-a durut că un frate pentru care a murit Christos a căzut în păcat? aici [...]

By: Ted

Ted — Fri, 01 Feb 2008 17:52:19 +0000

damaris »
multumesc pentru apreciere si pentru marturisire. Disciplina este mama oricarei realizari semnificative in viata. Asa ca nu o scuza, pentru ca trebuie aplaudata.

By: damaris

damaris — Fri, 01 Feb 2008 08:51:01 +0000

Este asa de confortabil sa stii ca un grup se roaga organizat si disciplinat pentru problema sau problemele care te izbesc.

Iar trebuie sa aduc vorba de BSF.International, unde am bucuria sa particip o data pe saptamana.La 3 absente nemotivate poti pierde dreptul de participare si locul sa-l ia altcineva. Clasele cuprind 15 studenti si un lider de grup care suna saptamanal sa noteze cererile de rugaciune si daca exista neclaritati in privinta temei de casa sau expunerea lectorului, pentru saptamana care va urma.

In cadrul intalnirii grupei de 15 se citesc toate cererile pe nume si fiecare participant le scrie in caiet si timp de 7 zile se roaga in fata cu lista.

Poate suna ca la armata, dar disciplinatoriu. Si e bine pentru procrastinati ca mine

Hai sa va fac o marturisire. Daca o zi sau doua nu ma tin la zi cu citirea bibliei mi-e si rusine sa dau fata cu blogul…

Cred ca e buna rusinea asta.

Nota 10 la designul nou desi era frumos si caietul cu spirale.

By: Ted

Ted — Sun, 27 Jan 2008 08:00:10 +0000

Dragă Anielle,
noi avem în adunarea noastră un moment de rugăciune în care ne adunăm în grupe de câte 4-5 şi după ce ne spunem unii altora lucruri în care am avea nevoie de ajutor în rugăciune, ne rugăm unii pentru alţii. Cred că ar fi bine ca să se procedeze astfel şi-n alte biserici. Poate că vorbeşti şi tu în biserica în care mergi despre asta… şi despre necesitatea rugăciunii pentru România!

By: Ted

Ted — Sun, 27 Jan 2008 07:56:43 +0000

Dragă Manu,
eu m-am legat de un aspect care începe să ducă la dezechilibru în trup. Consumăm prea multă desconspirare şi manifestăm prea puţină durere. Ca să nu mai vorbim că aşa cum spuneai, alte domenii rământ total trecute cu vederea!

By: Ted

Ted — Sun, 27 Jan 2008 07:54:07 +0000

Dragă Dane,
eu nu mă împotrivesc desconspirării. Doar că mă gândesc că desconspirarea aşa cum a fost începută, mai mult va strica decât va repara. Vom mai vorbi despre acestea în scurgerea vremii! Normal (după părerea mea) ar fi fost ca acum 17-18 ani să se stabilească un fel de grup de pastori (3-7) serioşi, sinceri, discreţi, aleşi prin post şi rugăciune, care să poată apoi primi mărturisirea celor ce într-un fel sau altul au colaborat cu securitatea. După mărturisire, cel ce a greşit şi păstorii aceştia să se roage împreună şi să lase ca sângele Domnului să spele păcatul şi să-l ierte. Dacă se consideră necesară şi o măsură disiplinară, sau alte măsuri, grupul să stabilească şi apoi să se considerea problema încheiată.

Nu de aceea nu ne rugăm că ne ocupăm de săpături la arhivă… deşi există o teribilă înclinaţie a omului (şi creştin) către „descoperirile” scandaloase, către ceea ce este facil, de domeniul bârfei. Doar ştii că suntem predispuşi a vedea mai repede paiul din ochioul altuia decât bârna dintr-al nostru. Nu pot să dau pe nimeni de exemplu, decât pe mine, că mă cunosc. Până mi-am pus piciorul în prag, când stăteam în faţa computerului (lucrez cel puţin 12 ore zilnic la PC) eram mereu curios să văd dacă Daniel Mitrofan a mai postat ceva nou despre cineva! Vezi, şi Dănuţ Mănăstireanu posta… dar erau lucruri ce-l priveau pe el. Eram mai puţin atras spre descoperirile lui Dănuţ M. decât spre cele ale lui Mitrofan! Mă simţeam, iartă-mi comparaţia, ca un copil care alegea între joaca în curtea casei, cu un prieten să zicem, şi joaca din parc, cu 10 prieteni! Mi se părea normal să fiu curios! Apoi mi-am dat seama că ceea ce aducea Mitrofan la lumină era grav, scandalos, şi distrugător. Se dezvelea un cancer cu (probabil) convingerea că simpla expunere a acestuia în faţa publicului va vindeca pacientul! Dar în ce măsură a fost invocat MEDICUL în ancerul respectiv? Eu nu m-am rugat pentru nici unul dintre desconspiraţii în viaţă! Tu ai făcut-o? Dar altcineva? Pe cineva l-a durut că un frate pentru care a murit Christos a căzut în păcat? Asta propuneam eu într-o frază care iată câtă cerneală a făcut să curgă! Să existe echilibru: desconspirăm şi apoi, ce mai facem?

Aici ai lovit cuiul în cap: rugăciunea şi desconspirarea să fie complementare! Da! Asta spuneam şi eu, sugerând că o facem pe una în mai mare măsură decât pe cealaltă!

By: anielle

anielle — Sat, 26 Jan 2008 10:14:43 +0000

Eu am observat un lucru care m-a dezamagit : in bisericile ortodoxe oamenii nu sunt uniti .Fiecare se roaga pentru el (pentru familie si apropiati ) dar parca uita de ceilalti din jur. Am fost anul trecut intr-o biserica catolica din NY si m-a impresionat pana la lacrimi un gest din timpul slujbei : oamenii se intorceau catre vecinii lor , dadeau mana cu ei si rosteau niste cuvinte.Era ca si cum constientizam ca suntem toti copiii Domnului si ne rugam impreuna Lui. Da, rugaciunea unita este puternica .Mi-ar placea sa avem si noi o astfel de activitate in care mii de oameni sa se roage pentru soarta Romaniei .

By: manu

manu — Sat, 26 Jan 2008 00:24:02 +0000

E bine că cineva mai are curajul să se lege de ăştia. Am văzut şi eu câteva site-uri unde unii pastori au devenit gropari peste noapte, dornici de a dezgropa cât mai mult gunoi, când de fapt este atâta de lucru total altundeva.

By: Dan H.

Dan H. — Fri, 25 Jan 2008 13:03:51 +0000

Draga Doru,
senzatia mea este ca interesul pentru impiedicarea deconspirarii, il depaseste cu mult pe acela pentru deconspirare.
Cred ca problema este putin artificial pusa. Adica: nu ne rugam pentru ca ne ocupam prea mult cu sapaturile prin arhive, si eventual o facem si din motive necurate.
Explicarea pozitiei mea fata de chestiunea aceasta, aceasta cu mult spatiul unui comentariu si la fem o eventuala motivare a interesului pe care-l manifest fata de acest subiect(oricum, am scris recent un post pe aceasta tema).
In rezumat: avem nevoie de adevar pentru ca acesta este premisa pocaintei iar pocainta este la randul ei o conditie absoluta a normalitatii. Si mai avem nevoie de adevar, pentru ca avem nevoie de iertare, har, reconciliere.
In acest context, deconspirarea si rugaciunea nu sunt antitetice ci complementare.
Nu stiu cat de clar am reusit sa fiu…