Să nu mai conteze deloc trecutul?  Nu mai am voie deloc să privesc în urmă?  Oh, ba da!  La ce anume MĂ POT uita în trecut?

1. La binecuvântările Domnului și binefacerile Sale.  Psalmi 103:2  Binecuvântează, suflete, pe Domnul, și nu uita nici una din binefacerile Lui!  Amintirile biruințelor, a izbăvirilor.  Nu am voie să uit ce a făcut Domnul în trecut cu mine și pentru mine.  Confruntându-se cu Goliat pe de o parte, și cu întrebările lui Saul pe de alta, care-i spunea că e prea tânăr, că nu are experiență, că nu este om de război, Davi s-a uitat la izbăvirile lui Dumnezeu de odinioară și s-a îmbărbătat în prezent pentru a obține o birunință în viitor.

2. La drumul parcurs.  Deuteronom 8:2  Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău.  Ieremia 31:21  „Ridică semne pe drum, pune stâlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat...  Ca în oglinda retrovizoare a mașinii.  Uită-te dacă urmele lăsate pot fi urmate de alții.  Pavel spunea „călcați pe urmele mele”.  De ce?  Pentru că el călca pe urmele lui Christos.  Dacă urmele mele-s încurcate, neclare, să fiu atent ca nu cumva să mă urmeze cineva!  Dacă ceva se mai poate îndrepta, să îndrept fără întârziere!  Scriitorul epistolei către evrei avertiza să se croiască cărări drepte (Evrei 12:13).

3. La înaintașii credinței.  2 Timotei 1:5  Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice, și Sunt încredințat că și în tine.  Evrei 13:7  Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire, și urmați-le credința!  2 Timotei 2:8  Adu-ți aminte de Domnul Isus Hristos!  Am spus întotdeauna și noi știm cu toții că nimeni nu se formează într-un vid.  Cineva ne-a ajutat, poate încă din copilărie, de la primele sfaturi și învățături să devenim ceea ce suntem astăzi.  Poate copiez pe cineva de excepție din trecutul meu.  Admir pe cineva, a contribuit la formarea mea.  Nu-i greșit să-mi amintesc de ei, să mă uit la ei în trecut și să văd dacă eu le mai fac cinste sau nu.

Acum, ce-i de făcut?  Să vedem ce face Pavel, de la el putem învăța.

1. Evaluează corect prezentul.  „Fraților, eu nu cred că L-am apucat încă pe Isus!”  Unde ești vizavi de Isus?  Sigur că vom zice, dacă Pavel nu L-a apucat… atunci cine sunt eu să cred altfel!?  Și nici nu trebuie să crezi altfel.  Dar, unde te afli vizavi de scopul apucării lui Isus!  După asta ai pornit, nu-i așa?  Nu te-ai pornit pe drumul acesta ca să scapi de durere, să ai pace și fericire, să fii vindecat, nu-i așa?  Nu ai plecat la drumul credinței doar pentru a dobândi niște avantaje!  Ai plecat pentru a-L apuca pe Isus, pentru a pune mâna pe El, pentru a-ți pune mâna în mâna Lui și a-I zice, „ține-mă strâns în mâinile Tale, ține-mă aproape de Tine, și nu mă mai lăsa niciodată să mă îndepărtez”!

Apucarea de care vorbește aici Pavel presupune un fel de efort ca acela făcut de un portar de exemplu, care sare să prindă mingea trasă către poarta sa.  După cum portarul când a ajuns mingea o prinde cu o anume violență, o strânge tare ca să n-o scape, așa este apucarea aceasta a lui Pavel.

2. Uită trecutul.  „Uitând ce este în urma mea”.  Nu vei putea „uita” niciodată cu adevărat!  De ce?  Pentru că așa este mintea ta!  „Te iert dar nu te uit” este un mare adevăr!  Dar ce poți face, este să nu mai lași lucrurile negative din trecut să te mai rănească în prezent, și nici în viitor.  Nici păcatul, nici ce ți-au făcut sau zis alții, nici nimic!  Nici măcar realizările tale nu trebuie să le lasi să te umple de mândrie în viitor!  În Romani 15:18 Pavel privește realizările din trecut și spune despre ele că „Christos le-a făcut prin el”.

3. Stabilește o țintă înainte.  Pavel spune că el se îndreaptă către „o țintă”.  Ținta lui Pavel?
- Să câștige pe Christos (Fil 3:8)
- Să aibă neprihănirea lui Christos (Fil 3:9)
- Să-L cunoască pe Isus (Fil 3:10) în trei dimensiuni despre care ni se vorbește rar în bisericile noastre.
- Suferințele - Mintea noastră nu dorește „suferința”.  Noi nu ne-am „înarmat” cu o gândire că pentru Christos trebuie să suferim.  Și pe alte bloguri văd mereu pe unii care doresc să fie cinstiți, respectați pentru că sunt „baptiști”.  Mă rog, poate că „baptismul” merită cinste, dar „creștinul” va fi persecutat de către cel firesc și lumesc!  Va suferi!  Pavel nu a fugit de suferințele lui Christos, ci a adăugat la ele ceea ce lipsea (nu că ar fi lipsit ceva suferințelor lui Isus prin care a sfârșit lucrarea de mântuire, însă, după spusele lui Isus, dacă El a suferit, și urmașii Săi vor suferi, Ioan 15:20.  Creștinii, Trupul lui Isus pe pământ VOR FI PRIGONIȚI!  Suferința aceasta participă la suferința lui Isus prin ducerea veștii despre aceasta la alții.  Mântuirea acestora este tot prin suferința lui Isus care a fost completă și căreia nu-i mai lipsește nimic).
- Moartea - moarte ca martir, pentru credință.
- Învierea - din cei morți
- Să-L APUCE pe Isus (Fil 3:12) - vezi mai sus.

4. Decide și acționează spre „înainte!”  „Aruncându-mă spre ce este înainte”.  Vezi, trecutul nu poate fi abandonat în prezența unui vid.  Trebuie înlocuit cu altceva.  Altfel, nu vei putea abandona niciodată starea de odinioară.  Cel ce-și curăță casa, dacă nu o umple cu ceva bun, vor veni înapoi duhurile date afară și vor re-ocupa teritoriul, starea de la urmă fiind mai rea decât cea de la început!  Nu lăsa ca obiceiurile din ntrecut să-ți ruineze viitorul.  Nu lăsa pesimismul să te doboare!

** Știuca s-a pus într-un bazin cu apă împreună cu alți peștisori, mâncarea preferată a știucii.  Doar că peștișorii erau plasați după un perete de sticlă.  De câte or se repezea știuca să-i prindă, se lovea cu capul de peretele de sticlă.  Știuca a învățat că nu-i poate prinde.  S-a îndepărtat peretele de sticlă, și știuca nu mai ataca nici peștișorii care înotau la nasul ei…

Dumnezeu este optimist!  De ce?  Pentru că Isus Christos s-a dus la cer și a lăsat în locul Său apostolii!  Pentru că m-a ales pe mine să-i slujesc și să-i vestesc Evanghelia!  Pentru că te-a ales și pe tine!  Pentru că a pregătit un loc pentru noi și se așteaptă să ajungem acolo!  Vezi cum este „optimismul” lui Dumnezeu?  Îl face pe Dumnezeu activ.  Dumnezeu FACE CEVA!  Nu-i suficient să constați cu mintea că „trebuie făcut ceva”!  Trebuie să acționezi.

Pavel spune „alerg”!  Cum poți face asta?  Punând un picior înaintea celuilalt!  Pavel spune „mă arunc înainte”.  Aruncarea aceasta este o rupere violentă de trecut, de ceea ce te ține, de statu quo, de inerția obiceiurilor și a obișnuitului.  Aceasta este dorința mea pentru tine în Anul nou.  Cred că rezoluțiile acestea-s posibil de împlinit.  Nu necesită promisiuni mari, sau ieșirea din decor, ci doar trăirea adevărată și consistentă a creștinismului la care am fost chemați.

The Rezoluții de Anul Nou - 2 by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.