Spuneam ieri despre răsplătiri avute parțial aici. Duminica trecută vorbeam cu tinerii din biserică despre cum a adus Pavel în discuția cu Timotei (2 Timotei 2) trei imagini care aveau menirea de a inspira pe Tim.

Prima imagine era cea a unui soldat. Nu știu dacă am reușit să transmit ceea ce am dorit despre soldați (și nici despre celelalte) deoarece în Canada nu există armată obligatorie, cum era în tinerețea mea în România. Conceptul că ai putea fi „obligat” să faci armata este departe de tinerii canadieni. Până și în SUA, unde trăiesc, armata se face benevol. Am avut ocazia să văd la prima mână (făcând taxele unor militari) cât câștigă un soldat american: între 27 și 50 de mii anual! Acesta este un salariu de mizerie! În media, $19/oră! Și pentru banii aceștia, nu să-ți dai viață, sau să o pui zilnic în pericol, dar să te și expui lipsurilor, condițiilor de trai, exercițiului, și apoi să vezi cum prietenul tău calcă pe-o mină și este pulverizat în fața ochilor tăi, altul cum este împușcat și-și pierde un mădular…. Carnagii, lacrimi, sudoare, sânge, oboseală, răsufșare icnită, coșmaruri de noapte, halucinații de ziuă, ce să mai vorbim?
Ei, dar când venim la Christos „armata” nu este ceva voluntar ci devine obligatoriu! Noi avem de luptat, zice Pavel, cu diavolul și armatele lui. Unii dintre aceștia stăpânesc peste țări, peste popoare, peste conducători, influențează, conduc, stăpânesc; sunt cu alte cuvinte, duhuri puternice! Adesea noi suntem trântiți la pământ înainte de a ne da seama că suntem în război! Așa că armata noastră nu este o opțiune ci o necesitate. Și împreună cu calitatea de soldat, așa cum zicea Pavel lui Timotei, vin responsabilități: dintre acestea, cea mai mare de a nu te încurca în problemele vieții. Îmi place traducerea „The Message”: A soldier on duty doesn’t get caught up in making deals at the marketplace. He concentrates on carrying out orders. Adică, un soldat în timpul serviciului nu este surprins târguindu-se la piață. El se concentrează asupra împlinirii ordinelor primite.
Totuși, care este răsplata soldatului? De a place comandantului său! De a vedea că șeful îl urmărește cu o privire satisfăcută, cu o față destinsă care spune „bine făcut!” Să placi Domnului, să fii de încredere, înjugat la carul lucrării Sale, să știi că Dumnezeu are în tine un om credincios călăuzirii primite. Cum știa Dumnezeu despre Avraam (Genesis 18:19 Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit”…)

A doua imagine este a unui sportiv. Sportivul este caracterizat prin disciplină, focalizare, ambiția de a se depăși mereu pe sine, pentru ca astfel să depășească pe alții în vederea câștigării unui premiu.
Cu mulți, mulți ani în urmă, într-o noapte geroasă de iarnă, mă întorceam cu mașina de la o evanghelizare undeva la țară. După adunare am mai povestit cu frații din sat, apoi am mers la masă la cineva, așa că m-a prins miezul nopții în drum spre casă. Coboram dealul Ludușului, spre Târgu Mureș, când observ pe marginea dumului silueta unui bărbat îmbrăcat mai precar, care alerga. Încetinesc, cobor geamul din dreapta și când sunt lângă el, îl întreb dacă e vreo urgență și-l pot duce undeva. Mi-a răspuns scurt că nu, că el se antrenează, că este alergător și că va alerga astfel până la Târgu Mureș (40 de km). L-am mai întrebat de ce noaptea, și el mi-a răspuns că nu sunt mașini, e mai sigur… Scârțâia zăpada sub pașii săi și sub roțile mele, erau poate 20 de grade sub zero, și un atlet se antrena după miezul nopții. L-am salutat, am închis geamul și am plecat în drumul meu. Nu m-am putut gândi la altceva tot drumul și acasă în pat, decât la diferența dintre el și mine, el și noi!
Noi îngrășăm mereu porcul în ajun… ne pregătim mereu pe ultima sută de metri, strigând samsonic „Doamne, mai îngăduie ca încă o dată să am har!…” și ne mirăm de ce suntem atât de blegi. Care e răsplata cea mai mare a atletului? O să-mi spui că-i cununa și o să-ți răspund că nu! Este conștiința că a cunoscut rânduielile și a alergat conform acestora! Este mulțumirea de sine. Vezi, soldatul place altcuiva, atletul se mulțumește pe sine. Să te uiți în urmă și să fii mulțumit, să poți exclama ca Pavel „mi-am isprăvit alergarea” este o mare arvună a răsplătirii.

A treia imagine este a unui fermier. Nici cu asta nu mai suntem obișnuiți. Când eram tânăr, aveam un frate mai mic cu care ne-am dus într-o vacanță la țară. Unchiul nostru avea vite, și așa că ne-a dus în grajd să vedem cum mulge vitele. Lapte de-acela bun, gras, organic… Fratelui meu îi trebuia lapte din sticlă! Mai ține cineva minte cum era laptele din sticlă? Era atât de lipsit de grăsime încât nici nu mai trebuia să speli sticla după ce ai consumat laptele! (just kidding!). Degeaba au încercat cu toții să-l convingă pe frate-meu că laptele din sticlă nu se poate compara cu ce i se oferă aici… așa că până la urmă au luat lapte proaspăt, și l-au pus în sticlă, și a fost ok! Pentru că atunci când guști falsul prea multă vreme, nu mai știi cum arată originalul, și nici nu-ți mai place originalul!
Mie nu mi-a plăcut la țară și nici viața de fermier. Adică, îmi plăcea să mă uit la cum se pregătesc lucrurile ce vor ajunge în cele din urmă pe masa mea, dar cumva participarea la pregătirea lor nu-mi era pe plac. Sculatul de dimineață, culcatul târziu cu trupul frânt, oboseala, căldura toridă a zilei, țepii miriștei ce-ți străpungea picioarele sau ai resturilor de la batoză ce-ți intra pe sub cămașă și se lipea de pielea transpirată…
Muncă grea! Și ce răsplată are fermierul? El mănâncă cel dintâi din roadele la care a trudit atâta amar de vreme! Acum Pavel vorbește despre beneficii ale celui ce lucrează. Observați progresia: soldatul place comandantului, atletul este mulțumit de sine, fermierul folosește din recolta produsă. Dar nu-i pentru Domnul recolta? Ba da, dar El va îngădui ca și slujitorul lui Dumnezeu să mănânce din ea. Singurul lucru ce nu-l împarte Domnul cu nimeni este slava Sa!
Acestea sunt în concepția mea câteva avansuri la Marele Premiu din „ziua aceea!”