Azi dimineață am dat drumul la știri, și emisiunea ce-o urmăresc din când în când a fost întreruptă de „breaking news” (știri proaspete). Am ciulit urechile să văd despre ce este vorba (de obicei, e vreun incendiu, un omor, accident, mă rog, ceva neplăcut): era un reportaj despre al doilea fiu al prințesei Diana cu Charles, prințul Harry. Acesta era în Afganistan unde participa cum s-ar zice în linia întâi a frontului ca militar. Răspundea întrebărilor unui repoorter și era nemulțumit că a fost demascat și că va trebui să se întoarcă acasă fără a-și isprăvi stagiul în Afganistan, acum că va fi periculos să mai rămână când toată lumea știa unde și cine este.
Știrea m-a luat prin surprindere: știam că cu ceva timp în urmă, Harry a vrut să îmbrățișeze cariera militară. Dar mă gândeam că astea a fost doar așa, niște fumuri apărute la remușcare, între două prietene. Imaginea proiectată de Harry nu era aceea a unui militar ci a unui playboy și om de petrecere. Articolele din revistele Radar și Sun din anul 2007 au publicat articole și fotografii copioase despre stilul de viață sălbatică a tânărului (pe atunci) de 22 de ani.
M-am întrebat alături de alții probabil, dacă acestea erau un efect al morții premature a mamei sale, sau o influență proastă a anturajului, sau o deficiență de caracter, sau o combinație de din toate câte puțin. Mă gândeam că nici un băiețel nu visează în copilărie să ajungă om de nimic, afemeiat sau pierde-vară. Copiii visează la meserii „eroice” și aventuriere ca acelea de pilot, medic, polițist, sau mai știu eu ce. Astfel, majoritatea copiilor, deși trec prin adolescență și tinerețea timpurie prin tot felul de atitudini sălbatice, continuă să urmărească visul din copilărie sau o variantă mai atenuată sau mai pronunțată a acestuia prin facultate către împlinire. Pe la 24-26 de ani majoritatea încep trăirea „visului” meseriei (mă rog, asta și-n limita posibilităților materiale, a țării în care trăiesc, ș.a.m.d.).
Eram curios ce se va alege de cei doi băieți care-s numărul 2 și respectiv 3 la tronul Angliei (după prințul Charles). Cu toată caracteristica desuetă a monarhiei engleze, aceasta pare că va rămâne în existență mulți ani de acum înainte. Și chiar dacă Harry nu va apuca să devină rege, va putea deveni orice altceva în statul său. Cu o lume ce idolatrizează celebritățile, mi-ar fi părut rău ca băieții a căror mamă a fost atât de respectată și binevăzută să umple rândurile unor tineri ca alde Britney, Hilton și alții.
Percepută ca o întoarcere de 180 grade a prințului Harry, știrea de astăzi m-a încurajat să cred că poate tânărul sălbatic s-a domesticit. Să dea Dumnezeu, că de exemple bune e destulă nevoie!
